Greseala mare!

sirimie spune:

Din cite stiu eu functioneaza asa: orice homeless are un asistent social care a incercat sa il convinga sa se intoarca in satul de origine sau sa se integreze etc. Cei cu adevarat saraci se pot oricind adresa fundatiilor care le ofera hrana si adapost.

Eu as zice asa: mai bine dati bani fundatiilor care au in grija batrini sau copii. Cei care stau pe strada daca nu cistiga vor ajunge sa se adreseze statului - asistentilor sociali - pentru ajutor, sau fundatiilor.

Am si eu o experienta cu o fata care avea copil si era gravida, am vorbit cu asistenti sociali despre ea, mi-au spus ca o au in evidenta si ca nu vrea sa stea in plasament, statea citeva luni si pe urma se intorcea pe strada.

Daca primesc bani copiii aia si batrinii ramin in strada. Daca nu le-ar da nimeni bani ar incerca sa se integreze, iar cei care ii trimit in strada nu ar mai cistiga in felul asta. Mie de copiii imi pare cel mai rau.


Va dorim sa cresteti mari si frumosi!

Simona & Vladut (27 februarie 2005) & Monica (23 aprilie 2009)

Am blog si poze in album
Diferenta intre cum este si cum ar trebui sa fie

Andrei are nevoie de ajutor: http://andrei.seek-on.com/ro
Despre Andrei

Deianira spune:

Mie cersetoria mi se pare asa o afacere buna. Povesti impresionante, bune de stors lacrimi si bani. Nu zic ce am patit cand am avut tupeul sa ofer mancare . Asa ca atunci cand vreau sa ajut, vreau sa fiu sigura ca banii mei munciti nu sunt bauti.

Uitati-va la Filantropica.

---

Deianira spune:

Si nu zic asta doar din fotoliul meu confortabil si de la caldurica. Am "lucrat" (voluntariat mai bine zis) cu copii de la un centru de urgente din Timisoara si am cunoscut diverse doamne din personal care au mai avut si alte joburi in domeniu.
Aici unde mergeam eu sa imi petrec timpul cu copiii, veneau si adolescenti care efectiv nu vroiau sa se spele sau sa doarma acolo, preferau sa fie pe strada pentru ca pe strada erau productivi. In plus, erau vreo 6 frati dintr-o familie, in acelasi centru, tata alcoolic si mama bolnava cu nervii, mai aveau acasa un bebelus si mama era din nou insarcinata petru ca astfel, daca mai facea copii avea cu ce sa impresioneze "publicul" care sa ii dea bani . Evident, banii produsi nu erau folositi in interesul copiilor, ca doar ei stateau la orfelinat si baiatul de clasa a 5-a nici nu stia sa scrie, deci puteti realiza ca numai spre binele lor nu cersea mama + bebelusul aferent.
Si doamnele pe care le-am cunoscut acolo imi povesteau si de alte centre unde aveau programe de reeducare, unde li se oferea cazare, masa, educatie, iar ei preferau sa stea pe strada pentru ca fiind in acele centre evident nu aveau voie sa mearga la cersit, ceea ce nu le convenea.

---

later edit: uitati-va la Filantropica .

Laura Ioana spune:

Eu prefer sa dau copiilor care cersesc cate ceva bun, ce stiu ca nu i-ar lua parintii chiar daca duce banii stransi acasa.


Mama fericita de minune si frumusete de Thea Maria
Nasterea minunii Thea Maria (3.01.2008),
Filmulete
La mare - iulie '09
La mare - sept '09

carolinah spune:

O fi greseala mare, dar eu sunt om si dau. Ca am de unde! Si eu n-au, indiferent din ce motiv!

Nu dau tiganilor adolescenti si cu tigara in gura, dar dau mamelor cu bebelusi in brate, nu dau alora de-mi cer bani de parcare in spatiul public, dar dau batranilor sau copiilor amarati si morti de foame, dau celor ce au nevoie de operatii si medicamente. La biserica unde merge sotul meu se face coada la el sa ia retetele si sa le cumpere medicamentele. Cine sa le cumpere acestor oameni (de ex astmatici sau oameni cu ciroza) medicamentele necesare supravietuirii? Cine, daca la farmacie nu se mai elibereaza medicamente compensate, daca medicii de familie ii dau afara etc?

Dau si tiganilor de pe strada mea si care locuiesc 20 intr-o cosmelie, cine sunt eu sa judec daca a ajuns asa ca i-a fost lene sau nu?

Da, eu dau pt ca nu stiu cand, Doamne fereste, ajung eu in situatia sa am nevoie! Ce daca acum am o situatie buna, poate la 80 de ani se intampla ceva, raman singura pe lume, nu mi-ar placea oare si mie sa-mi dea cineva de mancare si sa-mi cumpere medicamente, doar asa, din mila crestineasca, fara suspiciuni si fara interese!

Da, cred ca e o greseala sa incurajam cersitul, dar cum poti oare sa nu dai cand tu mergi in masina ta incalzita, la casa ta luminoasa cu copiii ingrijiti si care au tot ce le trebuie, iar cersetorii sunt si raman niste amarati, indiferent din ce motiv.

