Criza barbatului de 40 de ani sau altceva?(3)

Hilde spune:

Am avut si eu o relatie cu un tip din asta afemeiat cand aveam 20 de ani si am suferit din cauza acestei experiente dar am avut un prieten bun, care mi-a scris urmatorul email.

"Scumpa mea,
>
>
> Cum ti-am mai spus-o si atunci in fata yyyyy cand
> plangeai de pe urma unui vechi episod cu XXX
> singurul lucru pe care tu acum nu ai voie sa-l faci
> este sa-ti pierzi increderea in tine !!!
> Tu esti o femeie inteligenta, frumoasa, sexy, dar care
> - asa cred eu - nu prea este constienta de aceste
> lucruri. Esti o femeie dupa care o gramada de barbati
> tinjesc sau despre care viseaza (de exemplu eu si toti prietenii mei! : )). Tu
> nu ai nici un motiv sa plangi pentru ca XXX iti
> spune lucruri urate prin care vrea numai sa te
> jigneasca si sa-ti arate suprematia lui de masculetel.
> Dupa parerea mea singurul motiv pentru care tu ai
> motiv sa fii trista este ca ai avut incredere in cineva
> care nu a meritat increderea ta.
> Incheie simplu capitolul asta. Ai facut
> greseli pentru ca nu ai vazut ceea ce era,
> ci ceea ce vroiai tu sa crezi ca este. Nu este nici o
> tragedie, ci numai o durere si o invatatura pentru
> tine.

> XXX nu se va schimba. Asa cum a fost pana acum va
> si mai departe - fi sigura de asta !!!
> Evident ca nu stiu ce gandesti, stiu numai ca de
> obicei cineva in situatia ta doreste ca totul sa fie
> asa cum a visat, adica cum a fost inainte...
> Prostii, foloseste acest prilej si schimba-ti viata..
> ...sigur, dar incet !"


acum rad...cred ca a vrut sa zica "incet dar sigur".


M-a ajutat enorm emaiulul asta? Da. De aia l-am si pastrat. : ) Am realizat ca pot sa gasesc pe altcineva out there care crede ca sunt frumoasa, desteapta si ca am tot dreptul la fericire.

As fi putut sa alerg in brate la el? Da. Dar nu am facut-o pentru ca nu-l iubeam, mi-a fost drag de el si inca imi este drag ca un simplu amic. Daca alergam in bratele lui, ma minteam din nou pe mine. Plus ca era in curs de a se casatori cu o fata pe care o apreciam enorm. El era jum neamt, ea era nemtoaica. A lasat totul in Germania ca sa vina sa traisca cu el in Romania. Nu am crezut niciodata ca pot sa-mi construiesc fericirea pe nefericirea altora. Eu cam cred in karma. : )

Prietenii lui veneau din Germania in vacanta de vara si faceau orice sa fie in jurul meu, imi amintesc ca-i rugam sa ma duca cu masina peste tot ca sa-l intalnesc pe XXX mai repede - numai sa ajung acolo unde trebuia si sa sufar si mai mult. Si i-am sunat si la la 2 noaptea ca sa vina sa ma ia de la hotelul din Predeal pt ca ma certasem cu XXX. Si veneau si ma luau. Dar eu aveam ochi numai pt "masculetelul" ala afemeiat, nesigur pe el...care transfera toate insecuritatile lui in spatele meu. Am uitat sa va spun ca "masculatelul" avea vreo 36 de ani...si mergea la psiholog, incerca sa se regaseasca. Fusese casatorit de vreo trei ori...de fiecare data problema a fost la ele, nu la el. Si eu il credeam.

