Oare procedez corect?

Alexia27 spune:

Xio, nu stiu ce calificari are sora prietenului, dar a fi psiholog nu e acelasi lucru cu a fi psihoterapeut. Si nici ce faci tu la medicina nu te califica drept psihoterapeut. Altfel toti medicii ar fi automat si psihologi si psihoterapeuti. Si nu e deloc asa. Psihoterapia presupune niste ANI de formare si inca niste ani de practica in supervizare. Nu toti psihologii sunt si psihoterapeuti dupa cum nu toti psihoterapeutii sunt si psihologi.

I am alive and I am here forever
Michael Jackson

I won't be a rock star. I will be a legend
Freddie Mercury

daniela_b spune:

Uneori, plinsul, crizele, urletele sau tacerea sint singurele forme prin care STIE sau POATE un copil sa-si arate frustrarea atunci cind nu este ascultat, inteles sau respectat (asa cum el isi doreste sa-l respecti, nu ca pe un adult ci ca pe un copil si nu pe unul oarecare ci ca pe al tau, cel mai important copil din lume!)
Si solutia nu este sa-l faci sa se opreasca (asta e usor) ci sa te opresti tu pentru o clipa si sa te gindesti " oare procedez corect?".
Si, inainte sa te intrebi daca am studiat psihologia iti spun eu ca nu dar am multa empatie, de mi-a iesit pe urechi sau, daca preferi sint toba de empatie .


Alina, procedezi corect daca o lasi sa-si aleaga lucrurile pe care ea le foloseste. Astfel, ii dai de inteles ca si parerea ei conteaza, ca ai incredere si in alegerile ei si ca esti dispusa sa o lasi sa-si construiasca pe mai departe personalitatea. Parintii unui copil trebuie sa fie indrumatori si nu gardieni.
Rasfatul, daca acesta exista, nu vine de la situatiile pe care le-ai descris.


“If you have to say you are, you aren’t” –Margaret Thatcher

delsim spune:

In cazul de fata, fetita probabil ca plange pentru ca asa a inteles ea ca obtine ceea ce vrea, asa s-a obisnuit. Nu pare genul de copil dominat de alegerile parintilor si atunci plange de fustrare si neputinta.Dimpotriva , pare genul de mica manipulatoare, un pic cam rasfatata, care nu este obisnuita cu niste limite in a face sau a alege ce vrea. Nu e neaparat vina ei,parerea mea este ca a fost obisnuita prost, fara reguli, fara negociere, fara dezbatere si a primit mesaje contrare referitor la o alegere de acelasi calibru in momente diferite. Normal ca daca la haine hotaraste ea, plange ca sa obtina acelasi lucru si la un numar de telefon mobil.
E normal ca un copil sa fie incurajat sa faca anumite alegeri, e normal sa aiba preferinte, dar trebuie sa si constientizeze , sa fie invatat ca totul nu se poate petrece numai dupa cum vrea el.Nu orice decizie ii apartine.Un copil e un copil, nu poate trai totusi de capul lui, fara reguli. Asa cum si noi adultii traim dupa reguli , asa si copiii trebuie sa stie ca nu totul se petrece dupa cum vor ei.

denizel spune:

Xio, de unde stii ca e vorba santaj in acest caz???

De unde stii ca plansul nu vine din tristete sau frustrare sau neputinta sau alte presiuni de acelasi fel?
E tare simplu sa pui eticheta "santaj" si sa trimiti copilul care plange in camera lui.



Sa spui ca un copil santajeaza atunci cand plange ca a fost imbracat fortat cu ceva ce nu ii place, denota ceva lipsa de empatie.
Asta, cu atat mai mult cu cat nu ai patruj de ani (patruzeci = depaaaarte de 7 :) si cu cat nu-mi faci impresia ca executi fara sa cracnesti ceea ce ti se impune.

Nu puteai sa ma faci sa recunosc ca o situatie e imposibil de rezolvat si ca e fara sorti de izbanda, caci eram incontinuu in cautarea unei solutii si, de fapt, problema se punea daca eram un om optimist sau un om prea prost - Saul Bellow, Aventurile lui Augie March

denizel spune:

Delsim, imi poti da citatele din care rezulta ceea ce ai presupus?







Repet, ca inca nu m-am plictisit : despre aceasta fetita ni s-a spus DOAR ca este o scumpete de copil, ca vrea sa isi aleaga hainele si ca a vrut sa-si aleaga ea numarul de telefon.

Care trait de capul ei, care lipsa de reguli, care petrecut totul dupa cum vrea ea?????




