Mamici de Pufuleti de Ianuarie-Februarie 2010 (65)
Raspunsuri - Pagina 19
Tanaion spune:
A pitestencelor si voi mai sunteti pe aici?
Roco imi pare rau de ce povestesti, dar cu bebe daca dr zice ca e dezvoltat normal nu-ti mai fa griji.
Tana cu Toma (10.11.2001) si 
34+ 
ale1212xa spune:
cred ca ma bag si eu la somn. Am incercat si mai devreme dar bebe avea chef de joaca cu ale mele coaste...acu s-a mai linistit, poate il pacalesc
-----------------------------------------32+ cu 
Dragos-Andrei
decenuela spune:
cred ca nu avem dev reo 4 ore curent...acu ca a venit m-am trezit si io...sa citesc....33+ LUCA
onitza spune:
NIKOLE, multumesc pentru raspunsul prompt. Ma intereseaza foarte tare subiectul, de aceea am si pus o multime de intrebari. I-as face si eu o vizita doc respective, oare m-ar primi la 7 luni jumate? 
Ideea e ca am o retinere in ceea ce priveste spitalul Caritas, nu stiu, e ca un feeling ca nu e ceva in ordine, plus ca doc mea cand am pus prima data problema de nastere naturala , mi-a recomandat Cantacuzino, dar nu stiam eu niciun doc bun de acolo. Oare e "abordabila" doctorita ROxana Dumitrescu? 
M-ai pus pe ganduri...cred ca o sa o caut si eu, macar sa incerc.
Ma bag inapoi in pat. Va pupic. 
Faptele bune ale tale vor fi pornirile copiilor tai! (N. Iorga)
Oana 
si 
Paul Constantin (28.11.2004) si 29+ cu Daniel Alexandru
onitza spune:
Dau de beuuuut si de papaaaat bunataturiiii, dar biooooo : AZI AM INTRAT IN SAPTAMANA 30!!!!! URAAAAAAAAAAAAAAAA!!! 
Faptele bune ale tale vor fi pornirile copiilor tai! (N. Iorga)
Oana si Paul Constantin (28.11.2004) si 30+ cu Daniel Alexandru
Andre_lina spune:
Buna dimineata!
Cu ce sa incep?
Spunandu-va ca va declar cea mai unita odisee si ca ati fost mai aproape de mine si de noi, decat prieteni de o viata?
Cuvintele voastre, venite pe toate caile de comunicatie mi-au dat putere sa trec prin cea mai grea dar si cea mai frumoasa zi din viata mea.
Zic "zi" pentru ca atat a cam durat - 24 de ore.
Din noaptea Sf Andrei pana 1 dec la 02.30 am trecut printr-un travaliu lung si obositor si prin emotii nemaitraite.
Nu vreau sa va speriati, am suferit 24 de ore pt ca vreo 8 au fost dureri inca din noapte, pana spre ora 11, pe 30 nov, cand m-am decis la insistentele lui cris.dogarel si ale unei prietene, sa plec la spital.
Am dat un tel inainte, ca sa aflu daca medicul meu e la spital si nu era! Asta e, am zis.
M-am epilat cu greu si am facut dush...
Imi venea greu sa plec de acasa, parca nu vroiam sa cred ca asta e... gata, nasc.
Si nu am crezut asta mult timp...
Bagajul care era deja pregatit, dosarul lui bebe, geanta de mana cu acte si niste bani... si la spital cu mama.
Deja durerile erau regulate, ca la ciclu dar mult mai dureroase.
Aveam si o stare de nervozitate, caci ii vedeam pe ai mei (mama si tata) agitandu-se... mai mult decat mine.
In sfarsit ajungem la spital prin traficul intens din Bucuresti, si merg spre camera de garda... cum intru ma ia o ameteala aproape de lesin care ma sperie si imi grabeste pasii.
Intru in camera de garda, o tanti draguta ma intreaba care-i treaba, ii explic ca am contractii regulate dar nu stiu la ce interval... insa am dureri inca din noapte, am luat nospa, magneziu si nimic.
Ma intreaba a cui sunt (carui medic) si da niste telefoane.
Primul care ma consulta este dr. Branescu, care constata un col ff scurtat (ce noutate) si propune sa raman o noapte pe diazepam si no spa intravenos.
Zis si facut... ma schimb de haine in camasa mea de noapte roz.. de alaptat si sunt „cazata” in Pretravaliu. O camaruta cu 3 paturi pe acelasi hol cu salile de nastere si sala de lauzie imediata.
Durerile erau din ce in ce mai mari si mai intense... Ma pun la perfuzii cu diazepam...injectii cu no spa... asta pana pe la 5 dupa amiaza. Eram drogata de la atatea somnifere practic, calmante insa durerea era acolo, nu ma lasa deloc.
La 17.00 vine dr. Ancar, si ma consulta pe masa, col inchis dar ff scurtat.
