Un baietel rasfatat (2)
Raspunsuri - Pagina 26
conchita spune:
Soleil, sorry, nu ma recunosc in descrierea ta. arata-mi unde te-am jignit eu pe tine si-mi voi cere scuze. si nu, refuz sa mai repet ca nu am nici o carte AP pe care o consult la fiecare respiratie a copilului meu, ca altfel sunt pierduta! nu inteleg de ce exagerati tot timpul, in necunostinta de cauza, legat de AP. ca multe mame de-aici, am aflat despre asta de pe dc, de la gazella si, la fel ca si tine, am descoperit ca instinctual si ca asa mi-e felul, am procedat in multe privinte stil AP. dar tot in atatea privinte, n-am procedat deloc AP - iar asta este, iarasi, foarte AP.
ce nu voi avea in comun niciodata cu mamele anti-AP este obstinatia de a nu asculta si alt punct de vedere si de a-mi tine prejudecatile aproape de inima. si orice ati spune si oricat ati profeti, nu voi crede niciodata in eficacitatea atitudinii parentale de genul eu te-am facut, eu te ...pedepsesc/fortez la olita/decid tot in ce te priveste/ignor ca ai drame triviale/consider inferior ca esti mic si nu stii nimic/clasez la obiecte neinsufletite restrictionate in camera copilului. 
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita multumesc. inseamna ca esti AP, dar in denial. |
Nu prea as avea cum sa fiu AP nici daca as crede ca da rezultate bune pentru simplul fapt ca imi lipseste aproape patologic empatia . Am dat eu niste exemple destul de nasoale cu razboaie si foamete, nu mai vreau sa ma repet aici sa fac atmosfera mai apasatoare decat este dar in ceea ce priveste oamenii empatia mea incepe cam de la nivelul ala in sus.
Probabil ca in stransa legatura cu cele de mai sus, problema pe care o am eu cu AP-ul este tocmai empatia. Si am sa ma explic si de ce. Memoria afectiva a copilului se scrie in momentul in care 'este afectat' (si a adultului la fel - dar importanta informatiei din memorie este cu atat mai mare cu cat s-a scris mai devreme ) si nu se poate corecta prin reevaluare. Cu alte cuvinte chiar daca ma gandesc acum la prima despartire si zambesc, suferinta de atunci s-a scris deja si ma va 'afecta' inconstient toata viata in cel mai subtil mod. Au fost in schimb si alte momente cand am crezut ca 'a cazut cerul pe mine' dar faptul ca tatal meu (un tip plin de umor) a ras de mine, si a glumit pe seama suferintei mele facandu-ma sa inteleg prin exemple glumete ca exista alte lucrui mai grave in viata, m-a ajutat sa reevaluez exact in momentul acela suferinta, sa inteleg ca nu e cazul si astfel in memoria afectiva episodul respectiv nu s-a inregistrat ca o drama. Copilul care cade se uita la parinte, daca acesta este relaxat si spune 'Hopa sus!' copilul rade si se ridica...daca parintelui ii pica fata copilul incepe sa planga. Avem puterea ca parinti sa formam copii curajosi. Sensibilitatea este o calitate pana la un anumit prag. Apoi nu devine un defect dar devine un dusman al celui care o traieste. Eu nu reactionez la smiorcaieli, ori asta e caz penal in filosofia AP. Empatia adevarata se manifesta in momentul in care ceea ce te afecteaza pe tine m-ar afecta si pe mine in aceiasi masura, asta e chiar definitia ei. Barbatul care se uita la meci si vede un jucator lovit 'sub centura' va simti si el o durere 'sub centura', spre deosebire de o femeie care vede aceleasi imagini. Asta este empatia. Daca eu as fi 'empatica' cu copilul meu care plange pentru ca mancarea frige si eu tre sa suflu inainte sa-i bag in gura, ar fi de fapt teatru. Voi fi empatica cu fetita mea cand va suferi din dragoste de exemplu, sau cand va suferi pentru ca isi va dori mai multa independenta decat am sa pot sa-i ofer.
accept92 spune:
Inainte sa ma reclame cineva la politie sau sa-si puna semnatura, copilul plange pentru ca dureaza prea mult sa suflu in mancare si el este nerabdator. Nu am vrut sa spun ca bag mancarea fierbinte in gura copilului si ma doare in cot ca plange.