Nu puteai sa ma faci sa recunosc ca o situatie e imposibil de rezolvat si ca e fara sorti de izbanda, caci eram incontinuu in cautarea unei solutii si, de fapt, problema se punea daca eram un om optimist sau un om prea prost - Saul Bellow, Aventurile lui Augie March

delsim spune:

Eu mi-am spus parerea MEA, asa cum au facut-o toate fetele dinainte.Ni s-a cerut parerea.
Inteleg ca tu ai o alta parere. E ok. Nu inteleg insa de ce ar trebui sa-mi justific parerea in fata ta.
Sau tu vrei sa ai tu dreptate si nu e ok sa-si scrie si altii parerea?!

denizel spune:

Delsim, nu e nici o problema, desigur ca nu trebuie sa-ti justifici pozitia (cel putin nu in fatza mea).
Cad mereu in capcana de a crede ca discutiile de pe forum sunt schimburi de idei justificate, nu monologuri :).


Nu puteai sa ma faci sa recunosc ca o situatie e imposibil de rezolvat si ca e fara sorti de izbanda, caci eram incontinuu in cautarea unei solutii si, de fapt, problema se punea daca eram un om optimist sau un om prea prost - Saul Bellow, Aventurile lui Augie March

XIO spune:

Denizel , atunci cand tu insisti mereu si mereu cu acelasi argument cum se poate sa fie ceva mai mult decat monolog?
Alina ne-a cerut parerea . Fiecare si-a spus-o.
Nu am inteles de ce ma hartuiesti pe mine cu lingura de lemn.
A spus cineva ca fetita e un mic monstrulet sau o criminala atroce de tot dai citatul cu scumpetea?
Nu , pur si simplu singura problema care o supara pe amma este ca de cate ori se face ceva ce fetita nu vrea aceasta plange pana obtine ceea ce vrea.
Sa stii ca daca unui copil ii refuzi ceva si acesta obtine ceva-ul dupa o criza de plans/urlete/tavalit pe jos samd , va face mereu asta pt. ca vede ca merge
Asta se numeste santaj. Bineinteles la varsta lui nu-l percepe ca pe un santaj ci ca pe ceva ce-l ajuta sa-si implineasca dorinta.
Si zau ca nu am ce sa -i spun dac a ma mai intrebi mult de ce nu cred ca fetita plange din cauza parintilor. Daca vrei iti dau numarul profesoarei respective si te lamureste ea .


Alexia , stiu foarte bine ce inseamna toate , era un simplu exemplu , am vrut sa pun si sexologul acolo dar m-am oprit la timp.
Psihanaliza am facut si noi in anul 1 ... ca subiecti si ne-a placut la nebunie.
Sora prietenului meu a terminat facultatea de psihologie .
Ce vroiam eu sa subliniez este ca si daca nu ai copil poti foarte bine sa profesezi ca si psihoterapeut/psiholog si sa tratezi copii , familii.
Poti sa te faci pediatru si daca nu ai copii si sa le inveti pe mame cum se face diversificarea si altele.
Daca a avea un copil ar fi singura conditie obligatorie atunci orice femeie care a nascut ar fii psiholog/pihoterapeut/npi-st.

"Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc "

***Fur is for petting**

http://accesoriisihaine.blogspot.com/

http://www.flickr.com/photos/greecky/

denizel spune:

Extrem, extrem de gresit!!!
Xio, iau lingura de lemn in mana (hm, asta cu lingura de lemn nu prea suna a exprimare Xio-like... ) si te trimit iarasi la inceputul topicului.
Repet: nu ni s-a spus sau sugerat altceva despre copila in afara faptului ca nu poarta hainele care nu ii plac si ca a dorit sa-si aleaga singura numarul de telefon.
Data viitoare, scriu cu litere size 6 :)))).




ok, mersi pt. informatie.

Iar tu sa stii ca daca ii tot refuzi si refuzi copilului fel de fel si vrei sa ii arati ca tu esti seful, plansul nu se mai numeste santaj, plansul este semn ca doare.


Nu puteai sa ma faci sa recunosc ca o situatie e imposibil de rezolvat si ca e fara sorti de izbanda, caci eram incontinuu in cautarea unei solutii si, de fapt, problema se punea daca eram un om optimist sau un om prea prost - Saul Bellow, Aventurile lui Augie March

alina240 spune:

Va multumesc din nou pentru sfaturi.Daca in trecut existau mai multe situatii in care fetita plangea ca sa obtina ce doreste acuma s-au mai rarit. Stiu si eu ca nu este bine sa cedam in fata copiilor si de aceea am incercat cat am putut sa fiu ferma dar recunosc ca uneori am mai cedat. Nedumerirea mea era daca este bine sa-i ofer posibilitatea sa-si aleaga ea anumite lucruri. Acum ca am citit mesajele voastre mi-am intarit convingerea si o sa-i acord si pe viitor aceasta posibilitate, binenteles cu anumite limite. La un moment dat nu mai eram sigura daca procedez corect fiindca asa cum am mai scris cand intram in magazine si o lasam pe fetita sa-si aleaga lucrurile unele vanzatoare se uitau ciudat ,altele mai si comentau ca nu trebuie sa le dam aceasta posibilitate. Dar eu raman in continuare la ideea ca trebuie sa le acordam posibilitatea sa aleaga atat cat se poate si nu ar trebui sa ma deranjeze daca fetita prefera pantalonii mov si nu pe cei rosii care imi plac mie.