Oare procedez corect?

anca_a spune:

Ii dai incredere sa ce??? Sa invete ca aia mari au (pe langa intotdeauna dreptate) gusturi mai bune si dreptul de a alege ce sa le placa alora mai mici? Cum sa ajunga sa aiba incredere in ea cand tu nu o lasi sa aleaga singura si sa se bazeze pe alegerile facute? Cum sa aiba incredere in ea cand tu o tii mica si nu o lasi sa creasca?



Xio, fara suparare, dar si eu cred ca psihologia din facultate ti-a iesit pe urechi. Toata.

Denizel, Alexia, nu mai scriu si eu ca ar trebui sa repet ce-ati scris voi, cuvant cu cuvant.



2: "cei care nu respecta legile merita orice li se intampla."
3: "legile ne sunt date de sus dintr-un motiv pe care poate nu il intelegem, dar avem datoria de a le respecta."

Alexia27 spune:

Alina, important e sa ramai ferma in a respecta o decizie daca decizia aia e de asa o importanta majora. Altfel, nici nu are sens sa te opui din prima.Cum a fost cu nr de tel...pt tine era doar un nr, ce importanta avea cine il alegea, in timp ce pentru ea asta era chiar extrem de important, ii definea telefonul ala ca fiind al ei, si-l personaliza cumva


Sa-ti mai spun ceva: intotdeauna, dar intotdeauna, orice ai face se va gasi cineva sa comenteze si nu vei putea multumi niciodata pe toata lumea. Prioritatea ta e fata. Atat.Restul...cainii latra, ursul trece



I am alive and I am here forever
Michael Jackson

I won't be a rock star. I will be a legend
Freddie Mercury

mihuta spune:

Cum nu m-as duce sa-mi tratez problemele maritale la un psiholog specializat in terapia de cuplu dar care n-a avut niciodata o relatie, nici nu mi-as duce copilul la un psiholog care nu a avut copii sau o relatie semnificativa si empatica cu copiii.

Asta pentru XIO

eu_logoped spune:

in general terapia se face pornind de la o formare teoretica, profesionala si profesionista. IN NICI UN CAZ CONSILIERUL DE CUPLU NU ARE VOIE SA ITI DEA VREUN SFAT, MAI ALES EXTRAS DIN EXPERIENTA LUI PERSONALA, deci faptul ca a avut sau nu relatii, este nesemnificativ.
daca, Doamne fereste, amesteca viata personala cu cea profesionala, adica da sfaturi din experienta, atunci de ce sa i dai o gramada de bani si sa nu cauti o doamna/domnisoara care a avut cateva zeci de relatii, ca deh, are experienta gramada!!!
la fel, faptul ca ai un copil, te transforma in parinte, dar nu obligatoriu INTR-UN PARINTE BUN.
iar un specialist care lucreaza cu copii dar nu are, este probabil ceva mai autoritar fata de parinte, dar asta nu ii scade capacitatea (daca o are) de a avea rezultate exceptionale cu copilul.


si, oricum, crede-ma ca lucreaza altfel cu copilul de la cabinet fata de cel de acasa.... cunosc multe mamici specialiste care isi recunosc singure greselile de acasa si cer ajutor la colegi ;)

am tinut sa fac precizare asta, in speranta ca poate mai reconsideri aspectul, in sensul foarte pro al tolerantei

Andreea

mihuta spune:

Oamenii sunt eminanmente subiectivi, formati de experienta de viata, directia profesionala alease, cartile pe care au ales sa le citeasca, ideile la care au ales sa adere. A face parte dintr-un cuplu, a deveni parinte sunt niste aspecte esentiale ale experientei de viata a unui om, care il definesc. Daca am fi masini, as spune, uite bagi fisa si robotul psiholog iti spune ce scrie la carte (carte scrisa la randul ei de alti oameni subiectivi).

Nici o carte din lume nu te poate invata ce e dragostea, sau empatia. Sigur ca devenind parinte nu inseamna ca devii si bun de dat sfaturi, desigur, dar in absenta prezentei unui copil in viata ta este foarte greu sa inveti cu adevarat ce inseamna dragostea, grija, rabdarea si aprecierea infloririi unui copil care traieste intr-un mediu pozitiv si necoercitiv.

