Scenariul vietii tale...

Deus spune:

uite aici un sat in Romania, de vis!
http://community.webshots.com/album/575384945iIxhwx
am fost si am ramas muta de uimire, curti frumoase si curate, case albe varuite, flori multe, peisaje de vis, un centru strajuit de tei si castani batrani, oameni harnici, gradini si terenuri lucrate, animale sanatoase nu scheletice...efectiv asa vreau eu, nu un sat saracacios cu oameni care stau toata ziua pe bancuta si-si barfesc vecinii, ori la crasma .... :-)
Te cred ca nu este usor, dar ce este usor?

Devii ceea ce practici
www.de-azi.ro

putere...pentru cine crede ca nu mai poate!
www.youtube.com/watch?v=R9ya9BXClRw
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI


quod me nutrit me destruit
http://community.webshots.com/user/Deusphoto

LoraG76 spune:

Deus, superb satucul din pozele tale... Exact la asa ceva visez si eu...si la o casuta din lemn, cu cerdac si muscate la ferestre...
Si chiar exista oameni carora le place viata la tara.

Lora, mami de Iustina

Ajutati-o pe Alina!

---

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Cat%20de%20fericit%20e%20copilul%20tau%20KLORANE&page=10" target="_blank">concurs Klorane -> lau1- gemeni fericiti

---

Teledon pentru Dan
www.inimacopiilor.ro
Bazar pentru Sebi

(Niciodata sa nu spui niciodata!)

Alizee spune:

Ooo, da. Foarte frumos acest satuc, dar eu prefer orasul cu strazi asfaltate, apa curenta si canalizare. Stiu, se pot face si la tara.
Chestie de gusturi si personalitate. Ce tie ti se potriveste, nu mi se potriveste mie si, invers.

Si, pt a raspunde altfel, la intrebarea subiectului : da, traiesc viata linistita, fara prea multi nori, pe care am visat-o. Asta nu inseamna, ca uneori in viata mea, nu este si furtuna. Sperantele imi hranesc spiritul si rabdarea de a duce la indeplinire ceea ce imi doresc, pas cu pas, imi confera echilibrul.


allinta

http://www.petitieonline.ro/petitie-p61234041.html

ginutaC spune:

Am avut momente in care mi-a parut rau ca nu am putut face facultatea la care am visat.Desi acum sint citiva nori pe cerul meu...tot drumul asta l-as alege daca ar fi sa ma intorc in timp pentru ca au fost perioade in viata mea in care am simtit ca am atins cerul cu mina.Sper ca norii sa se imprastie si sa simt iar ca zbor.In concluzie sint multumita de viata pe care o am.

buflea spune:

Eu am sentimente mixte ... nu mi-am dorit ceva special in copilarie, o viata banala, o profesie banala, imi place sa fiu anonima. Ma uit in urma si imi dau seama ca nu prea am mers inapoi niciodata - am terminat un liceu bun, am intrat din prima la facultate pe vremea cand erau cate 7 pe loc (generatia decreteilor), am lucrat numai in firme mari, m-am casatorit cu un om bun, am emigrat si ne-am realizat destul de repede aici, avem doi copii sanatosi ...
Totusi fiecare din acesti pasi i-am facut ezitand, cu emotii, griji si stres la o cota atat de inalta incat au anulat toata bucuria succesului. Nu sunt o fire optimista, nu imi plac provocarile si urasc riscurile si cumva, pana acum numai de ele am avut parte. Interesant este ca bilantul este pozitiv dar trist este ca bucuria victoriei mi s-a parut mereu amara. E vina mea, stiu, e chestie de fire si probabil de educatie mentala ... Teoria ca teoria, practica ma omoara intotdeauna.
In concluzie as schimba mici chestii pe ici pe colo din viata mea, si probabil una mare de tot - emigrarea

armandcp spune:

Cu riscul sa o iau in freza

"Vin si va intreb: Traiti viata pe care ati visat-o? Visele din copilarie, macar o parte, le-ati realizat? Va place viata voastra, drumul ales?
"

Nu traiesc viata pe care am visat. O infima parte din visele mele s-au realizat. Din pacate insa drumul pe care am ajuns este de-a dreptul chinuitor. In special referitor la casnicie. Un termen deja desuet, ca si cuvantul dragoste.

Poate in alta viata.

Insa pot spune ca cea mai buna prietena a mea este camera mea. Stiu ca suna ciudat, dar m-am refugiat in hobby-ul meu, fotografia.