Scuzati formatul...am dat copy/paste la email. L-a numit "esti frumoasa chiar si cand plangi"...

ilia_99 spune:

hilde, te-ai dus foooarte departe cu intrebarile..nu s-a pus pb sa lase nimeni nimic in urma, dupa cum nu a dat niciunul din noi de inteles ca ar fi dispus sa mearga mai departe, dind curs acestei atractii. si nu, nici vorba de iubire, sigur ca nu-l iubesc. am o doza de afectiune pt el, il admir pt ca are niste calitati pe care nu le mai regasesc la alti oameni din jur, il pretuiesc ca prieten, dar nu e iubire, nici vorba.
oricum, si daca as fi libera as fi dispusa sa renunt la foarte putine lucruri pt un alt barbat, cred ca am renuntat destul pina acum.
spre deosebie de el, mai am un soi de amic, care-mi face avansuri. aici treaba e clara, omul incearca sa marcheze. mi-a spus clar ca nici gind sa divorteze, isi iubeste sotia, zice el, are si el doi copii, si-mi povesteste nonsalant cit de des isi schimba partenerele de sex si cit de usor agata de cind e insurat, mai ales femei casatorite, care nu vor nici ele batai de cap, doar.. putin fun. mi-a spus si care sunt regulile jocului: fara telefoane dupa ora 5, fara sms-uri si exclus orice comunicare peste we, ala e timpul familiei. il ascultam ca prostita si ma intrebam cum de nu-l prinde nevasta-sa. odata, m-a sunat si mi-a spus euforic ca sotia lui e gravida si ce mult se bucura, ca el isi mai dorea un copil, dar noi cind iesim la o cafea, ca-i e dor sa ma vada? say what???? asta apropo de pb de constiinta de care vb adina, aiurea constiinta..
de barbati din astia sunt satula, a dime a dozen, de aia probabil prietenul meu care inca are constringeri morale mi se pare deosebit, fiindca a avut maturitatea de a spune, da, ma simt atras de tine, dar nu pot face nimic in legatura cu asta, sunt casatorit si tu la fel. nu mai auzi asa ceva prea des in zilele noastre.. si il respect pt asta! pt ca, desi ma simt si eu atrasa de el si m-am gindit destul de des, in ultima vreme, cum ar fi fost daca altfel ar fi decurs lucrurile intre noi, daca i-as fi dat o sansa atunci cind se putea, nu acum, imi demonstreaza ca poti fi un om de calitate daca iti propui si ca, avind niste principii sanatoase de viata, poti alege sa traiesti corect, fara sa faci rau celorlalti. iar asta e un lucru pe care barbatul de linga mine n-a putut sa-l faca si pentru asta eu nu-l mai respect.
alegind sa nu se lase condus de impulsul sexual fata de mine celalalt se respecta pe el si-si respecta si sotia, iata unul din lucrurile care-mi plac enorm de mult la el.
deci.. hai sa inchidem subiectul asta aici, pt ca e evident si pt mine si sper si pt voi ca nu voi face nimic mai departe. imi va ramine prieten drag si asta e tot.
adina, stiu despre ce vb. da, am o incarcatura negativa la adresa sotului meu si sunt de acord ca solutiile sunt cele propuse de tine. numai ca.. trebuie sa vrea si el sa discute, sa-si asume greselile, sa repare, cu sau fara ajutorul unui specialist. numai ca stii ce mi-a spus cind i-am cerut sa vb? ca o sa vb peste citiva ani... adica, taci si inghite.. or eu nu mai pot sa inghit! si iarasi mi se pare ca e imatur, egoist, iresponsabil si lipsit de fair-play. tot el are pretentia sa fie cel care pune conditiile si stabileste limitele acestei relatii, ba mai mult si pe cele ale suportabilitatii mele. or.. pe mine nu ma intreaba daca e ok asa, daca pot sa traiesc asa. de aceea ma simt mult mai aproape de a iesi din aceasta relatie, decit de a ramine in ea.
si atunci nu e de mirare ca un alt barbat, care e si atragator si de succes si care e dispus sa vb despre ce simte si sa afle si cum simt eu devine si mai valoros in ochii mei. fie si numai pt ca ma asculta, ca ma intelege, ca-l intereseaza ce simt, nu in legatura cu el, ci, in general, cum imi e mie, daca mi-e bine sau nu..

nu stiu cum sa va explic mai clar, simt ca alaturi de sotul meu nu primesc nimic, dar nimic din ce ar trebui sa primesc, nici dragoste, nici intelegere, nici empatie, nici sustinere, nici respect..
si ma intreb zilnic "atunci ce primesc?"

delphin spune:

Vazand unde ai ajuns si ce intrebari iti pui in si despre casnicia ta; am sentimentul ca e momentul sa luati o pauza. Nu stiu cum ar fi posibil, insa iti face rau sa-l vezi zilnic cu mofturile lui!

