Oare procedez corect?

denizel spune:

Xio, ma adresez doar tie pentru ca esti singura de pe topic care a declarat ca e toba de psihologia copilului .
Cum si eu am studiat la facultate psihologia copilului, hai in psihologie sa ne trantim .


Deci, Xio,

1. din punctul meu de vedere, ai pornit analiza gresit.
De ce gresit?

a. Pentru ca, din start ai luat in brate o prejudecata: sigur ca da, e stiut ca [] copilul e dusmanul parintelui.
Daca asta e scris mai nou in cartile de psihologie, e de rau.

b. pentru ca, din ceea ce ai dedus, se vede clar ca ai analizat fara sa ai habar de nevoile fundamentale ale copilului (care copil, e om cu drepturi depline, nicidecum vreo fiinta subumana, vreun catel mai prostovan ashea :)))))

2. fara sa asculti si parerea copilului, ai distorsionat spusele mamei.

Mama a spus clar:

- fiica mea e o scumpete de fata (inteleg de aici ca nu sunt alte probleme)
- nu ii place sa imbrace anumite lucruri, pe care i le-am cumparat fara voia ei si care nu sunt pe gustul ei
- noi o obligam uneori sa le imbrace, ea e nevoita sa le imbrace, dar e trista si plange
- a vrut ca ea sa-si aleaga numarul de telefon. Eu, mama, am vrut ca eu sa i-l aleg.



Din punctul de vedere al uneia care a studiat psihologia copilului in facultate si care nu se simte amenintata de norii dictaturii instaurate de copii in casele oamenilor, pot veni cu o interpretare a situatiei descrise, interpretare mai prietenoasa fata de copil :).



Iata care e interpretarea mea: atata timp cat un parinte nu-si da seama daca e bine sau nu ca un copil de 7 ani sa fie lasat sa-si aleaga hainele care ii plac/nr. de telefon care ii place, eu presupun ca nu numai alegerea hainelor/a numarului de telefon este o chestie impusa copilului respectiv.

Daca intr-o chestie atat de neimportanta cum e alegerea numarului de telefon, mama se gandeste ca, poate, nu trebuia sa "cedeze", ma intreb cum se intampla in situatiile importante.

Prin urmare, e foarte credibila ideea ca plansetele fetitei nu sunt dorinta de a impune dictatura in familia ei , ci plansete de neputinta si frustrare.


Eu nu stiu care e exact situatia in familia lor (asa cum nici tu nu stii), dar, in prima faza, avand date atat de putine, ma abtin sa condamn fetita si sa incurajez mama sa procedeze la fel in continuare.




Nu puteai sa ma faci sa recunosc ca o situatie e imposibil de rezolvat si ca e fara sorti de izbanda, caci eram incontinuu in cautarea unei solutii si, de fapt, problema se punea daca eram un om optimist sau un om prea prost - Saul Bellow, Aventurile lui Augie March

Alexia27 spune:

Hai ca mi s-a deblocat calculatorul
Xio, daca in facultate printre alte cursuri ai facut si un semestru psihologie, nu te face automat psiholog. SI eu am facut ceva neuro in facultate da nu ma dau rotunda ca stiu cat un neurolog.

Mie nu mi se pare absolut nimic anormal ca un copil de 7 ani sa aiba propriul gust in materie de haine. Pana la urma tot mama alege magazinul unde merg, si presupun ca e un magazin de copii, nu costumatii de HAlloween. Deci, care e problema? Probabl ca cei care sunt intrigati de nevoia copilului de a lua decizia ce sa poarte nu au fost obligati de parinti sa poarte ce au vrut ei. Ei, eu am fost. Si stiu cum ma simteam, cat de umilita eram si cat de anulata ca persoana ma simteam. Are 7 ani, nu 7 luni fata!

PArintii au decis sa-i ia telefon. Adica o considera suficient de matura sa aiba propriul mobil, dar numarul e asa o chestiune complexa incat numai mama poate sa decida asupra lui!

Parerea mea (poate gresita)e ca nu exista constanta in stabilirea si respectarea limitelor. PAna unde poate merge libertatea de a decide a copilului, de unde se hotaraste de comun acord si de unde hotararea e exclusiv a parintilor. Azi copilul decide ca nu vrea pantofii x si e ok, maine mama nu o lasa sa-si aleaga ea numarul de telefon! Pai cum sa nu fie frustrata si confuza fata? Daca niciodata nu stie la ce sa se astepte?

PS: si da, mi se pare normal sa nu port ce vrea mama sa port, ci ce-mi place mie si consider ca mi se potriveste. Tu, Xio, porti ce vrea bunica ta?




