Scenariul vietii tale...
Raspunsuri - Pagina 10
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui accept92 Lasand de-o parte scenariile despre iubire, credeti ca daca ai avut parinti nefericiti (nu neaparat in cuplu, nefericiti pur si simplu) iti vei putea permite sa fii fericit? |
Da. In functie de contextul personal, iti va fi mai usor sau va trebui sa muncesti mai mult pana sa ajungi la fericire.
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui AgnesLuca Am stat pina la ora asta si am viziunat filmul propus de JuliaSM. Concluzia este ca, constient fiind, pot sa inlocuiesc (treptat) "casetele" (care ruleaza "programul" din subconstient). Ma intreb in ce masura reuseste constientul sa invinga subconstientul. De exemplu reactia de frica vis-a-vis de responsabilitatea ca parinte constient de influenta pe care o are asupra copilului mic o consider o reactie a subconstientului care va influenta comportamentul parintelui tocmai in sensul nedorit de acesta. "Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian) Agnes si Alexa (21.06.2009) |
Nu-l invinge. Il poate scurtcircuita. Un traseu neuronal constient, intarit si consolidat, poate lua locul unuia subconstient batatorit in trecut.
In cazul povestit de tine cu frica parintelui, nu a avut loc o constientizare deplina a originii fricii. Fara aducere in constient, fara gasirea sensului si restabilirea echilibrului, conflictul ramane activ si creeaza entropie psihica.
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui viviana In a doua parte cred ca ne putem recunoaste usor. E vorba de acele conflicte interioare inttre libertate si familie. Suntem "programati" sa avem familie insa dorim sa gustam si libertatea de face ceea ce vrem. Libertatea de a ne razvrati si a fi noi insine pe de-a-ntregul. In momentul cand evoluezi intr-un cuplu si ai si copii pierzi bucatele din tine. Accepti asta ca pe ceva firesc. Din dragoste unii, din datorie altii, pentru linistea cuplului altii. Dar vin momente cand ti se face dor de bucatelele alea pierdute. Asta e primul pas spre jinduirea scenariului prafuit, uitat intr-un colt al mintii. |
Citindu-te vizualizez deja angajamentul familial ca un sacrificiu de sine major...
Eu nu simt asa ceva. Sa intri intr-un cuplu si sa ai copii nu e echivalent cu a te pierde pe tine, nici macar partial.
Evoluam, ne schimbam in permanenta, "bucatelele" se transforma, nu se pierd. Poate ca ne dorim tinerete fara batranete, sigur ca fizic mi-ar placea sa am din nou 20 de ani, da' numai fizic.
| Citat: |
Scenariile astea noi le-am creat deci tot noi le putem adapta si la prezent. |
Sunt gata adaptate la prezent. Se pune problema sa fie schimbate.
ladyJ spune:
Putin off topic, dar nu imi pot ascunde uimirea cand vad cum se confunda termeni si se terfeleste o stiinta prin reducerea ei la zero barat.
Psihologia s-a desprins din filozofie(cu mult timp in urma) si pentru multi a ramas doar o pseudo stiinta care baraie si bazaie fara sa aiba nimic de spus. ´´multi´´-adica cei care nu-i cunosc nici macar definitia.
Pentru cei mai multi care nu au studiat psihologia insa vorbesc despre ea, adevarul e la nivelul psihologiei de simt comun, care nu este defapt psihologia stiintifica.
Scenariile care aduc neincrederea sunt aproape identice:
Daca cineva citeste doua carti cu teme psihologice are impresia ca a cuprins toata stiinta. Vine o alta persoana care a citit alte doua carti si se contrazice flagrant cu prima persoana. Apoi a treia persoana ajunge la concluzia ca psihologia e fix-pix, contradictii peste contradictii si deci de neluat in seama.
Imaginati-va psihologia ca medicina. Adica are mai multe abordari, foarte multe abordari. Este extrem de stufoasa! Unele abordari(sa zicem terapii) par a se contrazice pentru cel care nu le cunoaste in deaproape, insa ele nu se contrazic neaparat ci difera unghiul de abordare. Sigur ca sunt inca multe necunoscute, sigur ca s-au daramat unele teorii aparute cu ani in urma, dar asta nu demonstreaza decat ca psihologia se misca, exista si ´´traieste´´.
Mi se pare culmea ignorantei sa vii sa spui ca psihologia nu demonstreaza nimic, atat timp cat tu nu te-ai ocupat niciodata cu studiul ei mai departe decat cateva articole citite pe net.Stiti voi cat are de invatat o persoana care alege sa urmeze o cariera in domeniul psihologic? NU, nu vorbesc de licenta sau de master! Vorbesc de munca de DUPA, de pregatirea continua care dureaza ani, dureaza...for ever.Si asta, pentru o specializare, doua, cate face omul!
Niciodata nu te poti opri si nu poti spune ca gata, tu cunosti tot, tu stii, tu poti da adevaruri pe banda despre ´´psihologie´´. Pentru simplul fapt ca psihologia inseamna mai mult decat doar specializarea ta! (asta in cazul in care o ai, ca daca nu o ai si te trezesti vorbind dand cu noroi in ceea ce defapt nu cunosti, esti pur si simplu ignorant)
De aceia, cei care au cat de cat habar, folosesc intr-o discutie termeni precum ´´din perspectiva cutare, din abordarea cutare´´.
Exista si certitudini, desigur,puncte comune,miezul nucleul, care stau la baza altor descoperiri ce au sa vina.
Sunt atat de multi oameni implicati in cercetare, oameni care isi dedica viata cunoasterii psihice. Sunt ei cu totii niste ignoranti care abereaza si scriu ziua ce viseaza noaptea? Iar astialaltii care se informeaza ´´de pe net´´ au calitatea de a-i clasifica astfel?
Uimitor.
AgnesLuca spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui rrox3
Nu-l invinge. Il poate scurtcircuita. Un traseu neuronal constient, intarit si consolidat, poate lua locul unuia subconstient batatorit in trecut. In cazul povestit de tine cu frica parintelui, nu a avut loc o constientizare deplina a originii fricii. Fara aducere in constient, fara gasirea sensului si restabilirea echilibrului, conflictul ramane activ si creeaza entropie psihica. Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
Asa-i cum zici, ca de-aia zicea si tipul in film ca inlocuirea se face treptat (si cu multa munca as zice eu). Numai ca la ora aia din noapte aveam in minte opozitia (simplista) intre un parinte informat pe care-l apuca teama si unul ignorant dar care are o atitudine pozitiva fata de viata (niciunul din astia nu-s io, ci un fel de modele care mi-au aparut citind opiniile de la acest topic).
ymca spune:
| Citat: |
| citat il admir cu o urma de invidie pe Anthony Bourdain...e liber, face bani intr-un mod agreabil si mananca bine. |
off topic: e a doua oara cand dau peste Bourdain pe DC, in mijlocul unor subiecte diferite. cu ce v-a cucerit Bourdain? pana sa-i intalnesc numele pe DC nici macar nu stiam de existenta lui; apoi, cu ajutorul wikipedia mi-am mai pus la punct putin cunostintele. dar n-am fost tentata sa-i urmaresc inca emisiunea. l-am citit putin, pe blog, si nu mi-a placut stilul - m-a enervat chiar. mai am sanse sa-mi placa de el?
viviana spune:
Eh, RRox, cred ca ai interpretat un picut extrem si usor fortat ce am spus eu.
Rareori gasesti oameni (ma refer in aceeasi masura si la femei si la barbati) care reusesc sa-si transforme bucatelele pierdute.
Mai curand le pierd pe drumul vietii, le uita undeva ascunse intr-un colt al mintii. Le inlocuiesc cu altceva ce le face placere sau insasi viata se ocupa de asta purtandu-i pe carari nebanuite.
Si tot din cauza asta nu toate scenariile sunt adaptate la prezent.
De cele mai multe ori ele trebuie inlocuite.
Uneori din mers, alteori dupa indelungi cautari si introspectii.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui viviana Eh, RRox, cred ca ai interpretat un picut extrem si usor fortat ce am spus eu. |
O alaturare interesanta de extreme
| Citat: |
Rareori gasesti oameni (ma refer in aceeasi masura si la femei si la barbati) care reusesc sa-si transforme bucatelele pierdute. Mai curand le pierd pe drumul vietii, le uita undeva ascunse intr-un colt al mintii. Le inlocuiesc cu altceva ce le face placere sau insasi viata se ocupa de asta purtandu-i pe carari nebanuite. |
Cum iti dai seama daca s-au transformat sau au fost inlocuite, la simpla "gasire" a oamenilor?
| Citat: |
Si tot din cauza asta nu toate scenariile sunt adaptate la prezent. De cele mai multe ori ele trebuie inlocuite. Uneori din mers, alteori dupa indelungi cautari si introspectii. |
Si cel mai dezastruos scenariu este adaptat in mod subiectiv la prezent, in ciuda faptului ca nu este deloc adaptat nevoilor reale ale persoanei. Este pliat si mototolit astfel incat sa functioneze intr-un prezent perceput si el deformat. La asta ma refeream.
Si nu, nu trebuie inlocuite. E o optiune doar. Individuala.
viviana spune:
Iti dai seama discutand.
Scenariile astea pot fi si subiective si obiective. Depinde de fiecare in parte cum reuseste sa se adapteze la o realitate obiectiva.
(Realitatea obiectiva poate ea oare fi definita cu adevarat? Este ea aceeasi pentru toti?)
Insa, eu as prefera partea mai optimista.
Partea in care-ti spui: "Cand ceva se termina, se termina. Daca ceva a luat sfarsit in viata mea, este pentru propria mea evolutie, deci cel mai bine este sa inchid capitolul si sa merg inainte imbogatit cu acea experienta."
Ca iti mai rasare din cand in cand in minte scenariul mototolit asta e o realitate.
Ce faci atunci cu el?
Pana unde esti dispus sa mergi?
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
AgnesLuca spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui viviana Insa, eu as prefera partea mai optimista. Partea in care-ti spui: "Cand ceva se termina, se termina. Daca ceva a luat sfarsit in viata mea, este pentru propria mea evolutie, deci cel mai bine este sa inchid capitolul si sa merg inainte imbogatit cu acea experienta." |
Viviana, nu crezi ca este extrem de nociv sa "pierzi ceva din tine" ?
Eu sunt de acord ca nu e benefic sa raminem "incrincenati" in scenariu (scenariul asta intelegindu-l ca un vis, un plan) numai ca esenta lui (nevoia cuprinsa in acea dorinta) nu trebuie sa o negam, sa o reprimam ci sa o intrupam intr-un alt proiect, cu mai mari sanse de reusita.