Criza barbatului de 40 de ani sau altceva?(3)

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

allinta, eu cred ca el nici nu s-a gindit foarte mult la aspectele practice ale acestei despartiri. adica, la faptul ca el va fi cu altcineva, eu cu altcineva, copiii vor respinge noii parteneri, mai ales noile lui partenere, nu uitati ca am doi baieti, pt care, ca mama, sunt sfinta deocamdata. ca eu voi iesi seara, ca va vrea el sa plece in we cu copiii si ca femeia cu care e va accepta sau nu si tot asa... sunt o gramada de lucruri care se schimba si eu sincer cred ca nu s-a gindit la ele. de aia am zis ca e foarte bine sa fie pus cit mai repede in fata consecintelor. plus parerile prietenilor, carora eu am sa le spun varianta reala, poate isi imagineaza ca o sa-i acopar relatia cu cealalta, nici vorba. el a plecat pentru ca are pe altcineva, asta e adevarul! el isi poate gasi scuze cit vrea, dar realitatea este alta. si sunt sigura ca toti prietenii nostri vor "amenda" relatia lui, daca va incerca s-o introduca in grupul nostru, chiar daca nu fatis, macar voalat, evitindu-l. pt ca toti sunt casatoriti si cu copii, credeti ca vreuna din sotii va sta de vorba cu femeia aia, stiind ca mi-a distrus mie familia, dupa toata drama prin care am trecut cu primul baiat, in care oamenii astia au stat alaturi de mine si m-au laudat pt cita putere am avut? unii mi-aduceau mincare la spital zilnic, altii ma sunau zilnic, toti au fost alaturi de noi. eeii, si multe altele.. sincer, abia astept sa vad cum va primi el toate reactiile astea. sa-ti destrami familia la 42 de ani...pt alta.. ii pot gasi scuze unuia de 28-30 de ani, care inca are multi ani inainte, care poate n-a acumulat suficienta experienta relationala sau chiar sexuala, care n-a ajuns inca la o maturitate rationala - fiindca o casnicie se bazeaza, de la un punct incolo pe rationalizari, nu numai pe sentimente si nicicum pe pasiune, care dispare - dar cind faci un copil la 38 de ani si declari, repetat, ca tu asta iti doresti, familie, ca ai experimentat destul, ca nu mai vrei s-o iei de la capat cu altcineva, dupa care la 40 de ani o tii una si buna ca-ti mai doresti un copil si cind el apare, decizi ca de fapt, nu mai vrei asta? si pleci, pur si simplu, la 42 de ani? unde te duci? si cit o sa mai cauti? si ce crezi ca o sa gasesti, cind te apropii de 50 de ani, mai bun decit ce-ai gasit in ultimii 30 de ani? ca daca vrei la 50 sa-ti gasesti una de 20, ca virinel, e clar ca undeva ceva nu merge cum trebuie in tine si nu in fostele partenere.
zau, ma simt ca la film, abia astept sa vad continuarea.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alizee spune:

Nu sunt in locul tau, dar daca as fi trecut prin toate temerile tale legate de el, as rasufla usurata ca am scapat si as astepta cu bucurie sardonica sa dea chix si cu asta de acum si cu viitoarele...
Un barbat care habar nu are ce vrea de la viata, se va plimba de la una la alta, sfarsind in cine stie ce relatie sau, daca este norocos, il va primi mama copiiilor lui, iertandu-l.
Eu, personal, nu as mai avea incredere in el. Nu mai este un tinerel sa nu stie ce vrea de la o relatie.
Pt copii, nu este sanatos sa se continue un simulacru de relatie; este chiar nociv pt dezvoltarea personalitatii lor.
Fruntea sus ! Vor veni vremuri mai bune si pt tine. Deja apele s-au linistit si limpezit.


allinta

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

Citat:
citat din mesajul lui ilia_99
zau, ma simt ca la film, abia astept sa vad continuarea.


ilia, a plecat? uf, deci in sfarsit pot sa-ti fac cererea oficiala promisa demult.

zi-mi ca macar ai zambit. dupa standardele mele, esti femeia ideala. iar el, oricat de ideal ar fi fost dupa standardele tale, ramane tot gasca pe care ti-ai irosit orzul. la fel, oricare altul. e barbat. singura impredictibilitate a barbatului e momentul in care o sa fie predictibil, nu daca o sa fie predictibil.