Da, dau, chiar daca niciodata nu e destul! Intotdeauna as putea si mai mult, egoismmul asta bata-l vina!

bonta_bonta spune:

Din experienta mea de pana acum, fundatiile au programe limitate in timp si ca amploare din varimotive evidente. In plus, ONGurile nu isi propun sa suplineasca rolul statului (in teorie prezent si implicat) ci sa actioneze complementar si, dupa cum am mai spus, limitat.

Cum traduc eu asta: ceea ce o fundatie face pt X oameni, o singura persoana poate sa faca printr-o interventie limitata si punctuala pt o alta persoana. pot sa dau niste bani unei fundatii sau pot cu banii aceia sa ajut direct pe cineva.

Cum alegi perdsoana? te bazezi pe instincte, dar aici parerea mea este ca cei care ajuta se incadreaza in 2 categorii mari: cei care o fac rational (folosind judecata si apoi incercand sa valideze nevoia de ajutor a solicitantului si gradul de implinire a nevoiii) si cei care o fac instinctual (vad pe cineva aparent in nevoie, ajuta cat/ cum pot la fata locului si apoi merg mai departe pana cand din nou vor fi pusi intr-o situatie similara). Acestia nu simt nevoia validarii gestului lor.

Pericolul pe care il vad pt cei din prima categorie este ca in timp vor ajunge sceptici (am si eu atata minte in cap incat sa imi dau seama ca unele solicitari pot fi "tepe", insa prefer sa tin aceasta idee departe si sa ma bazez in continuare pe instincte).

Ca atare, dau, nu dau, e o alegere personala. Greseala consta in a incerca sa le impui celor din jur alegerea ta. Nimeni nu are acest drept. Daca te tine, poti cel mult sa influentezi...

malla spune:

Stiu eu o fundatie unde am facut acolo (pe vremea cand eram la facultate), practica, ca asistent social. Si luau, frate angajatii cand doreau, ce doreau din tot ce le venea pt. oamenii respectivi. Asa ca ... de atunci, am o retinere pentru asa ceva, mai bine dau la oameni pe strada alimente sau banuti. Ma aplec mai mult batranilor si am cativa care deja ne cunoastem.

Titlul subiectului e prea dur, parerea mea - de parca am face un pacat sau crima...o Doamne...

Andrei si Adriana

witeflower spune:

Adevarul este ca nu e posibil (nici la noi nici in alta parte) ca fundatiile si asistenta sociala sa aiba grija de toti cei care bantuie pe strazi. Si nici nu e posibil sa trasezi o delimitare clara intre cei care au reala nevoie si cei care traiesc din cersit "de buna voie".

La fel de adevarat ca putem da bani fundatiilor, in loc sa le dam lor direct, dar... si aici exista riscul (deloc neglijabil) ca banii sa nu fie intotdeauna folositi in interesul "beneficiarilor". Sau sa nu fie folositi cu chibzuinta.
Plus, tot nu avem o speranta ca acei oameni se vor integra in societate si macar copiii lor vor avea un viitor mai bun.

De aceea cred ca multi oameni prefera sa le dea banii direct in mana. Te gandesti ca ai o multumire sufleteasca, chiar daca 10 din cei carora le-ai dat s-ar fi descurcat si fara banutul tau, poate unul chiar avea nevoie si l-ai ajutat.

Eu una as prefera sa ajut oameni din jurul meu, pe care ii cunosc cat de cat - sau ii pot cunoaste daca ma intereseaza soarta lor. Astfel pot afla mai exact de ce au nevoie, poate ii pot ajuta cu lucruri, nu neaparat cu bani.

Iar daca exista un lucru cat de mic pe care acei oameni il pot face ca sa se simta utili, ii incurajez sa o faca. Pentru ca uneori vreau pur si simplu sa daruiesc, dar alteori cred ca e bine ca acel om sa simta ca poate face ceva (si trebuie sa faca ceva) - pentru a-si castiga prin propriile forte lucrurile de care are nevoie.

eu_logoped spune:

ganditi-va ca exista un sistem social, exista voluntari, exista ong-uri dispuse sa ajute copiii.
am lucrat 4 ani de zile la un astfel de ong.... mi se cam crapa obrazul de rusine ca veneau voluntari tineri din Austria sa ajute copiii nostri, ca si cum noi suntem atat de indiferenti si de needucati ca nu suntem in stare sa avem grja de ei..
si pe de o parte cam asa si era, pentru ca tinerii nostri nu se implica in voluntariat, adultii nu dau bani in mod organizat pentru sustinere de proiecte sociale, autoritatile nu ne informeaza destul despre acest fenomen....
din lucrul cu aceasta categorie - copiii strazii - am ajuns la concluzia ca a le da bani pe strada este o mare greseala (de aici titlul). am vut tot felul de procese de constiinta, am luat-o si pe parte crestiessca si am ajuns la final sa inteleg ca pratic ii premiez ca stau pe strada si cersesc, ca fug de la scoala, din centru, ca ii incurajez pe parinti sa ii trimita acolo, etc.
am simtit ca ii ajut prin metodele pe care le-am spus anerior, si care desi sunt mai obsitoare, ocupa timp mai mult si necesia implicare, sunt intr-adevr utile pentru o integrare a lor in societate.

copilul care primeste astazi bani pe strada, va veni si maine, si poimaine, si in curand el va deveni un adult care, in caz ca nu mai poate produce salariul zilnic, poate ajunge in stare sa si tahareasca...