Burtici fericite de septembrie-octombrie (230)

Dana15 spune:

Sa cresteti mari!!
si noi am inceput de astazi cu Vigantolul! (noua ne-a zis din a 10-a zi..dar nu cred ca are asa mare importanta)
cred ca mai bine incerci sa-l dai inainte de masa..asa am procedat noi, cu gandul ca are gust rau si ca daca ii bag sanul in gurita imediat, uita; si a fost ok;

apropo de gust..l-a incercat grig (sa vada el ce ingurgiteaza micuta lui draga)..si a zis ca nu-i rau..doar ca-i uleios!

Mamica mandra de minune scumpa Ana Elisa -16.octombrie.2009


Thank God I'm a woman!

www.flickr.com/photos/38426629@N04" target="_blank">Noi

4mykids spune:

Vedeti ce tantalici sunt, daca eu nu am copil cu colici am uitat ce inseamna de acu 6 ani..Acu lasand gluma la o parte, Selen are dreptate, s-ar putea sa fie colicii,de obicei cum zice Selen au tendinta de a suge in continuare in speranta ca le va calma burtica..
Am vazut puit de Liliac mic.. ce frumos eeeeeeee....si cat par aveti!!!sa-ti traiasca liliac si sa fie la fel de cuminte si linistit cum el vad eu aici in poze .

Claudia, mami de Iulia(04.12.2003) si Alexandra Isabella(05.09.2009)
http://s216.photobucket.com/albums/cc315/iulia04122003/fetele%20mele%20iubite/

NelaM spune:

Claudia, ca am uitat sa iti zic: ce imi plac activitatile Iuliei, bravo! Uite ce frumos isi petrece timpul.

Monikus, ca te-am auzit de dimineata ca ma invidiai pentru cat sunt de activa... eu is activa in masura in care ma lasa Ana. Nu e meritul meu personal. Ii multumesc lui Dumnezeu ca este un copil cuminte, ca altfel nu stiu ce ne-am face singuri, fara ajutor, la capat de lume. O sa vina si la voi momente mai bune, neplangacioase, o sa vezi.

Suede, felicitari pentru cele doua saptamani ale puiutului.

Ma duc sa ma culc, deja m-am intins in seara asta.

O dupa masa placuta va dorim.

Nela, mamica de Ana nazdravana (19.09.09)

Dana15 spune:

Anamaria ceea ce stii tu, stii bine!!! puiutii alaptati la san nu sufera de constipatie! cum spuneam fetele la un moment dat..la un copil alaptat la san, orice este normal: 5 scaune pe zi, dar si un scaun la 3 zile!
eu zic sa nu-i mai dai supozitor asa repede!

Bia imi pare tare rau pentru ca lucrurile nu s-au intamplat asa cum ti-ai dorit..m-a intristat imaginea cu baietii tai pe holurile maternitatii..offf, lasa! punem imaginea intr-un balon de sapun si-i facem vant in zare..departe, departe!

Mamica mandra de minune scumpa Ana Elisa -16.octombrie.2009


Thank God I'm a woman!

www.flickr.com/photos/38426629@N04" target="_blank">Noi

suede spune:

Multumim frumos de raspuns!
Maine asa facem.
Noua ne-a zis doctora din ziua a 14-a..
Ce tatic dragut,sa incerce el....

Poze cu Mihnea:
http://community.webshots.com/album/575184550oAbCPH

suede spune:

Saru'mana mult!
Sper sa luam exemplul Anei si sa fim si noi cuminti..ca si mami e singura de azi....
Somn usor!
Ma bag si eu la un pui de somn (daca ma lasa puiutul)

Poze cu Mihnea:
http://community.webshots.com/album/575184550oAbCPH

M Oana spune:

De data asta cred ca am adormit maimutzica pentru vreo 3 ore, am introdus-o in somn de voie prin plimbat cu carutul prin casa, vreo 3 ture de casa pe ritmul jucariei de la Chicco, aia care scoate zgomote exact ca cele pe care le aude bebicul in burtica mamei. Si e distractiva foc fie'mea, isi canta in somn fix pe ritmul huruitului din jucarie. Se spune ca de aceea le si place bebeilor in masina, deoarece huruitul masinii suna ca cel auzit de bebici in burtica. Si ca sa fie verosimila plimbarica prin casa, ca s-o fac sa creada ca e in masina, treceam cu rotile carutului peste tot felul de obstacole (papuci, praguri, covoare), ca deh, cum sta prost Romania la drumuri, a trebuit sa creez si-n casa gropi si hartoape, sa nu-i fac o impresie gresita copilului depre lumea in care traieste, s-o obisnuiesc cu realitatea...

