Renunt la zahar!

aiamoni spune:

Vineri a fost prima zi, deci asta ar fi a patra. Adevarat ca in weekend e mai greu, intotdeauna mancam dulciuri, de asta m-am si apovizionat vineri cu seminte, alune si struguri.

Multumesc, Caro, mai rezist, ca altfel se duce naibii fundatia, nu?

Hai, Danamiha, te astept si pe tine la drum, in doi poate e mai usor!

claudia_a spune:

Ma alatur si eu subiectului... eca o manusa pentru mine!
Sunt la fel (sau mai mult) de devoratoare de tot ce inseamna dulce ... si din pacate, nu numai!Mananc pana la epuizare, daca pot spune asa!
Din pacate insa desi am incercat sa renunt la dulciuri, am suplinit cu altele: snitele cate o tona odata, mancare portie dubla, ciorba 3 farfurii... asa ca incet incet am cazut in alta extrema... si de si ma lipsesc de dulciuri uneori, mananc de sparg altele!
Am o problema psihica sigur... mancarea nu-mi iese din cap... ce ma fac? Parca nu tin deloc miile de sfaturi gasite si primite: gaseste alta ocupatie, miscare multa (si apoi acasa iama in mancare), gateste sanatos (daca as fi singura pe lume poate), legume si fructe multe (deja mi s-a acrit de nu mai pot - am gust acru in gura deja de cate cruditati mananc)... asa am ajuns sa incep dieta Rina 90 zile... a fost in schimb un week la mijloc si am cam sarit calul pe la petrecerea avuta!
Imi trebuie ceva de creier...ca alta solutie nu vad!

danamiha spune:

aiamoni, sunt alaturi de tine. De cateva zile nu m-am atins de nimic cu zahar, ieri am cumparat prajituri pt sot si copil si nu am gustat. Am vrut sa dau atacul la untul de arahide, dar l-am ocolit. Am visat toata ziua la prajiturile mele preferate(unt de arahide, unt, zahar brun, fulgi de ovaz, lapte). Eu, care am doua maini stangi stiu sa le fac pe astea
Acum ma simt groaznic, tusesc, stare generala alterata. O prietena mi-a trimis un platou plin cu prajituri de casa f.bune, e experta si nu am mancat nimic. Ea, indiferent cat/ce mananca e f.f. slaba, ca un manechin.
Am decis ca nu voi trambita vestea ca am renuntat la zahar.

aiamoni spune:

Claudia, stiu foarte bine despre ce vorbesti. Si eu ma tem ca zilele astea am mancat mai mult decat normal, si in continuare simt nevoia sa mananc. Din pacate mancarea nu putem s-o taiem de tot ca pe dulciuri sau pe tigari, trebuie sa ne obisnuim cu putin.
Eu voi incerca sa urmez sfatul pe care l-am primit si anume sa ma ocup de "fundatie". De ce nu incerci si tu? Incearca sa tai zaharul total, sa fie ca o decizie stricta pe care nu poti s-o incalci. Nu e simplu dar se poate. Dupa aia ne ocupam si de partea cu mancarea, acolo ma astept sa fie mai usor un pic.
Ce zici? Ce ai de pierdut daca incerci?

Danamiha bravo! Si tu ai avut tentatii mari, dar le-ai trecut cu bine! Multa sanatate!!! Cat despre prietena ta care mananca prajituri si arata ca un manechin... (glumesc, sa nu te superi!)

mikka spune:

Aiamoni, este cea mai buna decizie in primul rand pentru sanatatea ta, si apoi si pentru greutate. Asa ca atunci cand te va tenta ceva dulce, sa te aud spunand 'otrava, otrava, otrava'. Si usor, usor, functioneaza! De ex eu am inceput cu zaharul din cafea: inainte puneam o lingurita, am inlocuit cu fructoza, dupa care nu am mai avut la birou si am trecut la cafeaua neagra, fara nimica, 'de la mama ei'. Si de un an o beau numai asa, acum, cand gust dintr-o cafea dulce mi se pune in gat... Mai fac rabat din cand in cand, mai ales cand fac dulciuri pentru ai mei, ca totusi om sunt si eu . Dar privesc aceste abateri ca o rasplata, sa spunem, imi permit o gura si atat. Daca as mai vrea, 'otrava, otrava, otrava'

Danamiha, la inceput si eu am decis la fel ca tine. Numai ca in continuare lumea ma servea cu de toate, si era evident ca nu mananc. Si decat sa ma fofilez ca sunt satula, ca nu mai pot etc, le-am spus frumos 'nu mai mananc zahar pentru ca nu ma simt bine de la el' si gata, am incheiat orice tentativa. Incet-incept cei din anturajul meu s-au obisnuit, si nu ma mai tenteaza, ba dimpotriva, se gandesc sa-mi ia cevea fara zahar, cum zicea si Carolina.

aiamoni spune:

"Otrava, otrava, otrava", am inteles, sa traiti!Multumesc, Mikka!