Acum depinde si despre ce fel de psiholog e vorba. Daca merge o mama si spune ca pentru ea e foarte important sa stea copilul 15 minute intr-un picior pe carpeta rosie si a) psihologul ii da metoda (invatata), azi ii arati ce frumoasa e carpeta, maine stati impreuna intr-un picior, peste o zi il lasi singuri si il recompensezi, peste inca o zi il lasi 2 minute, daca nu vrea il certi sau il pedepsesti, sau b) psihologul incearca sa o ajute sa afle de ce are ea nevoie sa stea copilul intr-un picior, sau si mai bine ii explica despre nevoile firesti, naturale ale copilului biped de a sta cum pofteste, fara a sfarsi in a da metoda de la punctul a), deci daca tu consderi ca psihologul de la punctul a) e de referinta, inseamna ca vorbim despre definitii diferite ale notiunii.

Altfel, 4 ani de psiho plus x ani de supra specializare nu fac cat o mama empatica si centrata pe neveoile copilului sau, care mai arunca cate un ochi pe Brazelton sau Winnicot.

eu_logoped spune:

ee, nu vreau sa fac acum apologia psihologului (in sens larg asimilez acum si alte specialitati aici, dar nu mai detaliez), dar rolul psihologului este sa ii ajute pe oameni sa inteleaga niste mecanisme de functionare, mecanisme asupra carora se poate interveni in diferite feluri....
nu e gresit ce ai spus, dar in continuare cred ca a avea experienta asemanatoare de viata (relatie, copil, etc) nu este o conditie obligatorie ca sa ajuti persoana cu care lucrezi.
ba cu cata empatie mai multa , cu atat ai nevoie de mai multe ore de dezvoltare personala si de igiena mintala, ca psiholog vorbesc, pentru ca ajungi la balamuc interiorizand toate problemele celor care vin la tine.
de multe ori e chiar benefic sa te detasezi de afectiv- afectivul , vrem sau nu, intuneca rationalul in anumite situatii...

Andreea

eu_logoped spune:

bine, ca precizare suplimentara, m refer mai mult la lucrul cu persoane cu dizabilitati (my speciality)

Andreea

denizel spune:

Heeeei, Mihuta, unde ai stat ascunsa pana acuma???

Mai, atat de muuuult ma bucur cand vad ca scriu mamici care pun accent pe empatie, care pun accent pe nevoile copilului si care considera copilul o fiinta cu drepturi egale cu ale parintelui, un prieten bun si nicidecum un subaltern care are tupeul sa faca fitze.
Sunt satula pana peste cap de oameni (parinti sau ne-parinti) care pun accent pe nevoile adultului si pe orgoliile adultului si pe cat de greu ii vine adultului sa inghita gombotul cu un copil cu nevoi multe si cu o minte neingradita si nealterata indesat in el...

Ancai_a sau Alexiei_27 sau Danielei_b nu le mai spun nimic, ca stiu ele ca le iubesc si le apreciez .


Alina240, sigur ca trebuie sa cedezi!!
E obligatoriu sa cedezi in multele chestii neimportante.
Invatand asta de la tine, copilul tau va ceda la randul lui.
Dar, cedarea asta sa fie facuta natural si cu bunavointa si cu prietenie.
Copilul sa vada ca cedezi din dragoste si cu drag pentru el si sa vada ca a ceda nu te transforma intr-o victima imbufnata sau cu buzele subtiate a repros, ci intr-un om fericit care a putut aduce fericire altui om :).

