Scenariul vietii tale...

Deus spune:

PENSIUNEA DEMETER BELA este de vis:-)


Devii ceea ce practici
www.de-azi.ro

putere...pentru cine crede ca nu mai poate!
www.youtube.com/watch?v=R9ya9BXClRw
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI


quod me nutrit me destruit
http://community.webshots.com/user/Deusphoto

Deus spune:

Da, va invidiez pe cele care spuneti ca sunteti bine si va traiti viata asa cum ati visat si cum doriti...
Nu ma pot plange, sa nu fiu tragica, doar ca imi dau seama cum de multe ori aman, pe maine, pe saptamana viitoare, pe anul viitor...si este pacat fiindca acuma este momentul:-)

Vasi va doresc la toate multe bucurii si vise implinite!

Devii ceea ce practici
www.de-azi.ro

putere...pentru cine crede ca nu mai poate!
www.youtube.com/watch?v=R9ya9BXClRw
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI


quod me nutrit me destruit
http://community.webshots.com/user/Deusphoto

maru spune:

singurul lucru pe care l-am visat in copilarie si care mi-a fost paralizant de frica ca nu o sa se intample a fost sa fiu iubita! sa imi gasesc un al meu care sa ma iubeasca asa cum sunt eu, care sa ma uimeasca din cand in cand si care sa nu plece de langa mine la greu!
Visul asta mi l-am implinit. Am un sot de aproape 2 decenii, carre zice el ca ma iubeste! si eu il cred, pentru ca opusul e egal cu dezastrul pentru mine!
in rest nu am visat la nimic, poate la faptul ca intr-o zi "parintii mei adevarati" or sa vina dupa mine. Nu, nu sunt adoptata, dar visul meu a fost mereu sa fug de acasa. Am fugit casatorindu-ma! Nu regret. Profesional mama a ales, eu am urmat, mi-a placut la nebunie sa fiu invatatoare, asa cum dupa cativa ani mi-a placut teribil sa cand la vioara, pentru ca mama asta a visat pentru mine!
Visele meu au inceput sa apara cand am devenit 2 si apoi 3. Acum visez liber, si incerc cat pot si mai mult decat pot, sa le implinesc si sa implinesc visele celor din jurul meu!
Calendarul meu social e gol, asta in contrast cu o fellow forumista care imi povestea ca ea nu are nici un we libber pana in februarie! La mine bate vantul in calendar...

Grace spune:

Io's o persoana duala, o parte din mine viseaza tot timpul (oah si ce imaginatie po' sa am), cealalta parte din mine, ratiunea, ma pocneste (fir'ar ea sa fie) in acelasi timp. Stiu ca realitatea porneste de la primele ginduri-visuri-actiune, insa realizarea concreta a visurilor cere nu numai efort, poate chiar o schimbare/deformare a eu-lui tau pe care poate nu esti dispus sa o accepti, nici acum si nici mai tirziu (dar asta-i alta discutie...). In general nik nu se obtine pe gratis, intotdeauna platesti un pret. Pretul asta poate fi frina realizarii visurilor, poate fi doar instinctul de conservare care iti aminteste cine esti sau poate fi motorul schimbarii tale. Persoanele care stau bine la calculul riscului pot cistiga doar pt. ca au avut mai mult curaj decit altii. Riscatul poate avea rezultate pozitive sau negative. Cei cu rezultate pozitive vor fi multumiti si realizati, ceilalti mai ghinionisti vor plati pretul de a se fi aruncat mai sus decit puteau sa prinda. In ambele cazuri, e laudabil in final atit reusita cit si esecul, din ambele actiuni fiind cite ceva constructiv de invatat. Ceea ce nu este insa niciodata laudabil este inactiunea care nu aduce nimic concret cu sine, doar ginduri si cam atit.

Deus referitor la intrebarile tale, personal ma simt vesnic nemultumita, intotdeauna vreau mai mult. Am considerat intotdeauna ca multumirea de sine este egala cu plafonarea si cu lipsa de vointa de a mai schimba ceva. Ceea ce poate conduce la blazare si la o rutina plictisitoare. O viata batuta in cuie in care previzibilul este calculat, nu-mi trebuie....

conchita spune:

ymca, interesant punctul tau de vedere, m-a pus pe ganduri. probabil ca daca as fi inteles textul initial asa, as fi gandit la fel. interpretarea mea se leaga de faptul ca mereu ne afundam in responsabilitati si indatoriri si ne uitam visele din copilarie. ca mereu dicteaza necesitatea, nu dorinta. si ca trebuie sa luam o pauza sa ne amintim cine suntem, ce dorim cu adevarat de la viata, ce ne-ar face cu adevarat fericiti. profesional, cati oameni nu raman intr-un domeniu ca au rate de platit si jobul e sigur, in loc sa-si urmeze visele? personal, cati nu raman in relatii de convenienta, de frica necunoscutului in eventualitatea unui nou inceput? ca timp liber, cati nu raman agatati cu ochii de teveu sau computer, uitandu-si pasiunile de demult, in loc sa si le indeplineasca facand macar primul pas?

eu asa am inteles, poate am gresit, nu-i exclus.