Am scris prea mult, inapoi la Lightroom

ymca spune:

eu am citit mesajul dnei respective in alta nota.

adica la finalul articolului, eu am ramas cu ideea ca asa cum in viata profesionala avem proiecte mai mari sau mai mici, deadline-uri, date importante, zile albe sau nopti albe, tot asa, este necesar sa tratam si viata noastra in afara orelor de munca.

adica sa avem o arhiva, un draft, un inbox si un sent al vietii sociale, familiale etc. si mai ales remindere pentru fiecare lucru mic facut si care ne bucura.

deci eu n-am vazut articolul ca pe o intrebare daca suntem multumiti in viata de drumul ales, daca ni s-au indeplinit visele, ci mai mult ca pe un indemn sa descoperim orice mica "agrafa" care prinsa in buchetul zilelor noastre, ne-ar face fericiti/multumiti.

dupa aceasta introducere, vin si eu cu un raspuns si mai (in paragraful urmator)

in ultima vreme, toate articolele astea motivationale bat moneda pe cum trebuie sa ne bucuram in orice minut, sa gandim pozitiv, sa facem orice fara teama unui esec, sa ne implicam in activitati, sa invatam, sa descoperim lumea.

si daca pana acum tragea lumea de noi sa fim asa la munca, acum trage lumea de noi sa fim asa si in afara muncii.

adica nu e bine, ca eu muncesc, ma lafai si visez ca voi invata sa cant la pian, nu, nu, nu. dupa munca, neaparat sa ma uit la soare, sa ascult cantecul pasarelelor, sa ma programez la lectia de pian, sa-mi iau haina la care visez cu banii pe care nu-i am, sa ma duc la piesa de teatru lasand la o parte orice alta indeletnicire casnica, etc. pentru ca altfel inseamna ca nu traiesc si trece viata pe langa mine degeaba.

asadar eu simt o presiune enorma pe cum trebuie sa simt si sa gandesc in timpul liber si ma cam cuprinde depresia...nu ma mai ridic la nivelul acestui secol minunat! toata lumea face, eu nu. toti scriu carti cu 10 motive, 5 sfaturi, 3 legume, 1 carbohidrat....iar eu, la propriu, visez cu ochii deschisi ziua.

imi pare rau ca n-am raspuns in trendul antescriitorilor mei, dar am raspuns la ce am inteles eu din articol.

mi-am printat calendarul pe noiembrie, din outlook, si am inceput sa notez fiecare lucru care ma bucura...va voi anunta, la final de luna ce iese. n-am inca nici un reminder. n-am nici o intalnire de socializre pusa in el. sedinte cat cuprinde.

viviana spune:

Nu am remindere si nici liste. Nu voi avea niciodata. Sunt inutile si tot voi pleca in calatorie fara sapun si pasta de dinti.

Zi de zi viata ma poarta pe ici pe colo, coboara cateodata, alteori urca vertiginos, uneori e lina si fara hopuri, iar mintea si mainile mele sunt antrenate sa prinda tot ce pot.
Mai greu la coborare, mai usor la urcare, aproape lesne in perioadele de acalmie.

Niciodata nu am calatorit si nici nu m-am intors din calatorie cu mainile si mintea goale.
Familia o am in suflet, prietenii in minte, colegii la serviciu, cartile in biblioteca, ma uit cat de des pot in oglinda, lumanarile sunt arse inainte de a ajunge pe masa, hainele care imi plac le port zilnic, raspund la intrebarile copilului meu, am telefon, merg, umblu, ma uit, citesc, ma bucur, rad. Pentru ce remindere?


Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Natasa spune:

LA ce pensiune ai stat In Rimetea? Sint superbe pozele.

eu_logoped spune:

eu sunt multumita de viata mea, de profesia mea (e cea pe care mi-am dorit-o din copilarie), de obiceiurile mele, de realizarile si de incercarile de zi cu zi!

descopar mereu ceva de imbunatatit, de invatat, de perfectionat la mine ( inclusiv gatitul ciorbei cu perisoare :) )

visele mele sunt conforme cu realitatea si cu posibilitatile. Prefer sa aleg pe moment decat sa imi planific cu mult timp inainte.
adica , in loc sa visez tot anul la un concert U2 in Londra, ma duc la un concert care imi apare prin afis in fata ochilor in timp ce ma aplecam dupa servetelul cazut din bzunar, in cine stie ce club sau stadion, care mi-e la indemana.

sau la o piesa de teatru de care imi povesteste o prietena.

recunosc, ma bucura mai mult lucrurile marunte ale fiecrei zi decat implinirea vreunor vise secrete.

invat sa fiu atenta la semne si incerc sa-mi produc motive de bucurie.


va doresc acelasi lucru si voua, din suflet!