Sper sa-ti gasesti linistea!

Pacat ca dupa ce ca el a adus furtuna in casnicia voastra se comporta ca si cum nimic nu s-a intamplat!!!

AgnesLuca spune:

ilia, povestea asta cu "altul" este doar o "diversiune" la care recurgi pentru a te abate de la eterna problema care se afla aici :

nu stiu cum sa va explic mai clar, simt ca alaturi de sotul meu nu primesc nimic, dar nimic din ce ar trebui sa primesc, nici dragoste, nici intelegere, nici empatie, nici sustinere, nici respect..
si ma intreb zilnic "atunci ce primesc?"

cind o sa depasesti aceasta etapa, vei vedea cit de simplu este sa apara "altul" care sa poata intr-adevar sa-ti ofere ceea ce iti doresti.
pina atunci insa doar te amagesti...

Agnes si Alexa (21.06.2009)

A_Iulia spune:

Si ce frumos ajunsesei la concluzia: primesti in viata nu ceea ce meriti, ci ceea ce negociezi Cred ca ar trebui scrisa undeva si citita de cateva ori pe zi.

Acum nu primesti mai nimic, pentru ca...nici nu ceri mai nimic. Ok, s-a intors, dar tu ai discutat cu el care iti sunt asteptarile? dar ale lui, care sunt? ii cunosti varianta lui referitoare la ce s-a intamplat in ultimul an? este foarte probabil ca el sa se considere victima de fapt, pentru ca cine stie, o fi renuntat la aia pentru voi (nu stim, dar poate fi o ipoteza) si uite, nu primeste la schimb intelegere si mangaieri. Evident ca habar n-am ce e in capul lui, dar ca sa ajungi sa intelegi ceva trebuie sa incerci sa refaci povestea pornind de la datele lui! Este posibil sa-ti spuna sa-l lasi in pace o perioada sa-si revina, ok, are nevoie de 1,2,3 luni, te gandesti daca accepti, stabiliti ceva si aia e!

Ok, veti vorbi peste ceva ani, totusi cum continuati acum?
sunt intrebari la care trebuie sa gasiti un raspuns, Ilia, fa ceva! Ok, nu vrea sa vorbeasca cu tine, nu vrea nici la psiholog, dar exista vreun prieten apropiat care sa va fie mediator?

Sunt postate o gramada de mesaje pro-despartire, nu vreau sa ma intelegi gresit, sunt prima care te sustin daca ajungi la concluzia asta! Poti oricand si ai tot dreptul sa-i spui stop joc, timeout sau ce vrei tu, trebuie doar sa simti ca asta vrei sa urmeze!

AgnesLuca spune:

adina, si ce propui sa faca ilia daca el ii raspunde ca de fapt nu s-a intimplat nimic ? ca din cite imi amintesc eu, el nici pina acum nu a recunoscut aventura sau ce-o fi fost ?

Agnes si Alexa (21.06.2009)

A_Iulia spune:

Agnes Luca, e mai putin important ce a fost, ci e important ceea ce urmeaza. El nu poate spune ca nu s-a intamplat nimic intre el si Ilia in ultimul an. Sigur ca poate spune ca nu s-a intamplat nimic intre el si alta - dar asta intereseaza mai putin, sau in fine, intereseaza in masura in care se poate reconstrui ce e in mintea lui si ce-si doreste el de fapt.

