Un baietel rasfatat (2)
Raspunsuri - Pagina 25
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui accept92 Ma intrebi unde consider eu ca gresesti. Esti prea incrancenata pe metoda AP, asta e singura greseala pe care o vad. |
cred ca gresesti. sunt incrancenata contra abuzului, pedepsei, fricii, lipsei de respect fata de copii. nu pot fi incrancenata pro-dragoste si pro-empatie, caci ar fi o contradictie in termeni, si anume lipsit de empatie si de dragoste fata de partenerul de discutie. da, incerc sa argumentez. dar mai degraba incerc sa ma explic pe mine ca mama, decat sa combat alte mame. cel putin asta mi-e intentia. pe-aici, mamele care pronunta cuvintele AP sunt puse imediat in defensiva (de unde si logoreea mea:-)), deci incrancenarea eu o vad in alta parte.
eu sunt pentru comunicare pana la ultima picatura de rabdare si creier. asta e. chiar daca, prin absurd, as esua cu sonia, tot nu voi inceta sa cred in "metoda" asta. voi crede doar ca nu am aplicat-o suficient de empatic probabil si ca rezultatul e din cauza incompetentei mele ca mama, nu este esecul ideii de comunicare, dragoste si empatie.
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita eu simt ca e o fericire si-o onoare sa fiu mama de sonia si dau tot ce-am mai bun in calitatea asta. NU VREAU SA-I FIE FRICA DE MINE. |
Inlocuiesc numele fetitei tale cu al fetitei mele si fraza imi 'apartine' si mie.
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita ma gandesc eu asa, cati din generatia noastra ne-am placut parintii cu adevarat? foarte putini, cred |
Toti atatia cati din generatia copiilor nostrii isi plac (acum si pe viitor) parintii cu adevarat. Si copil care sa nu aiba ceva de reprosat parintilor nu exista (asa cum nu exista om multumit de nasul sau
).| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita in mod sigur sonia nu ma va placea daca ii voi inocula frica de mine, asta e marea mea certitudine. |
Este important pentru tine ca Sonia sa te placa? Cat de important? Esti dispusa sa te schimbi pentru ca ea sa te placa? Nici eu nu imi doresc sa-i fie vre-o data o secunda copilului teama de mine, dar in acelasi timp nu este important pentru mine sa ma placa. Mi-ar place, ar fi grozav, dar parintii nu ni-i alegem iar eu sunt asa cum sunt, chiar de ii place sau nu.
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita tot ce incerc sa fac e sa-i transfer dragostea de a face bine, de a fi un om bun pentru ca asa e bine, din convingere. nu pentru ca primeste palme sau papusi. nu voi fi intotdeauna langa ea, deci trebuie sa-si gaseasca drumul si puterea de a ramane un om bun in inima ei, nu in perspectiva pedepselor si rasplatei. |
Cu pasajul asta sunt deacord, nu am de ce sa il combat sau sa il judec, si am precizat in alta postare ca nu obisnuiesc sa ofer flori sau sa ma inscriu in asociatii si 'ignor' afirmatiile cu care sunt deacord (oricat de urat suna asta).
irina.c. spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita prejudecata cea mai des intalnita e ca mamele AP isi lasa copiii sa fie anarhici, nu stabilesc reguli, au un mic dictator in casa care creaza haos si care impiedica mama sa se macheze sa arate omeneste. nimic mai eronat. s-a spus pe-aici de jde ori ca empatia e cheia. asta inseamna, repet, sa te imaginezi in locul copilului intr-o anumita situatie ca sa poti decide care e solutia cea mai buna. asta nu inseamna ca educi un dl. Goe.daca AP e asa catastrofal, cum de eu nu am probleme cu Sonia sa vina la masa cand o chem, cum de zice "okay, mami" in majoritatea cazurilor cand ii spun ceva, cum de nu se paruieste cu nici un copil niciodata, cum de e asa iubitoare si intelegatoare si de independenta si de inteligenta si cum de are atata INCREDERE in mine? pe mine nu ma vedeti pe dc sa ma plang de sonia mai niciodata. foarte rar, cand nu am idee cum sa procedez, de exemplu cand a avut o perioada scurta de temperament la alesul hainelor. in rest, este super okay. exista o comunicare fenomenala intre noi si am incredere super in ea. are rutina de comportament pe care si-a stabilit-o singura, prin model, referitor la curatenie, ordine, alimentatie, joaca, tot ce doriti. este un copil pe care si l-ar dori orice mama, fara falsa modestie o spun. este un copil empatic si sa nu-mi spuneti ca asta nu e important! isi intreaba pana si dinozaurii de jucarie daca sunt ok cand cad pe podea! daca asta nu inseamna, cu toata obiectivitatea, ca stilul meu de a fi mama (independent de AP, dar AP fiind) da roade, nu stiu ce sa mai spun. si cu 2-9-15 copii ar fi la fel.dar care e cheia? nu am bruscat-o niciodata, nu am pedepsit-o niciodata, nu am tipat la ea, nu am INSULTAT-O (cum aud pe-aici pe forum de jde ori de la mamele care se feresc de dl. Goe), am luat-o in brate si i-am vorbit cu dragoste de fiecare data cand a plans, nu am criticat-o la esecuri, ci am incurajat-o mereu sa mai incerce o data, am fost mereu langa ea cand a vrut sa incerce ceva nou, nu-i interzic decat lucrurile cu adevarat periculoase (de aceea ma si asculta), nu-i refuz atentia (de aceea pot vorbi la telefon in voie fara sa ma intrerupa), ii incurajez independenta (de-aia poa sa picteze cu orele, caci si-a format atasamentul si nu e de fusta mea), nu imi cade coroana sa curat cand murdareste prin casa pentru ca mai important e ca experimenteaza cu tot felul de materiale de joaca, nu ca s-a patat mocheta (stiu, asta e un punct sensibil pentru multi parinti). am vazut cu ochii mei o mama tipand si smucindu-si baietelul ca a varsat un pahar de apa pe masa la restaurant. raspunsul meu in situatii dintr-astea este sa o intreb pe ea daca e ok si sa-i spun ca nu e nimic, e ceva care se curata usor, e reparabil, nu e important. rezultatul e ca este unul dintre cei mai curati copii pe care i-am vazut, mananca super frumos si are niste maniere impecabile acasa si in public. nu pentru ca i-am impus eu sa spuna "te rog, multumesc", ci pentru ca i-am dat sansa sa-si dezvolte potentialul de om bun si empatic pe care il are orice copil din lumea asta. si cu asta, basta raportul despre copila mea. m-a deranjat reaua vointa din implicatiile verbalizate pe-aici. nu-s deloc o mama care se neglijeaza sau frustrata din cauza copilei Goe. dimpotriva. sunt fericita, sonia e fericita, traiasca AP. nu pentru ca dorm cu AP sub perna, ci pentru ca descoperirea AP (aici pe DC, dupa ce eram AP) mi-a dat confirmarea ca nu-s dusa intr-o lume care pune copilul pe ultimul plan si-l trateaza ca pe un obiect! mi-a dat increderea sa continui sa fiu cum sunt oricum, si fara AP. mai clar acum?un singur lucru, legat de mediul in care traim: dispretuiesc profund casele in care copiii au loc doar in camera lor, iar in rest sunt expozitii interzise. casa mea este pentru amandoua, pentru ca amandoua suntem egale in familia asta. un copil are drept egal la toata casa, nu doar in coltul de time out. nota bene carcotasilor.  nimic |
Soleil spune:
Conchita, Accept - imi cer scuze ca intervin in dialogul vostru.
Eu, personal, nu am contestat nicio clipa faptul ca AP este o teorie educationala buna.
Nu am profetit ca un copil AP va ajunge in mod obligatoriu un dl. Goe.
Citindu-va, am constatat ca eu, personal, multe din metodele AP le-am aplicat asa, pur si simplu din instinct. Comunic cu fiica mea, sunt mereu acolo pentru ea cand plange sau cand se framanta. In masura posibilitatilor, are libertate de decizie in ceea ce o priveste. Cand a mers la gradinita, i-am fost alaturi in perioada de adaptare. I-am inteles lacrimile si temerile, am ramas cu ea acasa intr-o zi, doar noi doua, ne-am jucat, am discutat, am ajutat-o sa inteleaga ca gradinita nu e o sperietoare, ca mami e tot langa ea, ca mersul la gradinita NU inseamna abandon.
Si multe, multe altele.
Uneori, foarte rar am pedepsit-o. In general, ne intelegem. Uneori mai greu, alteori mai usor, dar ne intelegem pana la urma.
Mai tip la ea cand ma lasa nervii.
Mi se intampla cateodata sa ajung pur si simplu epuizata de atatea negocieri (avem perioade cand orice raspuns e "nu" si totul trebuie negociat) si-atunci ii spun "ca asa spun eu, eu sunt mama si stiu mai bine".
Uneori ma simt vinovata ca tip la ea sau nu mai stau la negocieri. Alteori nu. Pana la urma, sunt tot un om si e firesc ce mi se intampla. E nefiresc sa fii mereu calm, stapan pe tine si dispus la discutii nesfarsite pe aceeasi tema.