I am alive and I am here forever
Michael Jackson

I won't be a rock star. I will be a legend
Freddie Mercury

XIO spune:

Denizel , sunt departe de "toba in psihologie" , singura care se apropie de asta este profesoara cu care am facut , care se ocupa de copii, pt. cele din Tm , a fost si la emisiunea medicala vorbind despre relatia copil-parinte.
Alexia , nu am facut un semestru, am facut 3 ani de pediatrie si 2 de psihologie,plus liceul , plus cartile citite, plus discutiile cu sora prietenului meu care este psiholog si care lucra doar cu copii...ah , acum fac si pedopsihiatrie.


Denizel , NU este normal ca un copil sa apeleze la plans/urlete/crize/tacere/injuraturi samd atunci cand nu rpimeste ceea ce vrea.
Daca il inveti sa primeasca totul la primul plans ii faci tu rau .
Tocmai pt. ca il tratezi ca pe un om mare ii explici ca nimeni nu face asa cand vrea ceva si nu primeste .

Nu stiu , poate voua vi se pare normal, din psihologia pe care am facut-o , din logica mea mie nu mi se pare normal comportamentul .

"Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc "

***Fur is for petting**

http://accesoriisihaine.blogspot.com/

http://www.flickr.com/photos/greecky/

Alexia27 spune:

Alina, ca e subiectul tau si sa nu mai vorbesc la persoana a 3-a despre tine (si ii raspund si lui Xio in acelasi timp).Personal, situatia nu mi se pare dramatica. Plansul ei este normal. NU vreau sa spun ca e de dorit si de incurajat, dar e o consecinta fireasca a situatiei create de voi, de parinti. Adica daca azi vine si zice mami vreau sa ma sui in capul tau, tu ii zici, bine mami, suie-te! A doua zi vrea acelasi lucru dar tu obosita nu ai chef si nu o lasi, ea plange si tu spui, bine, hai urca-te. Fata a invatat in mod firesc, ca asta e modul de a obtine ce doreste. Si il aplica cu succes.

Ce as face eu. Dupa cum spuneam si in postul anterior, m-as aseza cu ea si as discuta. Am stabili: de la punctul A la B decizia e a ta in intregime, de la B la C discutam si negociem, de la D la E decid doar eu.
Si i-as spune clar:
1. Plansul nu e metoda de negociere. DAca vrei ceva, explici de ce, de ce crezi tu ca ai nevoie de lucrul ala, de ce ala si nu altul etc, tu ii explici la fel,si ajungeti la un compromis care va satisface pe amandoua. Ea invata sa negocieze civilizat si tu tii cont de parerea ei. Uite, de exemplu, cu hanele de scoala (daca nu au uniforma). M-as duce cu ea la dulap si IMPREUNA am decide un numar de 5-6-10, cate are, haine care sunt acceptabile de purtat la scoala pentru amandoua. In fiecare zi, treaba ei cu ce vrea sa se imbrace din setul ales impreuna.
2. In situatiile de ne-negociat( gen siguranta, sanatate) i-as explica motivatia mea de a refuza. Nu doar un "ca asa am zis eu" ci i-as spune si de ce.
3. Consecventa din partea ta. La inceput va fi mai greu, pe masura ce devine clar de unde pana unde se intinde plapuma ei personala si de unde incepe plapuma comuna, o sa fie mai usor. Pe masura ce creste si se maturizeaza, evident ca si plapuma ei personala se va extinde.

I am alive and I am here forever
Michael Jackson

I won't be a rock star. I will be a legend
Freddie Mercury

denizel spune:

Urlete, crize, tacere, injuraturi????? Despre ce copil vorbim aici?

Daca un copil plange, urla, tace sau injura, s-ar putea sa fie ceva gresit in dreptul parintilor. Mai gresesc si parintii cateodata .





Mi se pare normal ca un copil de 7 ani sa nu vrea sa poarte anumite haine.
Mi se pare normal ca un copil de 7 ani sa-si exprime neputinta prin plans.



Xio, www.sandras-online.co.uk/acatalog/info_satzip.html" target="_blank">pentru tine, de purtat prin casa in zilele friguroase. E roz, e moale, are ciucuras la fermoar, e tot ce ti-ai putea dori :)).
Nu accept refuzuri, plansete, tipete, crize, injuraturi. A, nici taceri .