Totusi daca la asta se refera cand spune ca o sa dea detalii peste cativa ani, poate ca e si de inteles, lucrurile sunt prea inflamate acum si adevarul gol-golut ar putea duce la o ruptura definitiva si brusca. Nici are o importanta acum sa recunoasca el exact ce s-a intamplat cu alta, ci sa inteleaga Ilia care au fost totusi cauzele care au dus la asa ceva si cum a gandit el in perioada asta. Ce-i lipseste? ce-si doreste? se poate rezolva? astea sunt intrebarile (valabile pentru amandoi, de altfel)

Pornind de la informatiile actuale: el s-a intors acasa, este acasa, nu locuieste singur sau la mama lui, locuieste cu Ilia si copiii lor, o concluzie se poate trage totusi de aici, si anume ca mai exista o sansa, si el se gandeste, ca si Ilia, s-o acorde.

Totusi in acest moment probabil ca niciunul dintre cei doi nu primeste ceea ce-si doreste. Ea nu e fericita iar el nu va putea fi fericit langa o femeie nefericita - e un cerc vicios.

Si parerea mea este ca masurile radicale - de genul plec cu altul, sau iesi afara din casa, sau iau copiii si plec, grabesc sfarsitul relatiei lor. Ori nici unul, nici celalalt nu sunt inca convinsi ca-si doresc acest sfarsit (si care ar fi cel mai simplu!)

ilia_99 spune:

adina, tu vb aici despre un om echilibrat, care are deci puterea de a-si asuma si recunoaste greselile. or, asta nu e sotul meu. el e intr-un dezechilibru care ma sperie uneori, dar de cele mai multe ori ma revolta, fiindca mi se pare incredibil ca un om sa nu-si poata controla calitatea vietii nici la 43 de ani.
si, asa cum spune agnes, el refuza sa vorbeasca. si nu m-ar interesa detalii despre ce a fost, in niciun caz unele care sa-mi aprinda imaginatia, nu vreau sa stiu unde a cunoscut-o pe aia, de cite ori faceau sex sau daca era mai bine cu ea decit cu mine. as vrea sa-l vad ca-si asuma ca a fost, mi se pare o dovada de coloana vertebrala - necesara si barbatilor si femeilor - ca a gresit facindu-mi atita rau si ca nu se va repeta. dar nu, el imi spune iritat "ti-am spus ca-mi pare rau, dar m-am saturat sa fiu vinovatul de serviciu".. pai, bine frate, cine te pune sa le faci una dupa alta?
despre ce va fi: tu nu intelegi, Adina? EU trebuie sa ma schimb in continuare, EU sunt cea care nu face lucruri in relatia si in casa asta, EU sunt cea care trebuie sa fie mai si mai... EU sunt cea care ar trebui sa aduca si mai multi bani decit am acum, fiindca el are foarte multe datorii de platit, dar cind a facut toate creditele pe mine m-a intrebat? nu. si acuma il sufoca ratele.. si, unde e vina mea aici? nici macar n-am beneficiat de acesti bani, ca sa ma simt cumva obligata.
asa ca, vezi, in mintea lui nu mai conteaza ce a facut el, pb e ce nu fac eu. si nu-mi pare ca a suferit in vreun fel dupa respectiva, nu si-a modificat comportamentul, sau poate n-o arata, nu stiu. in plus, nici nu ma intereseaza. in ianuarie, cind s-a mutat de acasa, eu nu l-am chemat inapoi. s-a intors singur, nu l-am rugat eu. daca nu vroia, putea sa nu se intoarca.
mai fetelor, eu inteleg ca e criza, ca toata lumea are mai putini bani decit acum 2 ani, dar de aici si pina la a te intoarce impotriva partenerului, fiindca tu ai facut niste investitii proaste, mult peste cit iti ajungea plapuma, e cale lunga..
asa ca, nu stiu ce sanse vrea el sa dea acestei familii, dar mi-e din ce in ce mai clar ca nu stie sa faca o relatie functionala si nici macar nu vrea sa invete..

balanta spune:

ilia...marea majoritate a celor care au inceput afaceri si au facut investitii au facut-o intr-un moment cand societatea inca nu stia ce e aia criza financiara...unii au fost mai prudenti, altii nu, depinde de cat de mult si-au dorit de la afacere...acum multi sunt derutati,vad realitatea dar o accepta greu...mai ales un barbat care prin afacere si bani si reusita ei se simte puternic si respectata de ceilalti din jurul lui...din puctul asta de vedere nu cred ca ii poti schimba starea de spirit...daca nu te insela, era altfel situatia acum in ceea ce priveste atmosfera din casa?

si apoi, TOTI barbatii dau vina pe femeie cand ceva nu functioneaza cum trebuie in viata lor, in cariera, in familie...micile exceptii nu le pun...si daca vine si iti spune, da, te-am inselat, asta e, nu mai sunt cu ea si nici nu am sa mai fiu vreodata cu alta femeie, dar eu tot asta sunt asa cum sunt acum...ce faci?

am citit o carte, "dragoste sau dependenta", in care iubirea si dragostea matura e de departe altceva decat ceea ce credem noi...dar cine sa ne invete toate astea?

nu poti sa faci abstractie putin de sotul tau o perioada si sa te intorci spre tine si copii?...practic de unde iti vinbe acum aceasta furie, la un moment dat erai impacata cu situatia si te simteai mai bine in pielea ta...trebuie mult timp sa treaca ca sa poti sa depasesti anumite suferinte...luni sau ani si trebuie sa ai puterea sa "consumi" acest timp...daca ti-ai dat seama cum este el, stii in forul tau ca nu il poti schimba...cred ca si pana acum l-ai vazut la fel dar infidelitatea lui a accentuat profilul

crezi ca il mai iubesti...serios te intreb...il poti iubi asa cum este acum chiar daca nu te va mai insela vreodata...?

ilia_99 spune:

balanta, citeam chiar acum un articol al unui psihoterapeut care vorbea despre faptul ca iubirea inseamna proiectarea in celalalt a unor dorinte despre noi si ca, asta inseamna, ca iubim in celalalt doar imaginarul deci, si nu realul. nu ceea ce are el de oferit, ci ceea ce credem noi ca are de oferit. si cind se intimpla ceva care ne arata realitatea, dispare iubirea.
nu stiu daca il mai iubesc. si nu, nu cred ca l-as putea iubi daca cel din ultimul an este cel real. inseamna ca pina acum eu l-am investit cu calitati pe care, evident, nu le are. si nu cred ca l-am vazut asa pina acum, de aia am si spus la un moment dat ca mi s-a rasturnat toata imaginea despre el, pe parcursul anului trecut. infidelitatea a agravat situatia, o data pt ca si-a gasit cel mai prost moment s-o faca - peste sarcina si lauzia mea - si pt ca l-a "ajutat" sa-si altereze comportamentul in mod grosolan. cred insa ca fara acest derapaj si cu mai multa comunicare din partea lui mi-ar fi fost mai usor sa-l accept in lumina lui adevarata. toti avem slabiciuni, important e sa invatam sa traim cu ele si sa nu le punem in circa celorlalti.
furia de acum imi vine dintr-o alta discutie cu el aseara, pt ca mi se pare aberant modul lui de reactie si mi se pare neverosimil faptul ca nu vede lcrurile asa cum sunt. ori se preface, or nu vrea sa admita unde e vina lui, fiindca e mai usor sa dai vina pe altul, nu stiu. pe mine nu ma mai zdruncina in ceea ce stiu ca sunt, dar ma infurie, recunosc, aceasta incapacitate a lui de a-si prelua controlul vietii. pur si simplu mi se pare ca traieste atit de in afara lui, incit ma intreb cum naiba de n-am observat pina acum, fiindca mi-e teama ca nu pot trai cu un astfel de om, iar o astfel de decizie ma obliga la a modifica viata a 3 copii, fir-ar ea de treaba!