Decide oprirea administrarii cu diazepam. Imi face eco rapid si constata ca bebe e mic de 35s3z, iar dupa femur, 34s.
Imi zice direct: cert e ca o sa nastem acum, dar bebe e prea mic pentru orice anestezie, deci vom face totul pe viu. Vom fi alaturi de tine.
Raman in sala de nasteri, o camera micuta cu un pat si o masa de nasteri. Raman in pat... si incep durerile adevarate, ametita de diazepam adormeam intre contractii si ma trezeam in apogeul lor. Dupa ce incep sa ma plang de durere, ma controleaza din nou, col deschis, 2cm si in evolutie! Ce bine suna... dureros, dar macar se misca ceva.
Nu intru in detalii.... dureri.... pana pe la 11 noaptea, cand inca ma dilatam ... pe la 1, mi-au injectat in branula ceva pentru dilatatie...
Apa era intacta! La 2 imi rupe o moasa apa, simt o eliberare de tensiune dar si o teama... adica, nu mai e cale de intors.
De atunci o senzatie de facut kk ... era clar ca copilul era jos de tot, moasa imi arata ca e f aproape, sa mai indur putin.
La dilatatie 9 ma urc pe masa de langa pat, apare doctorul... eu urlam de durere, mi-e si rusine, cat am tipat cam 10 min incontinuu.... Dl doctor, f profesionist imi zice: din clipa asta inchizi gura, sa nu mai aud decat ca impingi... uite, esti dilatata maxim, capul e aici, faci ce iti zic eu si in 3 minute ai scapat.
Nu credeam, dupa cate patimisem am zis ca e vreo tactica... dar am urmat-o.
Asa ca am inchis gura si la prima contractie am impins si a iesit capsorul ... l-am si vazut. Era ireal, in timp ce a iesit capul am simtit ca m-a ciupit ceva, ma taiase putin.
In cateva secunde vine urmatoarea contractie si imping prelung, dr scoate umerii pe rand si gataaaaaaaaa!!! Bebe cu tot lichidul care mai era inautru... afara!
Si gata si cu durerea... de parca niciodata nu m-ar fi durut nimic.
Bebe e pus pe masuta de langa doctor si este manevrat.... il vedeam doar de la buric in jos. Era vanat si nu zicea nimic.
Intreb: e viu??
Cum sa nu fie viu? Si ii aud glasul firav care imi confirma ca este... Mi s-a parut atat de fragil glasciorul ala... si inima mi s-a inmuiat pe loc.
A luat nota 8 si la 5 min, nota 7. 3,2 kg si 55 cm.... cam mare pentru un prematur! Il infasa si mi-l dau sa il pup... era albastriu... il pipai pe fata atata mi-a venit sa ii fac, i-am apasat pe nas, pe barba, si imi zice asistenta hai, pupa-l. Il pup pe frunte si mi-l iau.
Urmeaza cusutul epziotomiei, in timp ce port o discutie cu doctorul de parca stateam la o cafea. Nu m-a durut deloc cusutul si am hotarat ca voi sta intr-o rezerva...
La ora 4 eram in pat in sala de lauzie imediata. Nu am mai dormit deloc.
Tati isi rosese in tot acest timp (de pe la 1 noaptea) unghiile pe hol, dupa usa de sticla unde se intra doar cu cardul de acces.
I l-au aratat si i-a facut prima poza... albastra!
L-au lasat si pe tata in sala de lauzie, nelimitat, m-a sustinut... pe la 9 m-au transferat in rezerva... super! Doar cu 2 paturi, cu tv plasma... liniste si pace.
Si il astept pe pitic... se face 12, aflu ca dupa 12 mi-l aduc.
Se face 14.00 si nimic. Ma ridic ametita si merg pana la et 2 unde nascusem. Aflu ca e la neotatologie, la oxigen... ma sperii teribil. A ramas la oxigen si apoi la incubator pana pe 2 dec la ora 14-15.00 cand mi-l aduc in rezerva...
Vai ce sentiment... si acum imi dau lacrimile... oof... ce mic era si rosiatic, in sfarsit era cu mama lui, si puteam sa il ating.
A venit o asistenta si mi l-a dezbracat... mi l-a intors pe toate partile... ca sa il recunosc.... zic, da, el e!
Era leit ca in eco de la 32 sapt.
In 3 min apare tati.... emotionat si el. Ne uitam ca tampitii la minunea mica... l-am dus la geam in soare... un moment de neuitat... el cumintel acolo, noi inmuiati... ca sa nu zic altfel.
Si ne-am inteles bine din prima clipa. Am papat la san, am dormit, l-am schimbat in hainutze si s-a jucat cu manutele si piciorusele.
Pe 3 dec, la 16 am plecat acasa, cu minunea dupa ce l-au evaluat si vaccinat.