Nu puteai sa ma faci sa recunosc ca o situatie e imposibil de rezolvat si ca e fara sorti de izbanda, caci eram incontinuu in cautarea unei solutii si, de fapt, problema se punea daca eram un om optimist sau un om prea prost - Saul Bellow, Aventurile lui Augie March

cristi_2003 spune:

eu zic ca e bine la voi, daca e vorba doar despre alegerea hainelor sau a nrului de telefon.

ar fi grav daca nu ati avea bani si ea s-ar tranti pe jos ca vrea trening de 300 de lei.

eu stiu ce rau e ca pana la liceu sa ai numai fas rosu, cu caciula si manusi rosii, sa ai pantofi comozi si cu 2 nre mai mari da pe care nu-i poti suferi, sa nu ai voie sa porti fustita scurta de blugi cu iegari roz ca toate colegele tale din clasa a 5a, sa fii pusa sa mergi la biserica cu pantofi gri, strampi albi, fusta de pionieri, plover maro si pardisiu rosu - pe care le urasti individual si in grup. (mama era plecata asa ca m-a imbracat bunicain combinatia asta killer)

si acum mama imi zice cum a vrut sa intre in pamant cand mi-a cumparat un ghiozdan mai trendy pe care il adoram si eu i-am zis - multumesc ca in sfarsit mi-ai cumparat ce am vrut eu, nu tu. si asta tot in clasa a 5a - si spusa fara intentii ascunse, doar din fericire.

stiu si cum e sa rada copii de tine ca tu ai blugi mari, sa nu cumva sa fie stamti sau la moda, si legati cu bretele.

da-i voie in continuare sa isi aleaga singura hainele, mai ales daca se pricepe. si las-o sa se imbrace cum ii place ei - numai sa respecte temperatura de afara.

nu ii strica cu nimic.

Cristina, mama fericita de Stefan Carol (29.12.2008)

http://b1.lilypie.com/hQRfp2.png

http://s288.photobucket.com/albums/ll162/cristi_2003/CAROL/

cristi_2003 spune:

si xio - copilul asta nu merge singur la cumparaturi sau urla/plange ca sa i se ia ce vrea ea cand nu pot parintii sa ii ia.

parintii au decis sa ii ia mobil - de ce sa nu isi aleaga singura nrul? ar fi fost rau daca ei nu vroiau sa ii ia mobil din diverse motive si ea s-ar fi trantir si ar fi urla t ca moare fara

parintii vor sa ii ia o bluza - ea vrea doar sa aleaga singura bluza. grav ar fi daca ar vrea neaparat si acum bluza aia de 250 de lei de la nu stiu ce mall indiferent daca au ce manca diseara sau nu.

Cristina, mama fericita de Stefan Carol (29.12.2008)

http://b1.lilypie.com/hQRfp2.png

http://s288.photobucket.com/albums/ll162/cristi_2003/CAROL/

XIO spune:

Denizel , citeste te rog ce am scris si eu . Iti vei da seama ca mesajul tau ultim nu era necesar.
Esti singura careia i se pare normal santajul.

P.S: am spus ca un copil care apeleaza la plans SAU crize SAU urlete SAU tacere , deci pe langa problema topicului cu plansul dadeam si alte exemple , este un candidat perfect la schimbarea modului in care parintii actioneaza.
Vezi ce a scris Alexia.


Cristi , faptul ca un copil plange de cate ori nu ii convine ceva arata clar ca nu s-a procedat corect. Vezi mesajul Alexiei

"Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc "

***Fur is for petting**

http://accesoriisihaine.blogspot.com/

http://www.flickr.com/photos/greecky/

mamitzica spune:

Parerea mea e undeva la mijloc-da,copilul trebuie lasat sa isi aleaga haine,celular pentru ca e normal sa aiba o independenta si un gust propriu.Faptul ca s-a lasat cu plinsete si mie imi suna un pic a rasfat-daca nu capat ce vreau incep sa pling pentru ca asa cistig batalia.
Xio,poti sa citesti toata cartile de psihologie din lume,dar una e sa citesti si alta sa ai de-a face cu un copil.Teoria e buna dar nu se aplica 100% in practica.Asta e una din partile frumoase a meseriei de parinte-propriul tau copil te surprinde uneori cu ceea ce face sau spune si din pacate copii nu vin pe lume cu instructiuni de folosire.

XIO spune:

Sa inteleg ca orice parinte ar putea sa tina sedinte de psihoterapie ? Cred eu ca nu e asa , altfel nu ne-ar imbuiba capul cu atata psihologie infantila, psihiatrie developmentala , pediatrie.
Sora prietenului meu este psiholog si a lucrat doar cu copii. Din ce spui tu deduc incompetenta sa in domeniu , ca n-are copii.

"Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc "

***Fur is for petting**

http://accesoriisihaine.blogspot.com/

http://www.flickr.com/photos/greecky/