Fulguleti de nov - dec 2006 (221)

lizzy spune:

roxanica
nici nu stiu cu ce sa incep. nici una dintre durerile tale nu e mai mica sau mai mare - nici problema cu maria, nici cea cu david. iarta-ma, intai plang si eu cu tine
roaga-te mult, la Dumnezeu, la univers, la sfanta energie, la ce poti tu. cand simti ca nu mai poti roaga-te pt putere si echilibru. cand era marc bolnav il strangeam in brate si ii spuneam "puiule vom trece impreuna si peste asta, mami e aici; hai ca reusim impreuna sa trecem si peste asta..." si tot asa de 1000 de ori si prindeam putere...

sistemul imunitar al mariei nu este format doar dupa 2 saptamani de alaptare. am simtit si eu acelasi gust amar al primei boli desi alaptam. in cazul nostru a fost mai rau ca nu a intrat pe antibiotic URGENT, mai ales ca era prematur. dupa 48 de ore in care eram izolati si traiam cu speranta ca nu se va agrava am ajuns la pneumonie si antibiotic i.v. in spital. as spune, din experienta mea, ca e mai bine ca ia acum antibiotic oral pt ca riscul sa se agraveze e mai mare la un bebe nou-nascut. sper sa isi revina cat de repede... apoi neaparat sa o izolezi cat posibil de david, cu toata durerea, este important sa ii dai timp pt intarirea sistemului imunitar. eu, in timpul petrecut cu ianis dupa prima penumonie a lui marc purtam masca medicala, asa preventiv. si i-am explicat si el saracul a inteles.

tu sti ca problemele de acomodare sunt normale. iar eforturile voastre ca parinti, sa ii fiti lui alaturi in aceasta acomodare, isi vor arata roadele curand! e bine ca david sa primeasca mereu si mereu asigurari in ce priveste dragostea voastra. stiu ca i le dati. subliniez ca ele conteaza chiar daca nu simti asta acum si se sedimenteaza usor usor in mintea si sufletul lui si-l vor ajuta sa scurteze procesul de acomodare. david e un copil sensibil, dar este totusi capabil la varsta asta sa inteleaga, in timp, ca iubirea pt el ramane aceeasi.
eu ma lovesc si acum, uneori, de departajarea asta "marc e al lui mami" "ianis e al lui tati", dar nu mai sufar atat de rau pt ca ii vad ca ei nu o spun cu durere - e tot mai rar, ce-i drept - si le spun individual, ori de cate ori am ocazia "tu esti iubirea mea, tu esti printul meu, tu esti soarele si lumina mea" si stiu ca ei cred acum in mine, in ceea ce spun.

ruxandra_sb spune:

Roxanica, cred ca esti amarata raza de soare . Dar nu-i neaparat bai.. uite G a avut un start atat de greu.. cu perfuzii si antibiotic i.v din primele zile. Si apoi asa fain s-a dezvoltat.. pana dupa 1,5 ani n-a mai luat nici un antibiotic. Tu faci ceea ce tine de tine.. o iubesti, o ingrijesti, o alaptezi si, astfel, ii daruiesti Mariei toate premizele unui bun inceput.

.. cat despre restul, eu zic ca va trece si poate ar trebui sa le iei o leaca mai usor.. e in firea lucrurilor sa ai frati.. chiar daca asta inseamna nu numai plus.. cel putin asa imi apare mie firescul. Si, mai incolo, poate ca intre un copil/un parinte sa fie o alta afinitate.. o alta apropiere.. pe unul poate il simti altfel.. nu suntem identici. Dar dragostea.. numai dragostea nu trebuie sa fie niciodata subiect de indoiala. Si nici nu e.


Off, off ce-a mai tras si Denis..


Sanatate Chinico .
Bea zice de ce nu vrea? .. sau pur si simplu nu vrea?



Rasul e ca stergatorul de parbriz: nu opreste ploaia, dar iti permite sa iti vezi de drum. (Jeanne Wasbro)

aelita spune:

of,ROXANICA,imi pare asa rau !!! Multa multa sanatate si sa va faceti repede bine!

incearca sa iei totul natural,si in curand el o sa inceapa sa creada ca au fost amandoi de la bun inceput !
spune-i ca si el a supt acolo,sa vina si el la san sa vada cum e,ai sa vezi ca va fugi singur si nu se va mai gandi ca ce bine o fi de bebe la tzitzi,o sa ajunga la concluzia ca e maare prostie
vorbeste cu el cand dai sa suga,canta-i,asa si bebe asculta si crede ca e pt el
eu cantam inventii,ca nu mai stiam ce sa fac cand ea incepea sa planga..e rau si diferenta de 3 ani,dar si la noi diferenta de 1 an si 4 luni ...se punea pe plans numai cand ma vedea iar la alaptat...asa sinventam cantece pe loc,si o magaiam si o pupam pe ea,ii cantam despre ea,ce fata frumoasa are mama,desteapta,iubita,lalaaa ,bebe sugea de mama focului in cantece crezand ca sunt pt el,iar ea incepea dansul cu lacrimile in ochi si radea si uita ,se invartea ca balerina !
cand esti cu ea in brate,vorbeste-i lui,si cand esti cu el ,vorbeste-io ei,dar in asa fel incat fiecare sa creada ca e pt el
il iei pe el in brate si o mangai pe ea,si spui "iubirea mea" .cand o tii pe ea,invers,te uiti la el si ii spui "iubirea..puiul..." ,la noi merge si "fata mea " la asta mic..la el merge orice
E greu un pic la inceput dar apoi o sa se obisnuiasca in noua formula



asa rau imi pare si de copilasul mic cu alergie la lapte..sper sa se rezolve,sa existe o cale,chiar nu e nici o asociate in Romania pt cazuri din astea?ca pana la urma,nu pot lasa un copil sa moara de foame,nu?



Mary,o mamica de ian feb 2007,are nevoie de noi .


Sofía (2ian2007)
Andrés (22mai2008)

flore26 spune:

ROXANICA aceeasi pb am avut/o si eu cu Emma...tot la 2 saptamani, nas infundat, abia respira, muci...doctorita homeo nu era in oras, asa ca a trebuit sa apelez la doctorita de familie, care i/a dat augmentin ...am stat in dubii, sa/i dau, sa nu/i dau...riscul e foarte mare la copii asa mici, avea dreptate DIANA...la fel mi/.a spus si doctorita...i/am dat augmentin, a facut diaree, dureri de burtica...dar a inceput sa respire bine... Nu/ti spun ce usurare pentru mine, pentru ca nu puteam inchide un ochi noaptea de frica ca nu cumva sa nu mai respire...Cand a revenit in tara doctorita homeo am fost de urgenta la ea si suparata, plangand, i/am spus ca i/am dat augmentin pentru ca mi/a fost frica...a zis ca am facut foarte bine...era prea mica pt a incerca alte remedii...ASa ca, stai linistita, acum Maria trebuie sa se faca bine, iar daca antibioticul e solutia atunci e foarte bine ca il dai .

Am inceput sa scriu si despre DAVID, dar mi/au luat fetele locul la calculator...Ideile au zburat, fetele au dansat...si eu revin mai tarziu...te pup

Lavinia_P spune:

Lizzy,
Era vorba de o legatura intre reflux si otitele repetate.Maine avem programare la testul asta si parca vad ca iar mi-l chinuie.
Antibiotic Iv facem pana sambata,dupa aia ,zice orlista sa mai continuam oral ..WTF..sa-i dau aproape o luna antibiotic?nici nu ma gandesc...
Ce mai face Marc cu gradi?E bine?

Roxanica,
Imi inkipui ce e in sufletul tau..daca te linisteste cu ceva si mihaitza a primit din prima zi antibiotic IV,pt ca a stat prea mult fara lichid amniotic..
Acu el nu e prea bun exemplu ca e cam bolnavicios..dar nu cred ca asta e motivul.
si cu david..sunt convinsa ca se va adapta perfect in cateva luni,si abia astept..

Aelita,
poze?

minunea mea
www.inimacopiilor.ro/campanie/campanie.php?gamePlayed=0" target="_blank">pt inimioare

dandusa spune:

Roxanica,
scumpa Roxanica,
situatia cu David si surioara,se va ameliora in sufletul tau,cu siguranta!darrrr,in f mult timp si cu f multa rabdare!nu trece peste noapte,nu trece de tot...probabil,niciodata!
asta simt si eu,acum.in cateva zile se face 1 an,de la nasterea lui Radu si inca nu ma pot abtine sa nu 'intru' in capsorul Crinutei,sa incerc s avad ce-i pe acolo.vorbesc cu ea,f des.o intreb despre Radu,etc.este inebunita ca-i surioara,ca-l are ca si partener de joaca,ca are pe cine tranti/calari etc.imi povesteste si se distreazaaaa.dar eu,in sufletul meu de mama...simt asa un gol.simt ca nu-i sincera cu mine,simt ca sant momente in care am ranit-o.sau poate ca sant momente in care sufera,dar tin f putin,pt ca noi ii umplem golul rapid.o privesc dormind si-mi dau lacrimile.am senzatia ca sufera...cu toate ca nu-mi arata!nu stiu...,cred ca eu sant problema,de fapt!starea mea psihica este motivul pt care sant asa sensibila si cumva caut motiv de tristete si lacrimi.ea niciodata nu mi-a spus sa nu mai alaptez sau sa-l las pe bb deoparte etc.din contra!cu toate astea...un sentiment de vinovatie exista...perfect normal,cred eu!

iti spun cum am facut eu...
ajutor,nu am avut din prima.nici mama ,nici soacra mea nu s-au sinchisit sa stea,macar in primele zile de la ceza,apoi...nici nu mai vorbesc.Claudiu a facut posibilul si imposibilul sa-mi fie aproape.cel mai mult m-a ajutat psihic si de asta aveam cu adevarat nevoie!in casa,totul vraiste...fix cum nu eram obisnuita...,dar m-am obisnuit.cum prindeam ocazia,tocam multe legume pt o mancare,le bagam la congelator si cand venea vremea mancarii cu Radu in brate,pregateam tot.slingul m-a scos din impas...si nu-i reclama,jurrr.tocam cu el dormind in sling/pictam cu Crinuta,cu Radu in sling/dansam cu Crinuta,cu Radu in sling/la toaleta/la baia Crinutei...oriceee/oricundeee.
de atunci si pana acum,m-am concentrat mult mai mult pe Crinuta decat pe el.acum am inceput sa am procese de constiinta,pt ca lui nu-i dedic atat de mult timp,cat ii dedicam Crinutei la varsta luideci,cum o dau nu-i bine...probabil ca in toate etapele cresterii lor,voi simti ca ma implic mai mult la unul si mai putin la altul.probabil ca la o anumita varsta,imi vor reprosa asa cum si eu ii reprosam mamei mele,ca-l iubeste mai mult pe fratele meu bla,bla...
important este,ca tu faci tot posibilul ca puii tai sa aibe atentia ta,fiecare in masura in care are nevoie.n-o poti lasa pe Maria,cand vrea sa suga,dar o poti lasa sa-i dea altcineva bibe sau cand sta linistita etc...si in timpul asta sa-l sufoci pe David cu dragostea ta.asa cum bine spunea Aelita,cu Maria in brate,il distrezi pe David,il antrenezi intr-un joc ceva.si la noi mergea si merge de minune.cu suptul,la fel!m-am aratat disponibila si am invitat-o sa suga si ea.de atunci si pana acum,a facut-o de nenumarate ori...,n-am refuzat-o niciodata.(doar sta cu sanul in gura,scumpa de ea)sa nu mai zic de reprizele de bebelusie.cand o simt asa mai rece,o invit la o joaca de-a bebelusul.fie ca merge pe strada in brate,culcata ca un bebelus si cere sa i se dea apa ca si cum as da bibe la bb.fie ca imita primele cuvinte 'ma-ma','ta-ta','pa-pa' si noi ne minunam de bebelusul Crinuta care a inceput sa vorbeasca.sau momentele in care cere sa-i dau eu sa pape cu lingurita,apoi se ridica in scaun si imi atrage atentia 'bebelusul s-a ridicat in picioare'etc.
intr-o zi l-am pus e Radu in patut cu caruselul si am plecat la pictat in bucatarie.am stat pret de cateva minute,dar efectiv n-aveam stare.desi,el n-avea nici o treaba ca-l lasasem singur...eu m-am simtit groaznic fata de el.obisuita cu el calare,aveam senzatia ca lipseste din decor.ori ca-mi doaream sa mai stea si el fara mine,ori ca sta si nu pot eu fara el!?
asadar,scumpa mea Roxaica,esti in perioada f sensibila.acum totu-i f accentuat in sufletelul tau de mama.ti-este greu sa te imparti,acum intelegi o mie de lucruri,realizezi ca ai doi copilasi care te vor exclusiv.acum este greu,dar cu cat Maria va comuinica mai bine,cu atat David va fi mai interesat de ea,iar tu mandra printre ei




diamantu' si safira'
poarta-ma mami

iulia-stefy spune:

Salutare!

Noi pe aici.....


Lacramioara si Stefania Iulia

ruxandra_sb spune:

Cateva zile in Barcelona.. nu au ajuns nici pe departe sa savurezi acest splendid oras.. doar sa-i simti o mica parte din farmec. E un oras frumos, frumos.. care iti ofera atat din bogatiile trecutului.. cat si din multele facilitati ale timpurilor noastre. Si marea, marea cea mare il desavarseste. Am realizat mai demult ca apa da unui oras un aer inconfundabil.. ca este maretia podurilor de peste Dunare, Vltava sau Sena, ca este aglomeratia vesela a iahturilor din portul Piraeus (Atena) sau podurile boltite ale Venetiei.. O casa la margine la lac, sau langa sursur de parau.. are cu totul alt aer si alta deschidere.

Dar sa revenim la oile noastre.. n-am bifat toata lista de to do.. Am dori sa ne intoarceam peste cativa ani, sa creasca si baietii. E un oras fain pentru copii.. m-au inebunit cu parcurile lor.. peste tot sunt gradini, si parcuri, si locuri de joaca, si banci. Chiar si in mijlocul bulevardului gasesti locuri de joaca pentru copii.. si la fiecare cateva sute de m. Si este spatiu, spatiu, spatiu.. totul este aerisit.. si mult verde, verde, verde.. Apoi marea..

Sagrada Familia n-am admirat-o decat din bus.. citeam undeva ca cel mai devreme in 2041 va fi gata.. sa mai lucreze la dansa . Si gradina zoologica am lasat-o pentru next time.. dar suna bine ce-am citit despre ea.

Mi-a placut ca spaniolii sunt extrem de sportivi.. si jucausi si veseli. Pe plaja era o atmosfera asa de faina.. din apa multimea de surferi si body-borderi in costumele de neopren ne apareau ca niste foci, se juca volei, frisbee, diverse cu palete, jogging pe faleza, biciclete la greu.. Se dormea, se canta, se manca, se socializa... se traia pe plaja.

Si copii. Peste tot am dat peste grupe organzate de copii.. din Parcul Guell pana la Muzeul Maritim, Parc de la Ciutadella sau Poble Espanyol. Si erau de la cei mai mititei, de gradinita, pana la adolescenti.

A perfect day.. Cred ca cea mai frumoasa zi a fost.. desigur.. ultima. Am pornit relativ devreme.. am urcat pe Montjuic, si am profitat de racoarea si pustietatea de pe deal.. descoperind niste gradini ale teatrului grec absolut superbe. Si lumina aceea.. lumina era fantastica. Apoi am urcat sus, si mai sus. Prin alte cateva gradini.. si dupa ce-am luat telefericul (niste gondole de fapt) am ajuns la castelul de pe Montjuic. Era soare si senin.. se vedea bine portul, apoi pana hat in zare.. Am coborat in portul Vell si-am pornit in cea mai faina iesire pe mare de pana acum.. cu catamaranul. Sa mai zic ce senzatii cand ne ridicam si apoi cadeam pe val? hmmmm.. ciudat, nu mi-a fost frica.. imi placea prea mult. Iar marea.. marea era ametitor de frumoasa. Dar din pacate.. la un moment dat s-a terminat.. si am calcat iar pe pamant. Apoi am bananait prin stradutele Barcelonetei si apoi iar pe plaja unde-am incropit un picnic. Seara, dupa portia de inot, am zis sa gustam un pic din specificul local si-am mers la un spectacol de Opera y Flamenco la un teatru de pe Las Ramblas.

Am intalnit destui romani, multi turisti. Am nimerit deseori chiar langa ei.. de la o carciuma din portul Olimpic, la metrou, shopping, pe catamaran sau chiar in liftul hotelului.

Barcelona a inflorit dupa Olimpiada din 92, dar e clar ca spiritul si mandria catalana a contribuit poate mai mult chiar decat banii veniti. Multe facilitati pentru turisti, extrem de multe indicatii.. este atat de usor sa te orientezi. Iar daca nu reusesti gasesti in principalele piete puncte de informare turistica unde tineri simpatici raspund la cele mai nastrusnice intrebari .

Se facea simtita si criza.. destul de multe obloane trase.. mai ales in zonele mai indepartate de misuneala turistilor.

Ce ne-a mai placut.. sa zburam cu Tarom (always the best ), sa bem sangria , manastirea Catedralei, sa inotam pana nu mai puteam, miresele si nuntasii de la Santa Maria del Mar, papagalii care ne croncaneau in cap din cuiburile lor cocotate in palmieri, si desigur spectacolul fantanilor magice.

Ce nu prea ne-a placut.. paella si cum ne-a fraierit soferul de taxi

Baietii au fost ok.. am vorbit deseori la telefon sau pe net. G ne-a si zis la plecare "ne vedem la telefon" . Si au asteptat sa venim acasa cu "poze" cu Vaca Lola si Taurul Vasile. Vaca Lola cea din vremuri stravechi.. o mai tineti minte? G tare o mai iubeste si cere deseori s-o vaza dansand.

Ah.. si apropo de baile cu spuma ale Dandusei.. am prestat si asa ceva .. hmm, cred ca de dinainte de G n-am mai zacut in apa fierbinte [omulet molesit si relaxat].

Au fost niste zile faine. Danke.


Barcelona




Rasul e ca stergatorul de parbriz: nu opreste ploaia, dar iti permite sa iti vezi de drum. (Jeanne Wasbro)

Yagmur spune:

Si eu pe aici... am citit doar ultima postare care m-a facut sa visez cu ochii deschisi, m-a ajutat sa ies din monotonia jobului plictisitor, am si uitat ca lucrez si duminica... dar clar voi merge intr-o zi cu Luca acolo.....
In rest, Luca e bine, se pregateste de petrecere de Halloween, iar eu imi fac curaj sa imi iau jumatate de zi libera ; daca nu obtin, pur si simplu plec...
Si sambata ies in oras cu colegii de departament sa scapam de atmosfera apasatoare din firma....sa ne vezi duminica la munca
Si a iesit si soarele
Va pup pe fiecare in parte

Yagmur - mami de Luca (19 decembrie 2006) varsta Luca

flore26 spune:

ROXANICA...cum ai putea sa te imparti?? asta e cea mai mare durere din sufletul meu...cand izbunesc, cand nu mai pot, asta e primul lucru pe care il spun, tipand la Nicu..."de ce nu pot sa ma tai in doua?"...e greu, si din punctul meu de vedere greul abia incepe... nu vreau sa te sperii, dar acum, cand Maria e foarte mica, e mult mai simplu sa te ocupi de David...cand Maria o sa creasca, va avea nevoie mai mare de tine, si durerea din sufletul tau va creste...cel putin la mine asa este...Luni seara Alessia a facut a doua criza de astm, care a tinut pana aseara...era "lesinata"...Emma, cum ma vedea ca o iau pe alessia in brate, ma tragea de picior, intindea mainile sa o iau si pe ea ( emma e mai posesiva si mai geloasa decat alessia)...noroc ca era si Nicu acasa, si o lua el pe emma ca sa ma pot ocupa de alessia. In schimb ieri, in timpul zilei, eram singura cu amandoua...alessia mai bine, dar tot in criza, vroia doar la mine, sa o tin, sa o pup, sa o strang in brate...emma si ea...nu/ti spun ce era in sufletul meu...Alessia chiar avea nevoie de mine, in totalitate...si ieri s/au inversat rolurile: alessia era la mine in brate ( si ea tot in sling, chiar daca e asa de mare), si ma jucam, prosteam cu emma ...radeam, dar vai de sufletul meu...

De asta spun ca va fi mai greu...daca emma ar fi fost bb, o puneam in patut si gata, sau dormea mult mai mult timp, si treaba era rezolvata, dar asa...e greu...Am mai zis/o, pentru mine, chiar daca sunt singura ( in ultima vreme vine soacra de cate ori cer ajutorul), fizic nu mi se pare greu...si fac mancare la 2 zile, 2 feluri, tot timpul e curat, aspirat, praf sters...dar psihic e greu...Nu ai ce face...oricate sfaturi ti/am da, esti mama si e normal sa/ti faci grijile astea...Profita de lunile astea, cand Maria e f micuta si petrece tot timpul cu David...la fel am facut si eu, ca si Dana...am neglijat/o pe Emma multa vreme, pentru a nu simti Alessia ca cineva ia luat locul...Priveste altfel lucrurile: ii iubesti enorm pe amandoi si ei simt asta...arata/le/o non/stop...dar nu te invinui, in fond ei nu vor altceva decat sa fie iubiti...Nu mai pot sta, dar ma gandesc la tine si sunt pe aici...te pup