Copii cu si fara nevoi speciale impreuna - pareri?

asteryaro spune:

Exact asta am vrut sa intreb la postul meu.


Cristina si Razvan (31.01.2006)
"Viata e ca carosabilu': unii vine, altii trece..." (adusca, membru DC)

poze (1),(2),(3),(4)
(5)

Andries spune:

Mai fetelor nu va mai necajiti...cred ca e prima oara cand spun asta...eu ma pot prezenta fara nici o urma de indoiala ca un adult rezultat dintr-un copil "special" (cu ceva chirurgie aplicata din cand in cand). Mi s-a spus ca nu pot sa muncesc cine stie ce... ei bine muncesc 14 ore pe zi daca vreau (e adevarat numai la laptop, e adevarat ca nu pot sa fac munca fizica nici macar usoara), mi s-a spus ca nu pot sa am copii (am 2, cat se poate de normali, desi cu cel mic am ceva probleme, dar nu exagerate), mi s-a spus ca am speranta de viata cam 50, maxim 55... ei bine eu sper sa apuc 70. Am bocit si eu in scoala cand am auzit ca "nu sunt copil de protocol" - nu pot sa uit asta, aveam 11 ani atunci si-am jurat ca o sa fac tot posibilul sa razbesc. Am reusit si sper sa-mi dea Dumnezeu putere sa-mi vad baietii de macar 20 de ani si poate ajung sa-mi vad si nepotii. Nu ne nastem egali, asta e adevarat, dar ne nastem oameni si daca pentru noi si pentru societate cuvantul om inseamna ceva, ar trebui sa ne comportam altfel.

Andries

kariguld spune:

bravo tie! asta da atitudine!

nu ne nastem egali, dar in marea noastra diversitate suntem totusi normali cu totii. in ciuda diferentelor, multelor diferente intre oameni, suntem toti NORMALI. asta trebuie sa invatam sa acceptam in viata.

chiar si acei copii cu nevoi speciale, sunt normali, nu trebuie priviti diferit. problema e la modul cum gandim nu la cei care sunt altfel decat noi!



Bazar pt Mihaita

cont pay-pal:mihaela77oprea@yahoo.com

VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA

Unii oameni au petrecut o viata intreaga si au adunat averi facand lucruri firesti, nefiresc de bine!

wnimra spune:

oau....nu-mi vine sa cred cat de rau ma simt si chiar ma doare sufletul...acum 4 ani in urma nu mi-am imaginat nici o sec ca urma sa devin o mamica speciala....si ce naiba e asa de "special" ca nu pricep?
Am crescut intr-o fam modesta cu multe exemple de copii cu dizabilitati si niciodata nu am pus intrebari tampite, niciodata mama si tata nu au comentat la adresa copilului sau a fam lui(mi-a explicat pur si simplu ca a avut o pr si ca nu etse cu nimic diferit de mine ca OM,chiar tata mi-a zis), am devenit prieteni, ne vizitam(eram vecini de scara)....era atat de simplu, el diferit fatza de mine , eu dansam ,el nu dar impreuna jucam rummy si ma batea de fiecare data....nu toti suntem la fel dar chiar ne putem intelege....in schimb erau copii care il batjocoreau si parintii lor vb urat , intr-un cartier unde toti stateam afara de la mic la mare vedeai si auzeai multe........cand am constientizat ce probleme are baietelul meu mi-am adus aminte de prietenul meu, nici azi nu am ajuns la el si fam lui, ca am nevoie de indrumarea lor, cum au rezistat intr-o societate plina de etichete.
Atata tambalu daca il duc sau nu la gradinita, ca sunt sau nu copii cu pr ......siii?????? ce au frate raie....am zis ca tre' sa fiu deschisa la discutii dar este deja prea mult.
Cei 7 ani de acasa ....va mai spun ceva?In orice blestemata de secunda puteti sa treceti in locul nostru si... chiar o sa vedeti ca se poate traii bine merci, sa fiti foarte fericite doar ca este putin mai greu, atat ....numai ca atunci cand parasiti spatiul privat si dai nas in nas cu " normalitatea" uneori nedreapta care se ia de tine ca boala de om sanatos , simti durere pur si simplu.

idefixnn ti-am acordat destul credit...o tii una si buna ca tre' sa te informezi ce sa faci, daca e sau nu copil cu handicap in clasa, cum sa te comporti cu el, daca , parca cade drobul de sare........chiar nu poti sa fii fericita pur si simplu ca il dai la gradinita????????????? ca o sa invete lucruri noi , o sa cunosca oameni noi , diferiti de el, universul se deschide si pt copilul tau si tu esti acolo sa il ajuti sa il indrumi.
Heiii esti femeie , esti MAMA , din secunda 2 ai stiut ce o sa faci , cum o sa faci totul pt binele lui , la fel ca mama ta care te-a educat si iubit pe tine , nu a stat calare pe internet ........PUR SI SIMPLU A STIUT CE SA ITI ZICA CAND SA ITI ZICA PT CA E MAMA ......nu am cautat nevar despre copii cu handicap si cum sa ma pot cu ei ca am unul acasa , nu am cautat nici cum sa interactionez cu cei "normali", pur si simplu la momentul potrivit am stiut ce sa fac , daca am avut dubii nu am iesit in fatza blocului intre 20 de mamici si sa intreb , am luat legatura cu cineva specilaizat in domeniu ....deci dute si intreaba un psiholog de copii, un psihoterapeut care o sa iti explice scurt si la obiect....aici pe forum suntem ca mamicile din fatza blocului , fiecare isi povesteste experienta.

noapte buna



poze Alex


Campanie pt Mihaita-"Vreau sa nu mai fiu diferit"

Sheannamp spune:

Pe mine ma roade invidia cumplit cand vad cum vorbesc si gandesc mamele de dincolo comparativ cu cele de aici (Armina, Ana, de voi zic).Nu stiu daca ati fost ajutate sau pur si simplu societatea, aerul, din tarile civilizate au dus la asemenea mod de a vedea lucrurile. Asta e primul lucru de care avem nevoie. De toleranta. Si a majoritatii fata de minoritate si invers.
La noi, gandesti si simti dramatic. De genul meu si al wnmirei.
Ca nu stii si nu poti altfel.
In fine, ca sa concluzionez, copii cu nevoi speciale si copii fara nevoi speciale trebuie sa invete si sa se joace impreuna. Se numeste diversitate, acceptare si nediscriminare.
Ca mamele de copii perfecti pot fi deranjate si cauta modalitati prin care sa-i excluda civilizat e strict problema lor. Noroc ca suntem in UE si chestia asta cu globalizarea si uniformizarea se extinde la noi. Asa ca daca nu o face educatia si societatea macar este impusa de lege. Adica, daca nu ai invatat de acasa ca un copil cu tetrapareza spastica poate si are dreptul sa se joace in acelasi parc cu copii tai perfecti, si isi asteapta randul la tobogan ca si ei (nu vreau sa extind povestirea ca iar ma enervez), atunci sa ii descosi parintii, transmitandu-le voalat ca mai bine stau acasa, nu e elegant si nici util (asta ca sa intelegi ideefxn ce se intelege din mesajele tale). Pentru nimeni.
Si cum nu putem sa emigram ca sa lasam in Romania doar copii perfecti (asa cum vroia Ceausescu) atunci nu avem ce face decat sa rezistam. Si noi, si voi. Si poate mentalitatea astea de nevertebrate care exista in Romania va disparea in cateva generatii (ca nu imi vine sa zic ani)

Muuh spune:

Eu va invit sa cititi articolul "Stii cate poti face dintr-un scaun cu rotile?" din revista Marie Claire si dupa aia sa va bucurati pentru copii vostri care au ocazia sa cunoasca astfel de persoane. Eu nu as fi putut face nici jumatate din ce a realizat Michi.
Cat despre rautatea copiilor nu ma convingeti ca ea nu este dobindita de la parinti, bunici profesori si alti binevoitori. Copii nu se nasc rai ei devin asa.

adrianapop spune:

sheannamp
daca ar incerca sa gandeasca toti asa,,,nu mai am avea ce sa dezbatem aici,,
dar e clar ca autoarea subiectului a crescut intr-o familie unde nu a fost invatata sa tolereze prea bine totulll
scuze ca spun asta dar asa reiese din postarile tale,,,altfel nu erai aici intreband ce sa faci,,cum sa te comporti,,,cum o sa il influenteze pe copilul tau asa zis normal interactiunea cu copii mai putini normali???
cate mii de mame au dus copiii la camin sau gradi unde s-au comportat normal vazand ca sant si copii cu probleme,,,si nu s-au simtit amenintate nici lezate nici nu s-au temut ptr viata copilului,,,
pur si simplu s-au comportat firesc iar daca au aparut intrebari s-au descurcat fara emotii ,,au stiu sa dea raspunsul corect si sa il faca pe copil sa vada adevarul adevarat,,,nu cel facut si fabricat de un grup de mame de multe ori cu ajutorul educatorilor si invatatorilor,care vad o amenintare acesti copii
E greu sa fi mai special intr-o lume de oameni asa zisi normali,,,e greu ptr ca sistemul si oamenii ,educatia si lipsa de toleranta te fac sa te simti prost si de multe ori jignit cand de altfel poate tu esti fericit si linistit in scaunul cu rotile sau in lumea ta.
Oricine ar trebui sa se gandeasca de 2 ori inainte de a arunca jigniri sau excluderi din societate a acestor copii sau adulti DEOARECE niciodata nu stim cand se poate intoarce roata,,,si din oameni perfecti sanatosi devenim intr-o secunda ca cei pe care ii excludem si barfim pe la colturi
cate zeci de exemple sant de oameni care au ramas in urma unor accidente in scaun cu rotile
Din oameni perfecti sanatosi au ajuns EXACT CA CEI PE CARE II MARGINALIZAU
Niciodata nimeni nu ne garanteaza ca vom fi perfecti sanatosi toata viata noastra iar copii nostri vor fi la fel de perfecti si normali ca acum,,,la asta ar trebui sa ne gandim toti si de abea dupa sa ne lansam in jigniri si acuze,excluderi si marginalizari .

sorana spune:

Cu mii de scuze de oftopic dar m-a apucat rasul ....
Alba Ca Zapada .... ai un tic verbal "Monica Soranei"

Sorana si Monica (in curand scolarita)

grati.ela spune:

eu vad problema altfel: un copil cu nevoi speciale are nevoie de personal calificat special pt disabilitatea lui, de atentie sporita, de pachet educativ gandit sa-l stimuleze. Mamicile acestor copii trebuie sa admita ca ei au limitele lor si pe acestea trebuie sa le impinga cat mai departe. Unui copil cu SD cred ca-i sunt prea putin importante partile mai delicate din geometrie, chimie...este incorect fata de el sa-l evaluezi in raport cu colegii fara probleme. Sunt pentru desfasurarea unor activitati extrascolare impreuna (gen cerc de teatru, ceramica, modelaj, pictura, orientare turistica, dans modern chiar).
evident, acolo unde sunt doar probleme locomotorii nu vad nici un fel de motiv ca acesta sa nu faca parte dintr-o clasa cu copii fara pb.

ruxandraru spune:

Cind am anuntat printre prietenii nostri de familie ca l voi da pe Tudor la Waldorf, reactiile au fost urmatoarele: "Fata, ai innebunit?! De ce? Ca Tudor e normal!" "La handicapati???" "Pai acolo si a dat X uleasca copilul ca e autist" "Vrei sa l sperii???"
Pe mine m au blocat si nu am reusit sa ripostez pe moment pentru ca mi se parea intreaga discutie hidoasa.
Apoi am argumentat ca waldorf nu este un sistem pentru copii handicapati, ci un sistem care ii pregateste pe copii sa devina mai mult decit niste competitori aprigi. Niste fiinte umane frumoase, bune si deschise. Si ca a amesteca copii fara probleme cu copii cu probleme face parte din acest proces, pentru ambele "tabere". Ca nu "tabere", de fapt, ci realitati diferite. Ca poate Tudor, care e un copil blind, va putea ajuta un prieten cu nevoi diferite de ale lui sa se integreze. Ca poate copilasul celalat il va face pe tudor sa isi propuna sa devina om de stiinta ca sa gaseasca un tratament pentru o problema. Ca sint oameni toti si ca au, in plus, avantajul imens al inocentei. Iar natura ii ajuta pe copii sa gaseasca in orice situatie ceva de invatat.
Nu cred ca pe Tudor il va speria un copilas autist sau cu probleme locomotorii sau mai stiu eu de ce natura mai mult decit il sperie copiii agresivi din parc. Dimpotriva. Sint convinsa ca va gasi punti de comunicare noi, pe care altfel nu le ar gasi.
Ma doare sufletul pentru parintii copiilor pe care prietenii mei i au taxat cu atita cruzime si ignoranta. Dar am incredere ca se gasesc destui parinti care sa stie, sa inteleaga, sa accepte diferentele si faptul ca expunerea propriului copil la diferente il va face pe cel mic mai mare, mai "bogat", mai destept si mai frumos.