Toate le-am facut asa pentru ca asa mi-a spus inima sa o fac. Unele le-am facut sau nu le-am facut pentru ca le facea mama si nu le suportam (uram, de exemplu, cand imi spunea sa mananc tot din farfurie pentru ca alti copii mor de foame).
O fi AP, n-o fi, habar n-am. Acu' va citesc si spun ca da, acu' spun ca nu.
Sincer, cred ca nici macar nu ma intereseaza.
Cartile sunt bune, teoria e buna, dar uneori ce-i prea mult strica.
Imi vad copilul cum creste fericit, volubil, zburdalnic, cu incredere in el (aici mai avem de lucrat, dar sunt sigura ca vom reusi).
Cu toate astea, cu exceptia situatiilor in care un copil a primit bataie sau s-a tipat la el absolut aiurea sau i s-au spus lucruri grave (saptamana trecuta m-am legat de o bunica complet necunoscuta care-i spunea nepoatei ca o vinde la piata daca mai plange...) nu mi-am permis absolut niciodata sa-i spun cuiva ca nu-si creste bine copilul. Nici direct, nici voalat.
Nu mi-am permis niciodata sa prezic cuiva ca fiul/fiica ei vor ajunge sa faca lucruri reprobabile.
Nu mi-am permis niciodata sa-i spun cuiva ca-si abuzeaza copilul fiindca vrea sa-l invete la olita.
In tot dialogul asta, am vazut mult mai multa inflexibilitate si rautate la mamele AP decat la celelalte.
La semnaturi se poarta citate in chip de protest (recunosc, formularea din citatele respective e cel putin nefericita) sau indemnuri absolut grotesti.
In clipa in care ai indraznit sa spui ca ti-ai pedepsit in vreun fel copilul, esti catalogat ca abuzator, lipsit de empatie, ba chiar ti se fac profetii despre cum va fi copilul tau cand va creste.
In clipa in care s-a constatat ca ai iesit din "schema AP", s-a terminat. Orice spui e intors pe cealalta parte si brusc, constati, din spusele celorlalti ca esti o mama absolut ingrozitoare. Ca nimic nu e bine. Ca, intotdeauna, metoda sau replica sau reactia trebuia sa fie alta.
Si-atunci, stau si ma gandesc: ceva e gresit in toata povestea asta.
Nu stiu ce, nu-mi dau seama ce. Dar mi se pare fantastic felul in care propovaduirea AP se face in moduri care n-au nimic de-a face cu comunicarea, ascultarea celuilalt, empatia.
Pe mine, personal, nu m-au afectat cine stie ce etichetele ce mi s-au pus, ironiile ce mi s-au aruncat, profetiile despre copilul meu.
Sunt convinsa ca sunt mame ceva mai nesigure si care pot fi afectate. Si nu intr-un sens bun. Dimpotriva.
Mi-am pus si eu intrebari, candva, o mai fac si acum uneori, asa cum o face Monica in Framantarile unei mame imperfecte...
A da cu barda in sufletul unei mame, a calca cu bocancii in temerile si nelinistile pe care le are orice mama din cand in cand mi se pare grotesc.
Sunt convinsa ca mamele AP sunt animate de intentii bune. Ca sunt convinse ca au gasit calea. Nu contest asta. Doar ca tonul cu care aleg sa-si impartaseasca convingerile tinde spre fanatism.
Dar... si drumul spre iad e pavat cu bune intentii.
In cazul in care am jignit pe cineva, imi cer iertare, nu asta mi-a fost intentia.
Voiam doar sa va spun ca modul in care desfasurati aceasta "cruciada" (uneori, chiar asa pare...) este destul de nefericit.
Nu cred ca poti convinge pe cineva de ceva atacandu-l, lovindu-l, acuzandu-l.
In niciun caz acela nu-ti va spune "Multumesc ca m-ai invatat".
In cel mai bun caz, te va ignora.
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita pe-aici, mamele care pronunta cuvintele AP sunt puse imediat in defensiva (de unde si logoreea mea:-)), deci incrancenarea eu o vad in alta parte. |
Eu percep realitatea exact invers decat tine in ceea ce priveste cine este grupul ofensiv si cine este defensiv. Daca numaram strict matematic numarul mamelor AP care posteaza la subiect numarul lor este mai mare, la fel si raportul de postari/persoana si mai important decat atat au fost pagini si pagini de bascalie ieftina din partea lor.