dar tu esti o femeie fenomenala, ai trei copii, fericito si doar 31 de ani!! tu glumesti ca gata, vai ce situatie dezastruoasa? nu e deloc, e una extraordinara. tragedia despartirii ramane si imi pare foarte foarte rau, te-am citit cu noduri in gat de tristete, nu meritai deloc, dar absolut deloc asa ceva. insa, ilia, tu ai 3 copii, el are o himera.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

conchita, bineinteles ca am zimbit. numa' sa nu ma "ocup" pina iti iei tu inima in dinti.. daca ajungi vreodata prin tara, da un semn, te rog.
mai fetelor, eu mi-am dat seama acum ca nu v-am descris tot tabloul. cind am zis ca a plecat trebuia sa va spun si cum: cu o valiza in care si-a pus citeva haine si trusa de toaleta. a doua zi si-a mai citeva haine, adica o sacosa, nu tot sifonierul. in rest, toate sunt la locul lor, dressingul plin, papucii linga pat, cartile pe noptiera, nici laptopul nu si l-a luat. mi-am dat seama acum 5 minute cind ma spalam pe dinti si am vazut tot doua periute, de unde mintea mea zicea ca ar tb sa fie doar una. nu a zis nicio secunda ca pleaca definitiv si ca nu mai vrea cu mine, ba, din contra, a zis ca nu se stie niciodata, poate peste o luna o sa vrea sa vina inapoi si atunci e decizia mea ce se intimpla. si cind eu i-am spus ca pe mine nu ma mai intereseaza o revenire si o sa caut un barbat, cit de repede, care sa ma revalorizeze ca femeie a fost foarte interesat de cum ma gindesc eu sa fac asta, adica cum o sa ies in oras, in cluburi, ce-o sa fac? nu stiu, o sa vad, ce stiu e ca ma intereseaza, chiar daca e evident ca va fi o relatie de sacrificiu si foarte egoista din partea mea. cred ca mi-a dat 7-8 telefoane ieri, sub tot felul de pretexte. eu, de cind a plecat, nu l-am sunat decit ieri sa-i spun ca are cel mic febra si ca nu il duc la gradi, deci nu va trebui sa se duca sa-l ia dupa-amiaza.
acuma.. n-o sa va mint, ca oricum nu m-ati crede dupa atita zbucium, dar sunt dispusa la o reconciliere, insa cu niste conditii mult mai drastice din partea mea. numai ca nu vreau sa ma imbat cu apa rece, ca deja ma doare gitul dupa 1 an de zile, zau.. adica, mie mi se pare ca, de fapt, el nu e hotarit si pregatit sa renunte definitiv la mine sau o fi doar o tactica de a face lucrurile gradual, ca sa ma mai minta nitel. asta ar fi crud, adica daca tot am ajuns aici si tot doare, macar las-o sa doara pina la capat, nu mai pansa daca tot vrei sa redeschizi rana.. pe el nu-l pot intreba fiindca nu vreau sa inteleaga ca eu as fi dispusa sa-l astept, pt ca realitatea e ca nu o stau sa brodez in casa. si daca apare altcineva ma duc. si daca ma vrea inapoi n-are decit sa traiasca si el cu fantoma unui alt barbat, de ce sa am doar eu fantomele create de el?
cum vi se pare treaba asta? nedesprinderea lui totala? plus atitudinea lui care nu e deloc rece, e rationala si echilibrata, dar nu e cum a fost a mea, de ex, cind am parasit n-am mai stat de vorba, nici cind ne vedeam pt copil macar. discutam strict ce era necesar si pa! el nu face asa..

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns A_Iulia spune:

Mda, pentru mine suna foarte cunoscut ce povestesti tu. Sigur, n-o sa traga el de tine ca vrea sa divorteze. Nici nu cred ca vrea, el va vrea pe amandoua in paralel daca se poate.

Cat timp esti tu dispusa sa stai si sa-l astepti, asta ai sa vezi - nu cred ca poti sti de pe acum cum ai sa gandesti peste 2 luni, nici peste 5, cine o sa-ti iasa si tie in cale, cum se va mai comporta el etc. Nu-ti mai fa nici un plan, ce-o fi o fi. Poti sa-i spui lui orice, ca-l astepti, ca nu - oricum pentru el nu conteaza in hotararea lui in momentul asta pentru ca are alta "misiune" de indeplinit si pana ce nu-i trece faza asta hormonala, pana cand nu se racoreste orice i-ai spune nu-l va opri (vezi ca va dura ceva luni bune)

Si cand va fi sa fie ai sa vezi tu daca ai sa mai fii in stare sa-l primesti inapoi - o sa fie alegerea ta.