Abia pe 3 spre 4 am reusit sa dorm. E incredibil ce eforturi poate face organismul in cazuri extreme... iar eu nu am putut dormi pana nu l-am vazut acasa.
Acum el doarme linistit...dupa 2 papa in timpul noptii. Am furia laptelui cred, mi-am luat o pompa f buna, nuk electrica si ma chinui sa golesc sanii.... nu ca ar durea asta, dar ma doare rau fundul, caci de la impins a iesit un hemoroid care doare.... e tot ce ma doare.
Luni merg la fire... si la un medic pentru hemoroid daca nu ma mai lasa cu leacurile mele pana atunci.
In concluzie, se poate! Daca mami e puternica si bebe e hotarat, trecem peste toate!
Multumesc lui Dumnezeu ca s-a terminat totul cu bine... si ca am nimerit un medic bun, nu stiu cine e, nici nu mai ma curiozitatea si nici timpul sa ma uit pe net la referintele lui... dar as mai naste o data cu dr. Ancar.
Sunteti o echipa minunata, bebe patriot (Tudor Andrei) va trimite bezele... e un cuceritor. Va stau la dispozitie cu raspunsuri atat cat ma pricep.... si contez pe sfaturile mamicilor noastre experimentate.
Acum pic de somn, am scris in mai multe reprize, daca nu are logica pe alocuri asta e cauza.
Pup cea mai unita si frumoasa odisee, si tineti bebeii la termen ca sa fiti relaxate!
Andrelina, MAMI DE Tudor Andrei prematurul de 3,2 kg la 35 sapt
Doamne, ajuta-ne sa trecem peste toate incercarile!
primele poze
poze burtica
toate pozele
AMR ....4 SAPTAMANI... NUMAI DUMNEZEU STIE!!!!
dastefa spune:
bna dimineata
cred ca sunt cea mai matinala azi asa ca am pregatit o
pt doritoare sau un ceiut, un laptic
cand am deschis calculatorul chiar m-am gandit la tine Andre_lina-oare ce mai faci si cand ai sa ai puterea sa intri pa la noi
povestea voastra e simpla dar emotionanta ptr noi cele care am trait alaturi de tine momentele unice din noaptea sf Andrei
sa fiti sanatosi in primul rand si sa va gasiti echilibrul in trei.M-a bucurat nespus faptul ca tati a fost alaturi de voi in acele clipe
pe ami si pe Tudorel cel cumintel
mitumac sa fii sanatoasa ,sa ai o nastere usoara si un bb sanatos
Mihaela 32+ Miruna si 
Daria-Stafania-16.11.2006
asa creste Daria
creste burtica
dastefa spune:
roco multa sanatate.Imi imaginez ca trebuie sa-ti fie f greu cu toate aceste probleme dar mai aveti un pic si gata
bea -la mine Daria nu s-a intors pana in momentul nasterii asa ca am facut ceza.Dar nu e obligatoriu sa patesti la fel.Mai este timp asa ca poate ai noroc si isi schimba Ivan pozitia
ideea e ca macar te poti informa despre ce inseamna si varianta asta de nastere.Daca se intoarce ai ramas doar mai informata dar daca nu macar nu intri in panica din cauza necunoscutului
despre anestezie parca intrebai-este cea generala in care te adoarme si nu stii nimic din timpul operatiei si rahianestezie(se face o injectie in coloana) si esti constienta tot timpul doar ca nu simti durerea
Mihaela 32+ Miruna si Daria-Stafania-16.11.2006
asa creste Daria
creste burtica
decenuela spune:
neatza fetele....dau cafeaua.....inainte sa cititi "povestea patriotlui"
andrelina ce-mi faci de dimineata????
m-au apucat din nou toate emotiile citind ce ai scris....si m-a luat cu treburat. ma bucur ca ai fost tu prima...esti o tipa puternica si ff curajoasa esti un imbold pt noi....celelate suferinde de burtoza...
acu cui mai zic eu...ma dor mainile..( si pe mine)....oasele....( si pe mine).. am pus o tona ( si io),,,etc??? fluturasul nostru...
sa dea DD sa ai putere, si rabdare si sa fiti bine amandoi...
cand ai timp intra sa ne mai dai vesti si poze
fetele....ce sa mai zic io dupa ce veti citi la andrelina...sa aveti un we frumu....
cine face capitol??33+ LUCA
Andre_lina spune:
sunt aici...scriu cu stanga...
in dr e patriotul nostru
decenuela, stii cum te desumfli? si cum trec toate? mai rabda putin! merita sa vezi cum iti zambeste fostul "locatar".
merita fiecare secunda!
Andrelina, MAMI DE Tudor Andrei prematurul de 3,2 kg la 35 sapt
Doamne, ajuta-ne sa trecem peste toate incercarile!
primele poze
poze burtica
toate pozele
AMR ....4 SAPTAMANI... NUMAI DUMNEZEU STIE!!!!