Pe 24 septembrie pe la ora 9 ramasesem la o descriere in direct din sala de scremut de la Giulesti. Eu am plecat setata, cum ca sunt autoarea unui roman de succes si aveam nevoie de actiune, de subiecte de senzatie.
In unul din paturi era o fata care striga pe contractie de-mi ieseau mie ochii din orbite, iar atunci cand mai venea cate o asistenta sa-mi mai bage cate ceva pe vena, mi se parea ca ceea ce traiesc eu e ca la Auswitz, unde unii nimeresc in camere de gazare, iar altii sunt poftiti in saloane luxoase si serviti cu delicatesuri. Desigur, stiam ca urmeaza si randul meu de suferinta, dar pana sa trec pragul acelei usi, ma delectam cu fiecare etapa "usoara" a procesului.
Am fost triate rapid in "cezarienate fitzoase si fricoase" si "femei adevarate, care nu se tem de o simpla durere", dar asta dupa ce am apucat sa o vad pe fata care se tot "scremuse", cum coboara pe piciorusele ei frumusel din patul de suferinta, intra in sala de nasteri, apare Marinescu, iar in maxim 3 minute se aude copilasul....... Am amutit toate, indiferent cate filme cu nasteri in direct vezi, un asemenea moment trait pe viu te face parca sa te desprinzi de lumea fizica, parca sentimentele de durere, suferinta, capata un alt sens, fac parte dintr-o alta lume......

Suntem triate vreo 5 cu dosarele completate (alergii, cate nasteri anterioare etc) si duse cu liftul (era chiar o onoare, indiferent cat am insistat noi s-o luam pe scari, ca putem, ordinul era clar, "printesele" la lift, asta in faza asta, ca ce va urma...).

La terapie intensiva deja intram intr-un alt secol fata de cel din sala de scremut, dar si regulile mult mai fixe. Cum deja formasem o gasca care parca venise in club, la o barfa mica, primim instructiuni clare sa predam telefoanele la doamna diriginta in schimbul unei chei, care habar nu am la ce folosea, ca de coborat din pat pana la dulapul magic nu aveam nicio sansa, indiferent cata mita avea fiecare sub perna. Am invatat repede sa asez banutzii pe fisicuri de 5 si 10 lei, dupa cum simteam nevoia sa fiu recunoscatoare, insa nu din faza asta, ca in acel moment nu as fi simtit nevoia decat sa platesc o cafea calda cu putina frisca si un ecler bine insiropat.
Apuc sa-i sun pe toti sa le zic ca eu mai devreme de 13-14 nu nasc, ca Marinesco are multe nasteri naturale inaintea mea, insa in secunda in care ma duc fericita si calma sa-mi inchid telefonul in seif, apare si Profu', pic prima in vizor si-l aud doar atat : "Oana prima!". Eu, vesela si optimista, cum ma stiti, o iau ca pe o gluma si incep sa socializez cu cele 3 persoane ramase in urma Profului, sa le explic ca tre' sa deschid mobilul din seif, sa-i anunt pe toti, ca nu-i nicio graba, nu ma doare nimic, poate e altcineva mai grabit, ca si incep cele 3 persoane: una ma apuca de membrul drept si-mi infige branula, alta ma intreaba cum stau la capitolul anestezii, alta imi pune camasa de forta.....
In cateva secunde eram luata pe sus, dusa in sala, urcata pe masa si cred ca in mai putin de 3 minute, cat sa-mi incep rugaciunea, eram deja in vise, totul pe un fond de emotii cumplit, o panica si atat de multe sentimente amestecate........ Oricum nu mai tinea de mine nimic, i-am lasat pe toti sa faca ce stiu mai bine, iar eu am bagat somn de voie de la 11:30, pana la 17, cand fara sa ma dezmeticeasca nimeni am auzit doar: "Hai, scularea, sa va vedeti copiii!".
Eeee si sa vezi atunci plans, cand am auzit ca are 3500 gr, 54 cm, apgar 10 si cand am vazut-o. Jeleam atat de tare, incat asistenta a crezut ca ma doare ceva, se uita la mine ca la o nebuna, iar eu nu nimeream sa-i spun ca plang de fericire. Apoi a venit al meu si eu ii spuneam ca e superba, nu-mi venea sa cred ca-mi iesise atat de bine "coapta", iar el imi tot arata o poza cu ea cacanita toata, cred ca primele 10 poze numai in faza asta a apucat sa i le faca, el zice ca poarta noroc si vad ca de atunci tot intr-un "noroc" o tinem.......

unombun spune:

suede,la multi ani pentru 2 saptamini!Sa creasca copilasul mare si sanatos!La maternitatea unde am nascut mi l-a dat din ziua a 7a.In prospect scrie ca se poate pune in lapte praf,daca bea asa ceva.Eu nu am avut lapte la sin,asa ca sunt deja pe nan 1 nestle.Gurita oricum o deschide cu taraboi ptr.orice

kemsy spune:

Hello girls!!
Va mai amintit de mine? Profit de somnul nu prea adanc al baiatului ca sa mai scriu si eu ceva aici. Ora de incepere mesaj:12.59
Adimercedes a fost asa draguta..Cica merg sa dorm dar mai las si cateva bancuri . Bune bancuri
Biaz,apropo de musafiri...eu nu simt asa nevoia sa ma viziteze lume...Daca sunt vizite scurte da, dar daca stau mai mult si incepe bebe sa urle de foame, sau de caca...prefer sa fac activitatile astea singura, fara martori..Pentru mine e putin stresant...
Raluk: cruditati la mine inseamna struguri si capsuni...in rest nu prea sunt fan Mananc cate putin sa vad ce efecte are asupra bebelului, si daca e ok mai mananc si a doua oara. Deci cred ca poti incepe cu cate o leguma, fruct pe zi. Eu iau vitamine si fier ca sa suplinesc lipsurile din sange.
(bebe asculta muzica si "se adoarme")
Acum chiar ca intru si eu in depresie... Am vazut poze cu bebelusa si mami andra...Ce sirena a mami...
Oare eu mai am vreo speranta???
A, si daca tot am vazut...Voi cum ii culcati pe bb-i, pe o parte??Eu numai cu fata-n sus, si capul pe o parte.
Iulika, ce scump e bruculica . Iti seamana f f bine.

Trimit ca mi-e frica sa nu patesc ca zilele trecute.
I'l be back

Gianina, mamica fericita de gingas Loris Stefan



Fotografii

M Oana spune:

E-he-he, de acum incepe adevaratul Auswitz si pentru "mironosita cezarienata".
Stiam ca voi avea multe fire pe mine si ca tre' sa scap de ele, dar nu stiam care e cursul. Primul chin de care am scapat a fost "gantera" care se pune pe burta, sa se retraga uterul. Cred ca am scapat pe la 7. Pe la 8 seara am scapat si de prima perfuzie si eram tare incantata sa vad cum trec de examene pe rand.
Apoi stateam bine si la lohii, ma laudau tare mult fetele ca sunt productiva si dau mult la litru, nu stiam ce inseamna, dar ma uitam in paturile vecine si prin comparatie cu alte productii , cand la tine se mai scotea cate un ac si peste drum de pat ramanea, iti dadeai seama ca esti pe drumul cel bun.
Taietura mi-au admirat-o toti din prima zi, mai ales barbatu'miu, parca se uita in contul meu bancar dupa ce-am castigat la loto si tare ma ofticam ca nu vad si eu, fapt pentru care mi-am facut poze cu telefonul mobil, ceea ce nu mi-a priit, ca de emotii mi-a cazut scula, fix pe buba taiata, de am simtit-o in toata splendoarea......
Si am adormit pe la un 10 seara in zgomotul acela special de izvor de rau (era o dracovenie deasupra capului excelenta, care te purta cu gandul in cele mai exotice insule) pana la ora 7, cot la cot cu infirmierele si asistentele, au zis ca asa tura buna de somn, de mult nu au mai prins.
Eu, cum sunt inca anesteziata dupa prima luna, visez in continuare ca dorm pe unde apuc, prin spitale, pe la Mobexpert prin paturile lor, prin restaurante, pe canapele, incepe visul cu cate o locatie si se termina cu-n somn de poveste..... Ceea ce la terapie intensiva chiar a fost pe bune, la noi nu dormeau cate 2 fete intr-un pat, ci erau paturi pentru asistente, infirmiere, party in pijamale pe cinste.
Iar la 7 dimineata, cand s-a sculat toata lumea fericita, eram atat de incantata ca mi-au scos toate firele, de peste tot, incat atunci cand m-au intrebat daca vreau si vreun calmant am refuzat eroic.............. in prostia mea......, ca eu credeam ca un calmant se face pentru somn, ceea ce prestasem la greu, nu pentru durerea pe care inca nu o stiam cum e.
Si a venit momentul sa cobor din pat..... Aici cred ca fata care coborase din pat sa se duca sa nasca nu a simtit ce simti cand faci primii pasi cu cezariana, insa atat timp cat imi stiam prunca sus la bebei, sanatoasa tun, am zis ca nu mai conteaza ce simt eu.
In rezerva de o persoana de la Giulesti unde am aterizat, conditiile au fost excelente, ca la un hotel de 3 stele, nu am ce reprosa nimanui, a fost excelent in primele 2 zile. Am primit un telefon special unde sa sun daca vreau o vaza cu flori, un calmant sau o infirmiera, ceea ce m-a facut sa port o amintire superba acelor zile, mai ales ca al meu venea sa doarma cu mine, iar asitentele si Profu cand ne vedea ce fericiti suntem, ne lasau in pace.
Nasterea a fost joi, vineri si sambata am tinut-o tot intr-o veselie, pana cand am constientizat ca tre' sa-mi vad copilul, ca eu eram acolo c-un scop.....
Si din acel moment a inceput distractia...... si am invatat sa cer calmante, ca altfel era teroare. Indiferent cat sunam la telefonul magic, nu mai venea nimeni, la baia din propria-mi camera, trebuia sa ajung singura si a trebuit chiar sa urc pana la etaj, la copil, adica sa merg pana in capul coridurului si sa astept liftul pe picioarele mele. A fost crancen, insa mi se promisese ca daca fac asta singura, a doua zi, duminica, sunt lasata la vatra si mi se da si copilul, pot deveni mama in toata regula, cu drepturi depline.