Deocamdata incearca sa-ti ocupi timpul cu orice altceva. Stiu ca iti este greu, ca mintea iti zboara mereu intr-o anumita directie. Incearca sa supravietuiesti perioadei. ai grija de tine si de copii.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

ilia scumpa, ti-am povestit de amica mea? de 2 ani, DOI ANI de zile isi asteapta barbatul sa revina la ea. el a inselat-o cu alta alti 2-3 inainte de despartire, dupa aia si-a transformat fosta nevasta in amanta, nu s-a insurat nici acum cu fosta amanta si actuala pretena si cand se cearta cu pretena, vine la fosta nevasta. de ani si ani de zile. si le tine pe-amandoua in sah si le minte la greu si ele asteapta. ca din astea 3 bilioane de barbati de pe planeta, numai asta a mai ramas pentru ele doua si tre sa-l imparta pe jumatate. amandoua sunt depresate, isterice, s-au ingrasat - ma rog, pe amica mea am ajutat-o sa slabeasca -, copiii sunt traumatizati ca nu mai inteleg nimic si tot asa, telenovela continua.

te-am mai intrebat de cateva ori: cat ai de gand sa astepti sa decida altcineva pentru tine? crezi ca el nu-si da seama ca situatia in care te lasa, mama singura cu 3 copii este descurajanta si iti inspira teama, motiv de santaj emotional si de sperante desarte legate de el? te incalzeste cu ceva ca te iubeste si pe tine, dar si pe aia? ti se pare datator de sperante ca si-a lasat periuta acasa?
sperante pentru ce? pentru o viata cladita pe minciuna, lipsa de respect si consideratie si egoism cat casa??? ai accepta sa traiesti in compromis doar ca sa-l ai langa tine? il mai respecti, il mai crezi, il mai iubesti? dincolo de frica de viitor, te intreb...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ymca spune:

ilia, am trecut printr-o despartire recenta in grupul de cunostinte si lucrurile au fost cam asa. adica el a plecat la un moment dat, cu o punguta si cateva haine si s-a mutat la un prieten impreuna cu noua partenera. Mai tarziu au inchiriat un apartament in care locuiesc si acum. In timpul acesta se intalnea cu nevasta, plangea, avea tot felul de trairi interioare, de remuscari, o suna si dupa parerea mea ii alimenta sperante. Divortul se va pronunta in curand; el inca suna sa vada cum se mai simte nevasta, mai vorbesc, se intalnesc, mai varsa o lacrima. cred ca asa inteleg barbatii despartirea amiabila. Inca mai are de luat haine, periute si alte obiecte de la fostul apartament...(la ei nu sunt copii la mijloc)

am mai recitit povestea ta zilele astea...cu zilele bune (in care ma bucuram pentru tine) si cu perioadele mai rele...imi pare foarte rau si-ti doresc multa putere si sa ai parte de multe zambete...el mai merge la terapie/consiliere unde mergea in vara? sau deja s-a inteles suficient si asta este rezultatul?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bluel spune:

Of, Ilia, pentru o clipa chiar si pe mine m-a inselat barbatul asta al tau, din ultima ta postare din noiembrie chiar am crezut ca i-a venit mintea la cap si ca totul o sa fie bine cu voi....m-am bucurat sincer pentru tine! Ma tot gandesc acum ca UnCabotin, desi a fost blamat tare pe aici, a avut dreptate, o poveste din asta dureaza cam 2-3 ani...iata ca al tau abia dupa 1 an a indraznit sa plece pentru prima data cu adevarat, adica sa stii si tu....si pana nu isi traieste nebunia asta, n-are cum sa se gandeasca la tine si la copii, din pacate! Numai dupa vei putea discuta serios cu el, pana atunci e ca un drogat, una zice si alta face, de tine depinde daca poti sa mai astepti atat si nu uita doua lucruri: 1. el mizeaza pe faptul ca tu ii tii o portita deschisa si 2. nu ai nicio garantie ca se va intoarce acasa dupa, poate va dori sa continue relatia cu cealalta (vezi cazul Petre Roman si altii). Personal si eu as face ce spui si tu, as fi deschisa spre alte zari , daca apar...

Ce trebuie sa invatam noi din povestea Iliei:
1. Niciodata sa nu spui niciodata, iata, nu conteaza cat de frumoasa, desteapta, cati copii ai, poate aparea o alta
2. Atunci cand barbatului incepe sa nu-i convina lucrurile pe acasa, sa ne gandim in primul rand la o alta si sa nu mai incercam sa gasim mii de justificari aiurea si sa mergem pe piste gresite (ne scuteste de multa suferinta aflarea adevarului)
3. Ce facem, cum trecem peste asa ceva, depinde numai de noi, de structura noastra sufleteasca

Conchita spune foarte bine ce spune

Ilia, noi sintem alaturi de tine orice ar fi, multa putere zilele astea si sanatate celui mic!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cristoiu spune:

Of Ilia, intai o imbratisare virtuala.