Nu puteai sa ma faci sa recunosc ca o situatie e imposibil de rezolvat si ca e fara sorti de izbanda, caci eram incontinuu in cautarea unei solutii si, de fapt, problema se punea daca eram un om optimist sau un om prea prost - Saul Bellow, Aventurile lui Augie March

malla spune:

Revin cu un ultim mesaj.Ce am obesrvat eu si consider ca este parerea mea si numai a mea:)
Denizel ai ceva cu Xio. Cand spune ea ceva, indiferent daca are sau nu dreptate, tu ii citesti si rascitesti si interpretezi ceea ce scrie.(si vrei sa scoti in evidenta faptul ca nu spune bine).
Nu tin cu niciuna, spun numai ce am obesrvat eu atunci cand va citesc pe amandoua(la acelasi subiect).
Xio si-a spus parerea cum ne-am spus-o toti care am dorit sa scriem la acest subiect. Din pacate voi doua transformati subiectul si chiar il divagati de la origine. Initiatoarea subiectului vrea sa caute niste raspunsuri daca doriti o ajutati cu ceea ce stiti voi si credeti, iar daca nu... nu. Chestii de genul ca cine stie mai mult si sa bateti pasul pe loc cu experienta in specialitatile care s-au enumerat pe aici... puteti sa vi le impartasiti in privat.
Chiar este interesant sa ne mai povesteasca mamica ce a mai facut cu fetita si ce mai gandeste in privinta celor expuse de ea, ... insa cine intra pe subiect citeste de denizel si xio... Nu am nimic cu niciuna dintre voi si recunosc ca va citesc pe la alte subiecte cu placere, insa cand va intersectati la acelasi subiect,...parca e ca un un concurs: cine e cel mai cel...
Repet: nu am nimic cu niciuna.


Andrei si Adriana

alina240 spune:

Ce sa va mai spun? Noroc ca nu mergem zilnic la cumparaturi si atunci nu avem discutii. Dar in urma citirii mesajelor voastre sunt convinsa ca pe viitor sa las fetita sa aleaga si o sa intervin doar atunci cand alege ceva exagerat. De obicei nu alege lucruri de proasta calitate, are gusturi si cand nu-i place ceva nu cumpara. I-am explicat si eu ca lucrurile trebuie sa fie de calitate ca atunci tin mai mult, etc. Am fost surprinsa cand ne aflam intr-un magazin si i-a spus vanzatoarei despre o pereche de pantofi de sport ca nu arata a fi de calitate si nu crede ca o sa tina mult si mai crede ea ca sunt din China.Altadata cand incerca o pereche de pantofi tot spunea ca nu se simpte bine cu ei, vanzatoarea tot insista ca nu au cum sa nu-i fie buni, ca arata bine si ea a inceput atunci sa se contrazica cu vanzatoarea ca nu ii sunt mici la lungime dar o strang peste picior, deci tot mici ii sunt si nu se simpte bine cu ei si ca urmare nu ii cumparam. Am lasat-o sa discute cu vanzatoarea, nu am intervenit in nici un fel, imi place cand stie ce vrea si mai ales spune ce vrea.
Despre numarul de telefon ca de la acesta a pornit discutia as vrea sa spun ca eu nu am tinut neaparat sa-l aleg eu, pur si simplu atunci cand vanzatoarea mi-a oferit o lista cu cateva numere si mi-a spus sa aleg unul, am ales unul la intamplare, nu mi-am dat seama ca ar trebui sa o las pe fetita sa-l aleaga dar ea a auzit discutia si atunci mi-a spus ca ar fi vrut sa-l aleaga ea.Din cauza faptului ca nu am vrut sa revin asupra deciziei luate i-am spus ca oricum e doar un numar de telefon si nu conteaza dar se pare ca pentru ea conta foarte mult.
In rest mai avem discutii legate de cine ia decizii si cine ce drepturi are. Ea intelege mai greu ca anumite decizii le iau doar parintii, anumite drepturi au doar parintii dar tot incerc sa-i explic, nu stiu cat intelege. Se simte oarecum neindreptatita ca nu o las sa faca anumite lucruri, sa ia anumite decizii, imi tot spune ca nu este corect ca numai adultii sa aiba toate drepturile si copiii nu, aici va trebui sa-i explic mai mult si poate cu ajutorul vostru o sa gasesc o explicatie pe care sa o accepte si ea. V-as ruga daca aveti sfaturi si in acest sens.