Si mai observ o lipsa de obiectivitate foarte nedreapta. Au fost multe postari ironice pe seama copiilor 'cuminti' (nu mai vreau acum sa le caut sa le citez exact insa s-a vorbit foarte urat despre ei), in schimb un copil crescut de o mama din gasca AP care tot 'cuminte' este poate fi impins in fata ca un exemplu de consecinta minunata a metodei AP. Adica exact acelasi rezultat daca nu e consecinta AP se numeste cel putin dresaj daca nu abuz. La fel si cu olita, o mama AP care si-a tinut copilul deasupra olitei la 3 luni a absolut OK pentru ca a aplicat metoda AP EC , una care isi pune copilul pe olita la 1 an jumate este o abuzatoare. Si exemplele de subiectivism ar putea continua.
a_alinta spune:
Sincer, din tot ce am citit, am tras o singura concluzie:
am obosit citind discutiile despre AP, despicarea in 17 a unor principii.
M-a uns pe suflet Vikinga, cu vorbele ei calde, blande, frumoase, tot ce scrie ea are "miros" de liniste si pace.
Asta cred ca ar trebui sa existe in noi, in fiecare mama, adepta AP sau nu, si atunci nu ar mai trebui sa tinem atatea prelegeri cum e bine sa iti cresti copilul... cum poti sa ti-l cresti altfel, daca nu intr-o oaza de bucurie, iubire si impacare?!, unde bineinteles ca mai apar necunoscute pe care incercam sa le rezolvam asa cum ne spune inima de mama ?!
Deja aici e o atmosfera atat de apasatoare, ca ma intreb si eu ( vad ca nu sunt singura) unde e empatia aceea despre care atat se vorbeste in AP? sau se foloseste numai in contact cu copiii?
Sabina spune:
Subiectul a pornit de la o mamica nelinistita, care considera ca baiatul ei e rasfatat pt ca nu face la olita si vrea sadoarma cu bunica.
Intre timp mamica si-a dat seama ca nu e rasfatat copilul, ci ca e o etapa prin care trece si pe care o vor depasi cu blandete.
majoritatea mamelor au scris contra acestei etichete, de rasfatat si asa mai departe.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui accept92 Este important pentru tine ca Sonia sa te placa? Cat de important? Esti dispusa sa te schimbi pentru ca ea sa te placa? Nici eu nu imi doresc sa-i fie vre-o data o secunda copilului teama de mine, dar in acelasi timp nu este important pentru mine sa ma placa. Mi-ar place, ar fi grozav, dar parintii nu ni-i alegem iar eu sunt asa cum sunt, chiar de ii place sau nu. |
cred ca mi-as dori asta, da. ar fi in conformitate cu ce am spus mai sus - un om e bun independent de circumstante si constrangeri. da, mi-as dori sa ma placa si in afara calitatii de mama.
m-as schimba? mai sus am zis ca nu ma pot schimba. dar privind in urma, constat ca m-am schimbat foarte mult. poate ca AP asta e bun si pentru parinti, le stimuleaza potentialul. :-))
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita tot ce incerc sa fac e sa-i transfer dragostea de a face bine, de a fi un om bun pentru ca asa e bine, din convingere. nu pentru ca primeste palme sau papusi. nu voi fi intotdeauna langa ea, deci trebuie sa-si gaseasca drumul si puterea de a ramane un om bun in inima ei, nu in perspectiva pedepselor si rasplatei. |
Cu pasajul asta sunt deacord, nu am de ce sa il combat sau sa il judec, si am precizat in alta postare ca nu obisnuiesc sa ofer flori sau sa ma inscriu in asociatii si 'ignor' afirmatiile cu care sunt deacord (oricat de urat suna asta).[/quote]
multumesc. inseamna ca esti AP, dar in denial. :-)) si ca imi dai dreptate sa "nu fac nimic" legat de olita.
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui irina.c. Conchita, sa stii ca asta cu ordinea, ascultarea, mancatul la masa etc. tine mult si de firea copilului. |
nici n-am sustinut altceva. dar daca te comporti contra firii, poti scoate un haotic dintr-un copil altfel ordonat. nu zic nimic altceva decat sa fii conectat la copil, sa ti-l cunosti si sa-l respecti pentru ce este.
| Citat: |
| Referitor la casele pe care le dispretuiesti, nu pot sa inteleg ideea asta, de ce sa dispretuiesti pe cineva care gandeste altfel decat tine. |
putem gandi diferit despre magari si catei, despre mere si filme. despre copii ar trebui sa gandim toti parintii la fel intr-o privinta, si anume ca locul cailor e afara in grajd, al gainilor in cotet, dar locul copiiilor e in casa, nu in "locul special amenajat", separat de restul lumii. nu are nici o legatura cu privacy. fiecare membru al familiei are dreptul la un coltisor al lui, daca e posibil. insa sufrageria, etc, adica locatiile prin definitie ale familiei, sunt interzise majoritar copiiilor. asta dispretuiesc.