Fir-ar sa fie, numai daca n-ar fi asa gustoase dulciurile astea...o viata fara ele pare un gand destul de deprimant...dar o luam pe rand, cate o zi, sa vedem cum o fi.

carolinah spune:

Eu am totusi mustrari de constiinta ca pt mine e "otrava, otrava..." dar imi las familia sa manance in continuare. Sigur ca daca face mama prajitura, o face cu zahar brun, dar fetele mele mananca in fiecare zi desert la scoala/gradi, tort la toate aniversarile, ciocolata, bomboane etc. Totul cu masura, e adevarat, insa nu stiu daca e bine.

Eu le dau voie sa manance ca sa nu le creez mitul asta de "fruct interzis" cand e vorba de dulciuri, dar sunt convinsa ca nici pt ele nu e bine... Nu stiu cum sa abordez problema asta...

Allure spune:

am intocmai aceeasi problema daca le vad pe masa nu ma pot abtine sa nu le gust, iar daca am gustat una, a doua si a treia vine de la sine. eu prefer sa nu le cumpar deloc, m-am lasat si de facut prajituri in casa dar tentatiile tot exista cind ma duc in vizita sau la restaurant unde toata lumea comanda desert.

eu n-am o problema de greutate, dar daca nu ma controlez, as avea!
in plus fac sport permanent si ard cam tot ce maninc.
ideea este cum spunea cineva ca zaharul este otrava cu adevarat si ne facem rau. corpul nu are nevoie deloc-deloc de acest balast constituit din zahar/ faina/ oua/ lapte, etc
daca stai sa judeci la rece, ne sinucidem la propriu pentru o placere meschina.

oricum am evoluat de la "dulciuri zilnic" la tratatia de weekend dar si pe aia vreau s-o elimin.

ce ma deranjeaza cel mai tare este felul cum esti judecat de ceilalti cind le spui ca ai renuntat definitiv la dulciuri! te privesc cu mila ca si cum ai fi handicapat...




eu vorbesc in dreptul meu: cind sint stresata, suparata, nemultumita...atunci imi vine cel mai tare sa trag la masea cu ciocolata.
si am mai sesizat ca in perioadele de fericire maxima, de ex intr-un concediu fabulos, nu ma gindesc nici la mincare, darmite la dulciuri! parca ma hranesc cu ce mi se intimpla...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

True health is a journey not a destination, a process not an event, a habit not a diet.


www.youtube.com/watch?v=fbwO7RAfwS4&feature=related/" target="_blank">soon, this will be me

mikka spune:

Carolina, si eu ma gandesc cam la fel... nici eu nu vreau sa le interzic nimic ca sa nu creez frustrari. Pe de alta parte, acolo unde se poate, reduc cantitatea, sau inlocuiesc zaharul cu fructoza (pentru ei, pt mine mai deloc), sau cu miere, care nu e cu mult mai buna dar macar e naturala. Sau cu fructe mai dulci, de ex mango, banane. Acum, oamenii mananca zahar de mii de ani, nu or sa moara maine din cauza asta. Ce o sa fac cu ai mei este sa le creez usor-usor gustul pentru mai putin dulce, sau pentru ceva facut in casa, in care macar stii ce pui. Sotul meu este 'scoaba', cum ii spun eu, insa nu are o problema in a manca preparate cu fructoza sau cu miere (nici nu isi da seama). Copilului nu prea am ce sa-i cer, are 4 ani. Ii explic insa ca o doare burtica si ca ii cad dintii , ba chiar ii arat lucrarile mele dentare ca sa se convinga. Sunt convinsa insa ca, atunci cand o sa creasca, o sa vada la mine ce mananc de ani de zile si, impreuna cu strategia cu fructe, fructoza, miere si lucrari dentare, o sa o convinga sa limiteze si ea dulciurile. Acuma, mai vedem cum o sa fie in practica, la teorie iese treaba .

Si, desigur, 'otrava, otrava, otrava'

aiamoni spune:

Daca stim cum sa inlocuim dulciurile in familie cu altceva se obisnuiesc si copiii, chiar daca in afara casei mai mananca, sau chiar si in casa dar nu exagerat. De exemplu intr-o seara le-am luat castane si am fiert, au mancat cu mare placere, n-au comentat ca nu au dulciuri. Sigur, nu merge tot timpul, mai trebuie sa le si oferi din cand in cad, mai ales daca sunt prajituri de casa sau o ciocolata de calitate. Dar la noi in casa de exemplu in 75% din cazuri s-au cumparat dulciuri la intiativa mea, nu a copiilor!

Pana acum! Ca de acum incolo..."otrava, otrava,otrava"