Deus spune:

fiecare am inteles bine:-)
intr-adevar articolul se referea la momentele marunte, bucuriile zilnice, prezentul...eu am extrapolat, fiindca in jurul meu ma intalnesc mult prea des cu oameni care numai au vise, care numai au energie, care nu au realizat nimic din ceea ce au visat, eventual au urmat o cale sigura dar fara satisfactii, persoane imbatranite inainte de vreme.
...acuma cativa ani un yoghin pasionat mi-a spus ca, ceva guru i-a explicat cum ca, o persoana isi gaseste drumul in jurul varstei de 30 de ani. Unii si-l urmeaza, altii din frica raman la varianta impusa/indusa de parinti/societate. Stim cu totii cum ne indruma/conving parintii sa devenim asta sau asta si cum ajungem la 30-40-50 de ani fara sa stim cum mama dracu..i de treaba am ajuns aici? Cine m-a pus sa ma fac .....?Cum am ajuns intr-o asemenea casatorie? Cum am ajuns o asa nulitate, in sensul de comun/comuna, atata timp cat in copilarie/adolescenta m-am visat erou/printesa/geniu/guru/idol...:-)

Clar m-a lovit calu!

Devii ceea ce practici
www.de-azi.ro

putere...pentru cine crede ca nu mai poate!
www.youtube.com/watch?v=R9ya9BXClRw
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI


quod me nutrit me destruit
http://community.webshots.com/user/Deusphoto

Elly1977 spune:

Faptul ca abia pe la 30 de ani iti gasesti drumul in viata e verificat la mine. La 28 de ani mi-am dat demisia dintr-un job sigur si 'bun' si am luat-o de la capat intr-un domeniu complet nou de care nu aveam habar.
Am 32 acum si sunt foarte fericita. Mi-am descoperit un talent deosebit (sunt designer floral acum), sotul meu lucreaza cu mine, copilul e sanatos si se descurca f bine in clasa I, so....
Sunt happy. Remindere....pentru ce? Oricum uit sa cumpar pasta de dinti si paine, oricum uit de programarea la sala sau la cosmetica....
So, ma bucur de fiecare clipa petrecuta cu familia, de prieteni si de colegi. Sunt fericita cand sunt clientii multumiti, rad, cant, dansez.....sunt happy.

PS. Si acum ma bucur si de faimoasa porcina in spitalul Matei Bals.
M-au confirmat acum 10 min

unombun spune:

subiectul acesta a mai fost,sub un alt titlu,e drept.Cind am nascut,acum 1 luna,am realizat ca am facut ceva in viata,in sfirsit,ceva serios,la 39 ani,desi sunt la jumatatea vietii,in cel mai bun caz,asta.Acum,crescindu-l vad ca e mai greu decit toate universitatile si masterele mele.Eu regret ca nu l-am cunoscut pe Dumnezeu,cu profunzime,in viata,pentru ca sigur as fi avut alta traiectorie si trecutul,prezentul si viitorul erau sigur altele.M-am pierdut in disperari existentiale,in pierdere de vreme pe lucruri minore si cu oameni incompatibili,am facut greseli care mi-au afectat deja sanatatea,relatiile,etc.Si nici viitorul nu-l vad prea roz,datorita greselilor trecutului.Mila Domnului mi-a dat un sot extraordinar probabil,pentru momentele,rare,de altfel,in care mai m-am trezit,am fost sincera si buna.
Imi doresc ca propriul copil sa il cunoasca pe Dumnezeu,cit se poate de mult.

XIO spune:

Cred ca doamna care a scris articolul se intreba daca mai stim sa ne bucuram si in fata lucrurilor minore si aparent lipsite de importanta.
Eu una ma bucur zilnic din tot felul de "nimicuri" : un catel , o pisica , muzica buna dimineata care imi da o stare de bucurie si euforie pana a doua zi (ciudat , stiu) , sa stau in pat cu prietenul meu uitandu-ne la un serial bun , cu o cana de ceai si ceva mancare nesemnificativa , un raspuns bun la spital , un caz interesant , o procedura facuta bine, un "multumesc" de la un pacient , o imagine frumoasa in oglinda, un flirt , o privire , o discutie cu unul din parinti sau cu prietenele , cumparaturi , sportul!!! samd.

Visele? Da , tot ce mi-am dorit s-a intamplat intr-o mai mica sau mai mare masura. Adica nu pot sa ma poticnesc in lucrurile minore care m-au mahnit la un moment dat ca sunt coplesita de tot ce s-a indeplinit din ce imi doream .
Partea plina a paharului este cea care ramane





***Fur is for petting**
http://www.xfactor.ro/#tp (produse eco)
http://www.adoptiicaini.ro/adoptii-virtuale/
http://www.adoptiipisici.ro/adoptii-virtuale/

http://freecycletm.ecosapiens.ro/

http://accesoriisihaine.blogspot.com/

http://www.4animals.ro/ajuta.html

mianna spune:

esti sigura ca ai vrut sa zici "care doar au vise, care doar au energie"? presupun ca nu, in cazul asta: "care nu mai au vise, care nu mai au energie"

1. am vrut sa trimit pm - imi apare ca nefiind activat.
2. nu mi-as dori sa existe undeva un copil pe care mamica lui sa-l invete in mod gresit cand se scrie "numai" si cand "nu mai"

si acum on topic: nu, deloc. dar am invatat ca n-are sens sa ma lamentez in loc sa ma bucur de ceea ce am. unele lucruri nu le putem schimba.