Pe urma, nu pot spune decit ca inteleg perfect ca iti doresti o reconciliere, ca speri sa se intoarca, ca te agati de orice semn care iti spune ca va reveni. A naibii iubirea asta ce face din noi, caci tu il iubesti si il vei mai iubi o vreme.

Dar nu e bine si asta o stii si tu, creierul tau o stie, doar inima face opinie separata. Din pacate omul care si-a facut valiza si a plecat nu este cel de care te-ai indragostit, cel cu care te-ai maritat in biserica. S-a schimbat, nu e el, e altul.

De ce ti-a lasat semne ca poate va veni inapoi? Pai e normal, logic si firesc pentru el sa vrea sa te tina. In caz ca ii esueaza afaire-ul vrea sa aiba un plan B, o usa deschisa inapoi. E egoist si las.

Acum ... eu nu pot spune ca nu exista sanse ca el sa se intoarca inapoi si sa va regasiti, sa va recuperati casnicia etc. Dar cred ca nu e bine sa astepti asta - pentru ca iti va prelungi agonia si pentru ca s-ar putea sa nu se intimple niciodata si pentru ca te pune intr-o pozitie inferioara. Eu cred ca va trebui sa gasesti o formula oarecum mai clara. Sa vina sa isi ia periuta de dinti si papucii, sa nu mai aiba Cuiul lui Pepelea sa te tina mereu pe jar, sa inceteze sa te sune si sa nu ii mai raspunzi la telefon. Sa limitati comunicarea la subiectul copii si atit. Si toate astea pentru ca sa iti gasesti tu o oarecare liniste, sa te poti regasi pe tine.

Cita vreme ciorba asta continua sa fiarba la foc mic, nu iti vei gasi liniste, vei suferi, te vei framinta. Trebuie sa rupi pisica in doua. Imi pare groaznic de rau pentru tine si situatia ta, felul in care a evoluat ma sperie pina in adincuri ca un semnal ca oricit de perfecta mi s-ar parea casnicia proprie nu am nici-o siguranta ca n-o sa-l pocneasca si pe al meu vreodata o dorinta neimplinita. Ufff ...

Iti doresc sa iesi mai repede din iarna si sa iti lumineze soarele cit mai rapid strada vietii.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alina023 spune:

Ilia, desi am avut doar o interventie la subiectul tau, am urmarit cu atentie evolutia lucrurilor in povestea ta.
Parerea mea:
1. Tu si sotul tau, intr-un fel sau altul, veti ramane impreuna. Nu va vad despartiti definitiv si sunt absolut convinsa ca iubirea voastra este departe de a se fi stins.
Nu stiu daca fac bine scriindu-ti lucrurile astea, ma gandesc ca poate te dor, poate-ti dau sperante si nu ar trebui...dar ma bazez pe puterea pe care ai aratat-o pana acum si pe modul tau rational de a vedea lucrurile.

2. Sotul tau STIE si A STIUT intotdeauna ca tu il vei primi inapoi. Tocmai de aceea isi si permite sa se joace in felul asta cu tine. Nu esti suficient de credibila pentru el in momentul in care spui ca nu vei mai dori nici o reconciliere, sau, in viziunea lui, faptul ca aveti 3 copii reprezinta garantia ca el va avea intotdeauna locul lui rezervat langa tine, indiferent ce!
Habar nu am cum, dar trebuie sa-l sperii ingrozitor! El trebuie sa vada ca te-a pierdut! Sa simta asta pana-n maduva oaselor! Pana nu va simti ca i s-a prabusit cerul, pana nu va simti ca ii ingheata inima, pana nu va simti ca nu mai exista nici cea mai mica firida ce i-ar permite sa revina....nu va redeveni al tau!

Iti tin pumnii sa poti gasi solutia cea mai buna pentru tine si copii! Voi sunteti importanti si pentru voi trebuie sa fii extrem de rationala!

Alina, mami de Ana Antonia (06 Dec 2007) si Luca nazdravanul (14 Feb 2003)

Ana, minunea mea iubita Luca, iubitul mamei drag!
Povestea nasterii Anei
**************************

Emma este iubire!


Mergi la inceput