si, te rog, nu-mi atribui ce n-am spus. nu dispretuiesc "pe cineva". acelasi raspuns (intarziat) il am si pentru Denizel: urasc pacatul, dar iubesc pe pacatos. cel putin incerc, de aceea si comunic.
desiree spune:
unele dintre voi vorbiti de extremismul unor mame AP, dar ce iese de la voi nu se pune, in contra metodei AP, care de fapt nici nu as numi-o metoda, ci un mod de a fi....
daca freedelia spune ca o mai lasa si pe ea nervii si mai se rasteste (in acceptiune AP e doar autentica, ea insasi, chiar si prin aceste mici iesiri copiii o pot cunoaste pe ea, pe mama, cea originala, nu o persoana falsa care-i acorda buline negre/albe in functie de comportament si despre care nu are habar cine este si cum gandeste) ..gata, s-a tras concluzia ca mai bine racnetul decat pedeapsa..asta nu e extremism, conform definitiei opozitiei?
daca eu am spus ca am strans de 10 ori cu mopul si apoi am obosit nu am mai vrut sa o fac, gata..Dl Goe care face numai ce vrea el....ce aveti frate cu mopul meu? eu nu am prezentat fapta ca pe ceva condamnabil pt un copil (adica nu m-am fortat deloc pe mine ca mama sa-l las sa o faca), avea cam un an jumate copilul, facea baie si avea o galetica de jucarie cu care a inceput sa toarne apa pe gresie, apa care se ducea pe scurgere ...teoretic, acea apa care se ducea pe scurgere nu avea de ce sa faca ceva rau nimanui, nici macar vecinilor (desi ma gandeam totusi), nici lui ca era in cada, nici mie ca aveam papuci de cauciuc..deci era atat de prins de zgomotul facut de apa pe podea si stropii care ieseau din toata distractia ca mi-a fost mila sa intervin....fiindca la acea varsta, tot ce facea era un experiment pt el..nu ceva menit sa ma enerveze pe mine sau pe vecini.... si uite asa, tot cam pe la acea varsta se picta cu toate rujurile mele si se admira in oglinda,si nu mi-a pasat de ele si de faptul ca trebuia sa-l bag la dush de 3 ori pe zi....se spray-a cu toate spray-urile si parfumurile de prin casa, imi rasturna si galeata cu gunoi in mijlocul bucatariei ca sa vada ce-i acolo si uneori o cruta si baga doar mana pana la cot (asta ca sa oripilez unele mame de pe aici :)), isi pune spuma de ras in cap,consuma un tub de gel la o baie numa pt balonase etc..nici prin cap nu mi-a trecut sa-i zic ca nu e voie, ca e ceva rau....din partea mea sa experimenteze orice-i trece prin cap,chiar daca face murdar sau se murdareste el... cu conditia sa nu se puna in pericol (cum a fost atunci cand a vrut sa zboare de la etajul 7 sa vada cum e sa aterizeze intre floricele, dupa o scurta explicatie a efectelor, i-a trecut pe vecie, nici vorba de crize si dat cu fundul de pamant)...rezultatul: acum am ghivece de flori pe jos si stau neatinse ba mai le si uda singurel, rujurile mele sunt la locurile lor, bijuteriile la fel, sprayurile idem (are deja sprayul lui de copii ;)) si are o obsesie cu pantofii sa fie aliniati, cu wc-ul sa-l curete dupa fiecare pishu cu peria speciala siiiiiii.......piesa de rezistenta :)..dupa baie spala cu mopul pe jos ca e ud si alunecam si ne doale piciolu :)...asa ca lasati-i mopul in pace
nu mai vorbesc ca ma intreaba de 10.000 ori pe zi: aia ce-i?ce face? cum se face? are o curiozitate neatinsa de zeci de interdictii inutile si nu se teme sa experimenteze cand vrea sa isi satisfaca curiozitatile de unul singur
cand ceva e periculos, e periculos si gata..intelege din prima, nu e nevoie de prea multe explicatii ( acum, la 3 ani)..stie ca mami ii spune asa ceva atunci cand e ceva peste puterea lui de perceptie si are incredere in mine ca am dreptate.....
total crize de nervi in 3 ani le numar pe degete..si alea cand era excesiv de obosit si nu mai percuta la explicatii
Alina,mami de Mihnea-Octavian, 3 anisori fara un pic