Sabina spune:
F nasol sa reducem empatia la smiorcaiala si maimutareala
Daca copilu plange ca il frige limba, o sa ii suflu dumicatu si sa ii explic ce si cum, nu trebuie sa plang de-devaratelea ca sa fiu empatica.
Exista copii care reactioneaza bine la luat in gluma problemele lor, dar altii care nu rezista la asemenea tratamente.
Poti sa ii explici ca exista lucruri mai grave pe lume decat balonu spart si fara sa faci misto de el....
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
alra spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina F nasol sa reducem empatia la smiorcaiala si maimutareala |
n-a redus-o. a zis doar ca exista o limita
Soleil spune:
Conchita, nuuu, nu m-ai jignit, nu am ce sa iti arat, chiar nu.
Mesajul meu era adresat "grupului AP" de la acest topic in general.
Probabil ca daca vine altcineva si imi cere sa ii arat ceva clar, scris negru pe alb, n-am neaparat ce sa ii arat, ca citat.
Stii, jignirile pot fi si altfel decat directe. Uneori, simpla tonalitate e jignitoare.
In fine, mesajul scris de mine anterior era asa, ca o descriere a unei stari sufletesti. Sunt sigura ca nu numai eu am simtit asta.
Poti jigni/lovi prin atitudine, nu neaparat prin cuvinte directe, intelegi? Despre asta era vorba.
Nu-mi cere citate. Nu-ti pot cita ceea ce am simtit la topicul asta.
Poate pentru voi e ok o exprimare sau alta, o ipoteza, o concluzie sau o extrapolare.
Eu spun ca nu pentru toata lumea e ok si poate aveti rabdarea pentru un dram de analiza a modului in care comunicati cu noi, restul lumii.
Daca n-o aveti, asta e, nu-i niciun bai...
Tu, conchita, chiar ai fost ok in discutia asta, ai explicat, ai spus, ai dat exemple. Totusi, nu te poti abtine nici tu sa pui intr-un fel sau altul etichete (vezi, de exemplu, ultimul paragraf din ultimul tau mesaj). Poate n-ai vrut sa pui etichete, poate doar ne-ai comunicat o idee, o parere a ta. Dar, dat fiind contextul, perceptia mea, ca mama nedeclarataAP (ca vaz ca nu-s chiar nonAP si nu-s nici antiAP ) e aceea ca tu imi comunici ca astfel de atitudini imi sunt familiare. Si asta jigneste.
Si, tot in legat in mod direct de tine admir, de exemplu, la tine faptul ca ai avut disponibilitatea de a discuta cu accept92, chiar si dupa ce erai hotarata sa o descalifici , spre deosebire de denizel care s-a ales cu un glont in cap .
Si, ceea ce se vede din locul meu, e faptul ca aveti si pareri comune, si pareri diferite, dar le puteti discuta.
Cam asta... 
Sabina spune:
dragostea are limita? nu, deci nici empatia.
E greu sa exersam lucrurile mici,concrete, e mult mai simplu sa ne doara sufletul pt copiii din africa.
N-as minimaliza empatia pt bucata fierbinte (desi nu plang odata cu copilul)
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo
alra spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina dragostea are limita? nu, deci nici empatia. |
ai grija ca asta e un sofism. zici o propozitie clar adevarata si prin valoarea de adevar a primeia faci o implicatie care nu e musai sa fie valabila
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina N-as minimaliza empatia pt bucata fierbinte (desi nu plang odata cu copilul) |
Sabina, chiar m-am asteptat la interpretarea asta si am explicat imediat in alt mesaj. Copilul nu plange pentru ca s-a fript ci pentru ca nu are rabdare. Daca s-ar frige clar as intelege, ca stiu si eu ce nasol e sa te frigi, dar rabdare trebuie sa invete sa aiba, asta este!
Sabina spune:
si eu tot la rabdare ma refer.
Cum sa invete rabdarea daca nu o am eu in primul rand?
Alra, eu cred sincer ca atunci cand iubesti te pui in papucii celuilalt.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo