Foarte nervos ...la 4 ani

ruxij spune:

La noi, pt ca am un baiat, tare incapatanat, nu a tinut numai si numai cu explicatiile. Pentru ca pur si simplu "uita" regula. I-am si spus, time out te ajuta sa iti amintesti, dc. nu se intampla nimic, nu iti poti aminti. Al meu cam avea probleme cu amintitul si tinutul minte. Abia acum a inceput sa fie muuult mai bine cu asta, tinut minte chestii. Si desigur nu toate regulile conteaza asa de tare, ok, dc. vine la mine in pat sau nu vine nu-i big deal, daca nu stiu ce nu face pe acasa, nu respecta cine stie ce regula, de ex nu face curant in camera, nu primeste time out cu una cu doua, dar alta poveste e cand merge in societate. Regulile alea cu netipatul, nelovitul, ascultatul de educatoare tb respectate. La 4 ani, fiind crescut fara reguli pana atunci a mers la gradinita asa. Si am inceput sa primesc plangeri de la educatoare in fiecare zi. Ca deranjeaza copiii la somn de exemplu. Face zgomot la somn, nu intelege ca dc. el nu doarme, tb sa ii lase pe ceilalti sa doarma. Azi asa, maine asa, pai mi-l dadeau afara pana la urma, iar time out a rezolvat problema. Dc. mi-l dau afara de la gradinita e nasol, ca eu nu muncesc de kiki bambus ca am eu chef, ci pt ca altel stam homeless. Deci gradinita era vitala. Jur ca dc. ii ziceam "azi iar ai facut galagie la somn, te iert, dar te rog maine sa nu mai faci pt. ca ....yada yada yada", el promitea "da da nu o sa mai fac". 100% din cazuri, jur pe rosu, a doua zi IAR facea. Dc. primea un time out imediat la ajungerea acasa, a doua zi NU MAI FACEA. Si curand a invatat ca la gradinita nu tipam si nu vorbim la ora de somn, stam cuminti in liniste, chiar dc. nu vrem sa dormim. Nu l-a obligat nimeni sa doarma, vezi, dar chiar dc. facerea linistii era impotriva naturii lui, doar e copil, voia sa se joace, sa vorbeasca, nu sta stea o ora tacut ca pestele si nemiscat, regula asta a fost musai sa fie respectata. Si enforced. Asta e viata, nu-i usoara.

Altceva pt care l-am pedepsit in vara asta a fost ca s-a angajat in bullying impotriva unei fetite de 5 ani, deoarece fetita inca purta pampers. Fetita e neglijata de parinti, nu e vina ei, fi-miu a fost insa intr-un grup de copii care au ras de ea si au pus-o sa isi dea pantalonii jos ca sa arunce pampersu. Mi s-a parut ceva f.f. grav! I-am explicat indelungat despre bullying si o pedeapsa s-a impus. Deasemenea a doua zi a trebuit sa mearga la usa la fetita aceea si sa ceara scuze tatalui ei si sa promita ca nu mai face asta si o trateaza bine de acum inainte. El de colo "da' ce ce sa merg sa imi cer scuze de la taica'su, ca lui nu i-am facut nimic"

Deci vezi ca eu nu recomand calea dura. Taci din gura si treci in time out. Am niste vecini care fac asta cu copiii lor, nu sunt de acord. Dar nu sunt nici impotriva time outului si pedepselor de gen luat privilegii, atunci cand se impun, pt. treburi pe care eu le consider importante. Tipatul si urlatul este unul dintre ele.

freedelia spune:

Uite, mie mi se pare ca la scoala este vina educatorelor ca nu reuseau sa convinga copilul sa asculte si sa respecte regulile. La faza cu somnul, ii puteau da o carte, ceva sau daca e intuneric in camera, sa il duca in birou la directoare sau ceva. Un copil la 4 ani, normal ca ii e greu sa stea sa se plictiseasca 2 ore cat dormeau ceilalti. Nu mi se pare normal sa fie silit sa se chinuie acolo.

Cu fetita cu pampersul, ca si alte cazuri de bullying astea trebuiesc discutate la scoala, cu psihologul sau counsellorul scolii. Intai si intai trebuie sa se explice ce a aia bullying, ce anume inseamna bullying (ca excluzi, ca razi de cineva, ca lovesti, ca sperii, etc, etc) sa se asigure ca copilul intelege ce e aia, sa dea exemple proprii despre cazuri de bullying, etc etc. Apoi, sa se invete copiii ce sa faca atunci cand sunt bullied -- fetita respective trebuia imediat sa se duca la educatoare si sa ii spuna ca baietii aia rad de ea si nu mai ajungea sa isi dea pantalonii jos. Apoi, cand se intampla cazuri de bullying, scoala trebuie sa deal cu ele, nu sa fuga repede la mama si tata. Adica, normal ca tre sa te informeze, dar sa ia ei masuri, nu sa astepte sa ia parintii masuri. Sa li se arate celor care au bullied efectele faptei lor (fetita e suparata, plange, e embarrassed, etc etc), sa li se explice de cateva ori cand fac ca uite nene, asta e bullying, sa se faca iar lectii pe tema asta, pana inteleg. Si apoi sa li se spuna ca cei care continua asa, vor avea urmatoarele consecinte.

Anul trecut am avut la mine in clasa o fetita care mereu le boss around pe celelalte (erau numai 7 fete in clasa). La genul ca dupa lunch faceau linie la ea sa o intrebe cu cine au voie sa se joace. CAnd am vazut-o, am vb cu ele toate. Le-am explicat ca fiecare are dreptul sa faca alegerile lui, ca nu trebuie sa ceara voie altei fete sa se joace cu cineva. Am facut cateva lectii despre bullying. Apoi am vb cu ea, i-am explicat ca ce face ea e bullying, ca asa isi va pierde din po****ritate, din prieteni, etc etc. NU a mers prea bine, ea a zis da, dar a continuat. Asa ca ce am facut a fost sa o tin cu mine in pauza, dar nu pedepsita, ci sa ma "ajute" -- sa pun desene pe perete, sa rearanjez bancile, etc, etc. Si fetele au invatat sa se joace fara ea si cand a revenit la joaca, deja isi pierduse pozitia de sefa.

Cred ca se pot gasi metode sa nu pedepsesti copilul.

Daca copiii mei se poarta nepotrivit in societate, sufera consecinte, nu pedepse. Daca lovesc alti copii in parc, ii iau de acolo -- nu este ok sa lovim, daca lovim nu ne putem juca cu acei copii asa ca trebuie sa plecam. Asta e o consecinta, nu o pedeapsa. Nu plecam acasa, nu sunt grounded, dar sufera consecinta naturala a lovitului -- nu se pot juca cu cei pe care ii lovesc.

Si vorbim mult, amintim regulile mereu -- jucati-va frumos, impartiti jucariile, etc, etc.

Si normal ca uita, ca sunt mici, dar pana la urma cresc si ajung sa fie niste adulti well grouded.


14+, John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006)
POZE

ruxij spune:

Pai da, era vina invatatoarelor, dar eu ce sa le fac, daca imi trimiteau bilete zilnic "talk to matthew. this is not acceptable". Dc. eu nu "reinforce" aveam probleme mai mari. Asa am scapat destul de usor si am invatat ca asta e, e nedrept sa stai acolo cuminte, dar in viata mai facem si ce nu ne convine.

Iar cu bullyingul nu s-a intamplat la scoala, ci acasa, in cartier. Copilul meu face parte dintr-un grup de vreo 8 copii, se joaca singuri/liberi pe afara, cum faceam noi in Ro. Sunt bucuroasa ca au aceasta oportunitate, ca stam intr-o zona care permite asta. Fetita e mai mica decat ei, are 5 ani, ei au 7-8 ani. Asa ca am tinut eu lectia despre bullying cu fi-miu. Stii ce mi-a spus? Cica "if I didn't participate, I'd lose my friends". I-am spus ca el este respectat de ceilalti din grup si dc. copiii vad ca el se poarta frumos, il vor imita, nu tb sa imite el pe cei care's bullies. E unul acolo care e bully, nu tb sa te iei tu dupa ala, ceilalti se vor lua dupa tine. Acum a fost si vina parintilor fetitei. In primul rand ca eu la 5 ani nu il lasam pe fi-miu singur pe strada. Apoi ca nici acum nu il las sa se duca in grupuri de copii cu 2-3 ani mai mari ca el. Si nu in ultimul rand, parintii aia nefacand toilet training cu fetita, o expun la bullying si rautatea copiilor. Dar asta e, eu nu pot sa ii zic lui ca victima si parintii ei sunt de vina. Si tb sa isi asume responsabilitatea, sa mearga sa fie de fata cu tatal fetite si fetita, sa isi ceara scuze, chiar dc nu e usor. Si a primit si o mica pedeapsa in seara aia, cred ca no TV a fost. Fata de gravitatea faptei mi se pare o pedeapsa mica. Dar o consecinta tb sa existe, nu facem bullying asa si scapam cu o poveste spusa de mama, ca tinem minte ca it's not big deal, mai facem si al'data, peer pressure e destul de puternica.

simali spune:

Uite, fara sa ma dau mare specialista, ca am si eu bubele mele, iti spun cum as face eu dac-as fi in locul tau (cu datele pe care le am, desigur).
- As stabili "cartierul general" al copilului acasa la el.
Dimineata l-as ruga pe bunicul sa vina sa stea cu copilul pana la ora de trezire (sunt convinsa ca daca-i povestesti cum copiii mici au nevoie, pentru echilibrul emotional, de rutina, va intelege si va face acest mic sacrificiu pentru nepotul iubit). Apropos, daca se trezeste abia la ora 8, la ce ora ajunge la gradinita? La 10? Nu e cam tarziu?
- Deci copilul se trezeste la el acasa, mananca, se spala, se imbraca de gradi, etc.
- Dupa gradi vine bunicul si-l ia la el acasa pana veniti voi; aici bunicul poate sa faca programul care-i place (sa-l plimbe prin parc, sa-l duca la zoo, sa mearga direct acasa ... orice vrea, ca sa se simta si el important si implicat in viata copiluli)
- Cand veniti de la serviciu, primul care vine ia copilul acasa. Fara nicio discutie.
- Timp in famile seara cu mami si cu tati, cina, ritual de culcare, nani.
Si as tine de ritualul acesta acceptand mici abateri din cand in cand (in vacanta, in concediu, o zi mai speciala, etc.).



"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

simali spune:

Ruxi, sunt 100% de acord cu tine. Sunt situatii in care nu poti sa faci nimic si este nevoie de putina fermitate. Eu chiar am convingerea ca uneori copiii ne testeaza ca sa vada pana unde se poate merge. Ei isi doresc sa fie opriti ferm din comportamentul inacceptabil pentru ca asta ii face mai increzatori in parintii sai. Un parinte care bajbaie si o da cotita cand copilul lui a facut cu intentie ceva ce el (copilul) stie foarte bine ca nu se face, transmite copilului mesajul "eu sunt slaba, lipsita de vointa si habar n-am ce fac aici". Fireste, copilul se panicheaza si comportamentul nedorit se repeta si mi des. Cand intervi ferm, dar bland si sanctionezi un comportament urat copilul stie ca tu chiar esti o tipa care stie ce face si prin urmare poate sa mearga pe mana ta si alta data.

Eu am reusit ca de cate ori a fost nevoie (cred ca pot numara pe degete situatiile) sa raman prietena cu copilul in ciuda faptului ca i-am trasat o pedeapsa. Am incercat mereu sa transmit mesajul "mami te iubeste chiar si cand esti obraznic, ce-ai facut tu insa este urat, stiai ca e urat, suporta-ti pedeapsa ca un barbat si gata".

In situatia ta, de la gradi, cred ca ai procedat foarte corect. Ti se cerea de catre societate sa rezolvi o problema. Dovada ca un copil se poate controla daca vrea este ca, dupa ce ai devenit ferma si i-ai aratat ca VORBESTI SERIOS, problema s-a rezolvat. Nu cred in curentul acesta modern care sustine sus si tare ca un copil de 4 ani e un gibon care nu se poate contola si tot ce ne ramane noua, parintilor de facut e sa-l mangaiem pe cap si sa asteptam sa ajunga la majorat. Intre calea veche de educatie (nuiaua, pedepse la tot pasul, impunerea autoritatii, etc.) si acesta de acum eu am ales CALEA DE MIJLOC.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

simali spune:

Este foarte frumos si bine de aplicat de catre oricine in prima faza. Dar daca copilul continua sa conteste regula dupa o luna-doua continuarea pe aceeasi directie, este, dupa parerea mea drum infundat.


"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

ruxij spune:

Simali
Freedelia, totusi tu cu fetita din clasa ai aplicat o pedeapsa la fel ca time outul, chiar dc nu i-ai zis asa. Sa nu lasi copilul sa se joace cu alti copii pentru el inseamna ca e "grounded", chiar dc. se joaca cu mama sau invatatoarea. Ar fi fost util sa ii si explici de ce nu se poate juca cu ceilalti, ca poate incepe sa inteleeaga ca nu e bine sa fii bossy si un bully, ca adultii nu tolereaza asta si se intampla unele consecinte, pe langa ca nu se mai joaca ceilalti cu tine. Ca paradoxal, bullies sunt destul de po****ri, am citit eu ca nu se joaca cu ei copiii, aiurea! E fix invers, chiar e presiune sa fie cat mai rai, e "cool" ca's puternici. Si fetele sunt bullies chiar mai rele ca baietii.

freedelia spune:

Ba nu, nu am aplicat deloc o pedeapsa. Copiii de clasa 1 sunt DISPERATI sa o ajute pe invatatoare. Pentru ea a fost o mare fericire sa stea cu mine. NU e singura care m-a ajutat, se inghesuiau mereu sa ma ajute, e mai interesant pentru ei sa stea cu mine sa decoram clasa decat sa se joace. Serios vorbesc.

I-am explicat despre bulyying, am avut vreo luna de zile lectii despre asta, ba chiar am rugat-o pe profa de deama sa faca ceva si au facut o sceneta despre bullying. Copila stai ca e bully numai ca nu o interesa prea tare, era cool sa fie bully. Iar eu nu am vrut sa o pedepsesc, am vrut sa vada SINGURA o consecinta. Si a vazut -- o vedeam cum sta super nervoasa ca nu o mai intreba nimeni cu cine sa se joace. Si apoi a inceput sa se joace alaturi de ele. Si n-am mai aut probleme.

Da, nu contest ca o pedeapsa blanda si aplicata dupa explicatii nu e o trauma prea mare, insa cel putin pentru mine, vreau sa incerc, pe cat se va putea calea consecintelor, nu a pedepselor.


14+, John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006)
POZE

cris-cris spune:

Baiatul se trezeste pe la 8 fara 20, iar gradi fiind chiar in spatele blocului, face doar 2 min, deci are timp pana pe la 8.30(pana atunci se primesc copiii dimineata la gradi) sa ajunga.De fapt, simali, cam asa se si petrec lucrurile la noi, doar cu exceptia dormitului(atunci cand vrea sa doarma la bunici).Cand venim seara de la serv. il luam la noi, dar iti dai seama ca fiind chiar langa bunici, e un du-te-vino continuu de la ei la noi si invers( de fapt si pt. noi astia mari e un du-te-vino pe usi).Deci nu pot sa-i incui usa sa nu se mai duca la ei.Mai se joaca cu noi, mai se duce la ei sa se mai joace si acolo...
Problema cu dormitul este mai stresanta si din cauza faptului ca nu vrea sa doarma singur in camera lui( desi are "camera lui" si la noi si la bunici, deci ar putea sa aleaga).Zice ca ii e frica, desi am incercat toate variantele sa-l conving(lumina de veghe, citit inainte, stat langa el pana adormea-apoi se trezea imediat cum vroiam sa plec de langa el si venea la noi in pat...mai avem de lucrat la problema asta).Si asa el doarme cu noi in pat (sau cu bunicii in pat).De aceea am incercat calea de mijloc-sa doarma cateva zile la noi, cateva la ei-astfel mai dorm si ei linistiti si mai avem si noi zile cand putem dormi mai bine-ca cel mic se fataie toata noaptea, se inghesuie ba in mine, ba in taica-su, iti dai seama ca numai somn nu e...si plecam la servici uneori rupti de oboseala dupa o noapte cu Stefan....
Cred ca faptul ca il crestem "la gramada" ca sa zic asa, impreuna cu bunicii il face sa fie atat de rasfatat, si de aici si nervii si urletele...La noi intotdeauna se gaseste unul (din 4 persoane) sa il "cocoloseasca".

simali spune:

Off topic. Baiatul meu in clasa I-a era taman pe dos. O privea pe invatatoare cu maxima suspiciune. Imi amintesc o faza cand ea a vrut sa-si puna cartile pe masa lui si el i le-a impins pentru ca a considerat ca-i invadeaza teritoriul. Invatatoarea s-a enervat, i s-a parut culmea si l-a certat. I-a spus "sa nu-mi faci mie una ca asta". Cred ca fost foarte socata in contextul celor spuse de tine, ca de regula copiii sunt incantati s-o ajute pe doamna. Dar cred ca si invatatoerele ar trebui sa inteleaga ca nu toti copiii sunt lafel. Nu are legatura cu ceva ce fac ele ci pur si simplu cu firea copilului si cu modul in care vede el lumea. Unii se simt mai in siguranta daca sunt lasti in pace...

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice