Nu vreau sa mai aud de copiii din prima casatorie!

ruxij spune:

Posibil, chiar probabil ca mama celor mari nu are o influenta benefica. Asta se va intoarce sigur impotriva ei. Dar solutia eu nu o vad de a contracara asta decat in iubirea excesiva a lui Petrica si de ce nu, bunavointa excesiva a noii sotii, in loc de a nu mai auzi de acesti copii. Acesti copii sunt copiii lui, nu nepotii lui, nu copiii vecinilor.
In legatura cu manifestarile de violenta intre frati, eu am un singur copil, dar am vazut la alti fratiori manifestari clare. Nu inseamna ca sunt bune, dar nici nu am auzit parintii sa il trimita la orfelinat pe cel mare, asta spun. Trebuie facut altceva si am dat cateva idei. De facut ceva concret doar Petrica poate sa faca, noi ne exprimam doar niste pareri bazat pe ce spune el.

A_Iulia spune:

Ruxij

Totusi copiii au 12 si 14 ani, la varsta asta nu mai inghiti tot ce zboara si nici ce-ti spune mama, daca vezi bine ca nu e adevarat. Din cate am inteles mai petrec timp cu tatal si cu noua lui sotie, deci acesta ar fi putut remedia eventualele opinii gresite induse copiilor. Totusi daca nu s-a intamplat asta, eu cred ca ei si-au format parerea in urma observatiilor proprii.

O vorba poate strica foarte mult. N-o fi Petrica manat de intentii rele, insa o expresie ca cea din titlu aruncata la nervi, in fata copiilor...poate distruge tot. Si poate explica multe.

Petrica_do spune:

In primul rand vreau sa raspund intrebarilor repetate despre faptul ca am lasat copilul mic cu fata de 14 ani.
In primul rand am lasat-o numai cat am fost la toaleta , asta in timp ce sotia mea ne facea mancare.La toti.
Deci inchipuiti-va ca in timp ce sunteti in bucatarie si faceti mancare (si) pt copiii vitregi unul dintre ei va pune viata bebelusului in pericol.
Si vreau sa va mai spun ca mama mea m-a facut la 16 ani, stiu ca erau alte timpuri dar ma gandesc ca o adolescenta poate fi lasata 2 minute cu un copil mic.Mi se pare ca exagerati tare mult.

Doamenei care mi-a facut copiii 'plozi' i-as sugera sa isi ceara scuze in primul rand.
Actuala sotia nu mi-a fost amanta.Am cunoscut-o dupa ani buni dupa divort.Insa daca vrea detalii, barbatul cu care sotia ma insela inainte de div( si pt care a div- ca alt motiv nu avea, eu as fi continuat sa stau cu ea) ii este in continuare partener.De aia s-a mutat la sute de km , pt el.Deci nu eu mi-am luat amanta si am fugit.
Iar copii au fost programati si facuti din dragoste - ma refer la ultimii 2.

Discutii cu copiii mari am tot avut, le-am explicat si regulie casei, din pacate nu a ajutat.De petrecut timp cu ei am petrecut destul de mult date circumstantele.Degeaba spuneti ca asta e problema.Petrec muuuult mai mult timp cu copiii din prima casatorie decat vecinii mei de la tara care au copiii la scoala la oras.Si aia nu se mai simt , abandonati, inlocuiti, neiubiti si nici nu au apucaturi agresive.

Cat despre gelozii intre copii, sunt sigur ca exista.Cat si gelozia fetitelor pe mame, baietilor pe tati.Dar de aici pana sa iti faci mama cu**a cred ca e cale lunga.Cu atat mai mult cu cat nu e mama ei naturala nu va accepta asa ceva in casa ei.Si mi se pare normal.
Eu o iubesc enorm pe sotia mea.Nu accept sa o jigneasca nimeni, prefer sa ma jigneasca pe mine copii decat pe ea.Prima data nu m-am casatorit din dragoste, ci pt ca ...trebuia.Fosta era deja insarcinata.Mi-am asumat toata responsabilittatea si mi-o asum in continuare, dar pana sa imi fie periclitata linistea familiei.
Poate iarsi suna dur- eu nu ma pricep prea bine sa imi exprim sentimentele, mai ales in scris- dar dupa divort am aflat ce inseamna fericirea, iubirea, ce inseamna ca IMPREUNA sa stabilim cand avem copii si cati si mai ales am aflat ce insemna sa nu te indoiesti o clipa ca sotia nu te va insela, ce inseamna armonia.
Si cand toate aceste risca sa fie spulberate de niste copii care cu buna intentie fac asta, chiar daca sunt ai mei vreu sa previn.
In acelasi timp imi fac griji pt ei.As vrea sa ii ajut.Nu stiu ce sa mai fac.Poate este cineva in situatie asemanatoare (desi ma indoiesc ca v-ati confruntat cu asemenea violenta verbala si fizica) sa imi spuna concret cum a procedat si daca sau nu s-a rezolvat situatia.

Petrica_do spune:

Adica ADINA IULIA, vrei sa spui ca sotia mea este CURVA?
Ca altceva nu vad ce vrei sa spui cand afirmi ca si-au format parerea SINGURI???????

popescudora spune:

La acest subiect tind partial sa ii dau dreptate lui Xio. Nu sunt de parere ca toti copiii sunt victime emotionale ale comportarii parintilor. La 12 si 14 ani sunt deja adolescenti, au constiinta si discernamant, stiu sa deosebeasca binele de rau si au idee de consecintele faptelor lor. Daca acelui bebelus i se intampla ceva sunt curioasa cate si-ar fi mentinut parerea ca sunt niste bieti copii derutati care simt nevoia de afectiunea tatalui. Sunt o sumedenie de copii cu parinti divortati in lumea asta, de multe ori parintele cu care raman il vorbeste de rau pe celalalt (e omenesc sa aiba resentimente si nu toti sunt experti in psihologie ca sa isi dea seama in ce fel sau daca afecteaza sau nu copilul) si asta nu inseamna ca injura ca la usa cortului sau dau cu bebelusii de pamant.

O sa incerc sa dau niste sfaturi pornind de la premisa ca e totusi vorba de niste copii care se simt neglijati si au probleme care sa poata fi rezolvate cu rabdare si cu frumosul si ca nu e vorba de temperamentul lor innascut.
Povestea cu mersul la mare si jocurile nu mi se pare prea grava, sunt sigura ca daca erau lasati mergeau si fara jocurile respective. DAR, faptul ca cer mereu bani este din punctul meu de vedere si vina lui Petrica, pentru ca el i-a obisnuit asa, ca daca nu le dadea de la inceput, ar fi incetat sa-i mai ceara. Ca sugestie pentru el, l-as sfatui cand ii vede sa ii intrebe daca au nevoie de ceva (haine, rechizite pentru scoala etc) si sa le cumpere in caz de raspuns afirmativ, iar daca e vorba de obiecte costisitoare si nu neaparat necesare sa refuze ferm si sa le si explice motivul. Asta nu inseamna sa nu le mai ia cadouri daca tot ii vede o data pe luna sau sa nu le dea 10 lei sa-si ia o inghetata sa zicem. Dar sa ii faca sa inteleaga simtul masurii, plus ca nu e bine ca adolescentii la varsta asta sa aiba prea multi bani pe mana.
In al doilea rand, sa fie complet opac la orice incercare de santaj de orice fel din partea lor. Si prin asta ma refer sa le atraga atentia ca nu e bun modul lor de a pune problema, ca e foarte gresit ceea ce incearca sa faca, si ca din acest motiv subiectul discutiei se inchide. Vor sa mearga la mare, cu cea mai mare placere ii ia, nu vor, e alegerea lor, dar in nici un caz nu se conditioneaza mersul la mare de cumpararea jocurilor. Si ca sanse mai mari de a le cumpara jocurile respective sau ceva asemanator au daca il roaga frumos si ii explica de ce tin atat de mult sa le aiba. N-o sa mearga din prima, dar dupa ce n-o sa le mai tina figura cu santajul de 10 ori or sa renunte.
In ce priveste violenta si agresivitatea de limbaj chiar ca e greu sa ma pronunt. Daca e adevarat ca e o consecinta a educatiei date de mama, va fi extrem de dificil sa ii convinga sa renunte la acest comportament. Trebuie sa li se atraga atentia ca el nu permite sa se vorbeasca asa ceva in prezenta lui, ca oamenii inteligenti stiu sa se certe argumentand, nu vociferand si jignind si ca asta e o dovada de suficienta (poate daca apeleaza la orgoliul lor ii ambitioneaza), si MAI ALES puterea exemplului personal. In timp ar trebui sa se lamureasca ca e mult mai placuta o atmosfera armonioasa si prieteneasca decat una de perpetue conflicte.
Sunt de acord ca e ABSOLUT NECESAR, cel putin pentru inceput, timp petrecut exclusiv cu ei si pentru ei, si abia apoi o integrare treptata in noua familie. Prezenta unor copii mai mici care au parte de mai multa atentie din partea ta si care au oricum privilegiul de a fi cu tine in permanenta, pe care ei nu il au, poate fi frustranta, ii poate face sa se simta ca niste intrusi si poate sa duca la manifestari de furie si gelozie ca cea a fetei tale. Faptul aca ti-a injurat sotia si a zis ca vrea ca fratii ei sa moara nu e atat de grav cum pare, efectiv a fost un moment de refulare emotionala, ma face sa ma intreb cum a decurs vizita inainte de episodul respectiv, daca nu cumva v-ati jucat si alintat bebelusul in fata ei, momente in care n-ati bagat-o in seama si care sa-i fi provocat criza respectiva. E clar ca prezenta actualei familii accentueaza starile respective si ar fi bine sa se evite intalnirile de acest gen deocamdata.
E nevoie sa te joci cu ei, sa incerci sa le afli problemele, cum se impaca cu scoala, cu colegii, ce prieteni au, daca au un iubit/ iubita, sa ii duci in parcuri de distractii sau la un film pe care sa-l aleaga ei, sa simta ca soarta lor te intereseaza si au un sprijin in tine daca au vreo problema.

In alta ordine de idei, si eu cred ca ar fi foarte indicat si necesar sa iti exprimi temerile si mamei lor, sa discutati la o cafea, sa afli cum se comporta si in prezenta ei. Sincer nu mi-a placut afirmatia ca ai luat-o de nevasta ca a ramas insarcinata (de parca nu puteai sa fii tata si fara actul ala, ca nu mai suntem in Evul Mediu), mai ales ca ulterior ai mai facut un copil tot cu ea. Iar daca dragoste n-a existat din partea ta atata timp, chiar nu vad importanta faptului ca si-a gasit un altul si a plecat din oras ca sa fie cu el. Fiecare isi cauta fericirea cum poate. Pentru copiii tai e vital sa ai o relatie amiabila cu ea.
Iar pentru copii ar fi indicat si un psiholog.
Daca nimic din toatea astea nu merge si nu vezi nici o ameliorare, lasa-i sa mai creasca si sa aleaga ei momentul cand vor fi pregatiti sufleteste sa lase toate resentimentele deoparte si sa dea ochii cu tine si fratii lor.

Scuze de exprimare, am vb de Petrica ba la persoana a treia, ba la a doua, sper sa se inteleaga.

Offtopic: Cand am adus copilul la mama dupa nastere si urma sa stam acolo cu sotul meu, mama i-a zis ca PLODUL e cu mine in camera, barbatu-miu i-a replicat imediat sa nu ii mai faca lui copilul plod niciodata, mama ca ce, ca plod inseamna copil de fapt, ca exista cuvantul si in DEX, barbatu-miu a tinut-o ca pe el nu il intereseaza, sa nu ii mai zica asa etc si uite-asa a iesit o tarasenie de mi-am luat si copilul si catrafusele si ne-am mutat urgent la barbatu-miu.

A_Iulia spune:

Nu, nici nu mi-a trecut prin cap asa ceva.
M-am referit doar la postarile precedente care invinuiau mama naturala de comportamentul copiilor.

Este imposibil sa impui altuia sentimente - si aici ma refer la ce simt copiii fata de sotia ta. Probabil ca nu simt simpatie fata de ea si trebuie sa acceptati asta.

Eu cred ei se comporta asa datorita atitudinii pe care o ai tu si sotia ta referitor la ei: ei sunt copiii din prima casatorie, care TREBUIE sa o respecte pe a doua ta sotie, si la care esti gata sa RENUNTI si sa-i dai la o parte pentru ca nu o respecta pe ea.

La fel ai proceda si cu ceilalti doi copii daca s-ar purta la fel cu mama lor naturala, adica actuala ta sotie - ai renunta sa-i mai vezi?

mianna spune:

n-am copii naturali sau vitregi, nu-s nici prima, nici a doua nevasta, dar da, consider (de parca ar interesa pe cineva ) ca acesti copii chiar TREBUIE sa o respecte pe a doua sotie, asa cum trebuie sa respecte pe oricine, cu un minim de bun-simt - sa nu intre nici in casa vecinei, nici a matusii, a nimanui, facandu-si gazda "curva".

comparatia finala mi se pare putin fortata - in cazul de cosmar in care copiii - orice copii - ar ajunge sa-si faca propria mama "curva", presupun ca n-ar fi ceva brusc aparut, ar incepe probabil mai intai cu chestii mai mici, gen "nu vreau", "tu sa taci" etc., la care s-ar putea interveni inainte de a se sari calul. pe copilul tau, cu care traiesti in casa, il poti pedepsi in diverse moduri cand intrece masura - si nu ma refer la corectie fizica - dar cu copilul care creste la sute de kilometri distanta nu prea vad ce-ai putea face.

Adina, chiar crezi ca e imposibil sa impui sentimente unui copil? chiar crezi ca, daca i-ai fi repetat printesei tale ca tatal ei e un nemernic si-un nenorocit, ar fi avut relatia minunata pe care-o au acum si sper s-o aiba cel putin la fel si in viitor, pentru care ai toata admiratia mea?

A_Iulia spune:

Daca tot ai adus vorba , eu cred ca este absolut meritul lui, fostului meu sot, pentru relatia pe care o are cu copilul nostru, si mai putin meritul meu. Pai stii ce mult o iubeste? Si copilul simte, orice i-as spune eu! Si ea il iubeste foarte mult, si asta se vede de la o posta! Si cum sa fie altfel, cand ea este soarele lui?

Nu pot sa cred ca vreodata vreo femeie ar putea vreodata sa-l faca sa-si desconsidere sau sa-si reevalueze dragostea fata de copil, oricat de nevasta i-ar deveni, si oricat de multi copii ar mai avea cu ea.
Si daca asta s-ar intampla, as sti ca sufletul fetitei mele este facut ferfenita.

Poate tocmai de aceea eu sunt convinsa ca relatia este influentata cel mai mult de comportamentul lui Petrica si al sotiei lui, si mai putin de parerile mamei naturale. Nu este vorba de un copil de 4-5 ani pe care sa-l influentezi, vorbim de copii de 14 ani! Pai tu crezi ca la 14 ani si de 14 ani ei nu stiu sa-si faca o parere si singuri si se iau dupa ce le spune mama?

totusi s-a gandit cineva ce e in sufletul lor? Cum se simt ei asa, a 5a roata la caruta, intr-o familie care de fapt nu e a lor si in care trebuie sa-i multumeasca gazdei ca "i-a primit in casa ei" desi este vorba de fapt de casa tatalui lor?

Cum ai reactiona, ca mama naturala, atunci cand copilul vine rupt de durere ca tatal nu-l mai pretuieste ca inainte? Probabil sari ca o leoaica la atac, si asa imi explic problemele pe care Petrica le are cu fosta sotie de cand a aparut primul copil din noua familie.

In fine, eu nu mai comentez la subiect. S-a prezentat doar o parte a problemei, unilateral, nimeni nu a intrebat copiii cum se simt ei, eu cred ca problemele sunt mult mai grele decat simplul fapt ca cei doi adolescenti au un comportament nepotrivit.

Nu cred ca Petrica este un tata rau, dimpotriva, este minunat fara de multi altii care-si vad de drum si de noua familie ignorand faptul ca mai exista undeva, in lumea asta, niste suflete fata de care ar trebui sa fie responsabili.

Conflictele nu au fost gestionate cum trebuie, copiii nu au fost valorizati suficient, se simt probabil in plus in conditiile unei noi familii largite si reactioneaza ca atare.

XIO spune:

Adina , din prorprie experienta iti spun ca nu depinde de cum se poarta Petrica , care dupa mine se poarta foarte bine , ci conteaza ce le spune mama lor .

Ia gandeste-te : mama iti spune ca tata a plecat de acasa si sta cu "curva" aia , ca din cauza ei se poarta asa si nu vine de 3 ori pe zi , ca a facut alti copii samd.



"Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc "

***Fur is for petting**

http://accesoriisihaine.blogspot.com/


http://www.4animals.ro/ajuta.html

A_Iulia spune:

Xio, ce spui tu este scuza clasica a barbatilor ce-si abandoneaza copiii. Vezi tu, exa e o bestie, ii baga prostii in cap copilului si de aia nu pot ei sa-si vada copiii desi legea spune altceva). Nu vreau sa comentez, doar ca mi se pare jalnica scuza.

Nu inteleg insa ce sens are totusi sa cautam vinovatii?

Eu cred ca lui Petrica si sotiei lui le sta in putere sa schimbe situatia - asta vroiam sa subliniez in mesajele mele si asta cred ca este cel mai important lucru.