Foarte nervos ...la 4 ani
Raspunsuri - Pagina 5
ruxij spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui cris-cris
Sunt intru totul de acord cu tine, Rujix.Un copil trebuie sa stie ca existe consecinte in functie de fapte.Si eu cred ca la 4 ani e capabil sa-si controleze recatiile...daca vrea.In cazul nostru, sunt ferm convinsa ca "rabufneste" intentionat, cand nu iese ceva cum ar vrea el.Dar problema e asa: ce faceti cand doriti sa fiti consecvente( sa va mentineti pozitia cand copilul greseste si urla), dar nu va iese din cauza diverselor circumstante? Sa va exemplific 2 situatii: 1.Sambata vroiam sa iesim in parc.Eu si tati eram imbracati, hai sa pregatim si baiatul.Bunicii(parintii mei)stau pe acelasi palier cu noi, iar baiatul era la ei.Cand ma duc sa-l iau, Stefan izbucneste, urla: "nu vreau sa merg cu voi in parc, nu imi place, vreau sa merg cu tataiaaaaaaa....".Ce puteam face? Bineinteles ca l-am rugat de cateva ori sa se imbrace, si daca a continuat sa urle, nu am mai rezistat si i-am zis ca noi plecam si el e pedepsit si ramane acasa.Si asa am facut, am plecat amandoi la o terasa, iar el a ramas acasa cu bunica-su.Ce puteam sa fac? Am procedat corect? 2.Tot sambata, seara, la culcare, sa luam baitul acasa, de la bunici, sa mergem la somn.Bineinteles: urlete, crize, se tinea de gatul lui bunica-su ca el doarme acolo.N-ar fi fost nicio problema, doar ca el aproape in fiecare seara doarme acolo, cu bunicii, si era timpul sa mai vina si acasa.In plus, cu o seara ininte imi promisese ca daca il mai las acolo, seara urmatoare vine sa doarma acasa.Si de unde? Urlete si crize.L-am rugat, i-am amintit ca a promis...nimic.Pana la urma i-am zis:atunci esti pedepsit, maine nu ai voie nici la desene, nici la calculator.El zice:"bine".Chiar nu reusesc sa-l conving cu nimic, ar renunta la orice ca sa iasa ca el.Si bineinteles ca ieri, fiindca a plouat toata ziua si a stat numai in casa, a epuizat toate jocurile si pana la urma s-a uitat si la desene, ca deja nu mai stiam ce sa-i fac sa treaca timpul.Si iata cum nu am reusit sa fiu consecventa si nu m-am tinut de pedeapsa. Voi cum faceti cand nu va iese pedeapsa? |
Cris, daca imi permiti, imi voi da cu parerea despre exemplele tale. In primul rand, aplica time-out imediat, nu aplica pedepse de lunga durata si nu "maine", saptamana viitoare sau la Craciun. Ca vezi ca nu te poti tine de asa ceva. In cazul cu bunicul eu l-as fi pus in time out pt. tipat/urlat/adresat nepoliticos. Trebuie sa ii spui si sa ii explici inainte ca regula este ca dc. voi vb frumos cu el si el tipa, va primi time-out. Bineinteles cu explicatiile de rigoare, de ce nu e frumos sa tipam, de ce nu e acceptabil si ce se intampla dc tipa la voi sau la altii. Deci ar fi tb sa il pui in time out 4 minute pentru tipat. Apoi desigur ca puteai sa ii respecti alegerea de a sta cu bunicul. Nu pt ca vrea sa stea cu bunicul il pedepsesti, ci pt. lipsa de politete.
In al doilea caz, deasemenea, 4 minute in time out pt tipat. Dc. tipa in continuare inca 4 minute si tot asa. Nu a fost buna treaba cu "maine nu te uiti la TV". Nu ii da pedepse de care stii ca nu te vei putea tine. Deasemenea, odata ce incep sa apara rezultate, trebuie neaparat sa il lauzi, sa il stimulezi pozitiv cumva. Poti sa mai spui aici idei pe parcurs, dc. decizi sa incepi un astfel de "program". Eu inca odata, am avut copilul exact ca al tau si la noi a functionat.
Freedelia, in primul rand ca noi explicam copilului ce, cum si de ce. Apoi nu pedepsim aiurea, ci pt treburi serioase, cu scopul invatarii unui comportament acceptabil. Asa este, time out nu tine la nesfarsit, dar la 4 ani tine. Tine intre 4 si 6 ani si de fapt dupa aprox o luna ajunge copilul sa invete un set de reguli de convietuire in casa si in societate si nu va mai fi nevoie sa primeasca time out decat f.f.f. rar. Desigur ca al meu nu mai primeste time out la aproape 8 ani. Oricum la ora asta nu mai este cazul, ne intelegem/negociem/ne spunem parerea si dc. sarim calul vreodata, de obicei este "grounded", adica nu se joaca cu copiii pe afara. El se joaca liber prin cartier. E cea mai mare pedeapsa sa il tin juma' de ora in casa la ora de joaca:) Doar de doua ori s-a intamplat anul acesta. Iarna poate sa nu aiba acces la jocul electronic pt. o vreme sau asa ceva. Oricum, f. rar, nu mai este cazul. La 4 ani insa era un dezastru. Tu desigur faci ce doresti cu copiii tai, eu vb cu cris cris pt. ca am avut o problema ff. similara cu copilul.
simali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui cris-cris Sa va exemplific 2 situatii: 1.Sambata vroiam sa iesim in parc.Eu si tati eram imbracati, hai sa pregatim si baiatul.Bunicii(parintii mei)stau pe acelasi palier cu noi, iar baiatul era la ei.Cand ma duc sa-l iau, Stefan izbucneste, urla: "nu vreau sa merg cu voi in parc, nu imi place, vreau sa merg cu tataiaaaaaaa....".Ce puteam face? Bineinteles ca l-am rugat de cateva ori sa se imbrace, si daca a continuat sa urle, nu am mai rezistat si i-am zis ca noi plecam si el e pedepsit si ramane acasa.Si asa am facut, am plecat amandoi la o terasa, iar el a ramas acasa cu bunica-su.Ce puteam sa fac? Am procedat corect? 2.Tot sambata, seara, la culcare, sa luam baitul acasa, de la bunici, sa mergem la somn.Bineinteles: urlete, crize, se tinea de gatul lui bunica-su ca el doarme acolo.N-ar fi fost nicio problema, doar ca el aproape in fiecare seara doarme acolo, cu bunicii, si era timpul sa mai vina si acasa.In plus, cu o seara ininte imi promisese ca daca il mai las acolo, seara urmatoare vine sa doarma acasa.Si de unde? Urlete si crize.L-am rugat, i-am amintit ca a promis...nimic.Pana la urma i-am zis:atunci esti pedepsit, maine nu ai voie nici la desene, nici la calculator.El zice:"bine".Chiar nu reusesc sa-l conving cu nimic, ar renunta la orice ca sa iasa ca el.Si bineinteles ca ieri, fiindca a plouat toata ziua si a stat numai in casa, a epuizat toate jocurile si pana la urma s-a uitat si la desene, ca deja nu mai stiam ce sa-i fac sa treaca timpul.Si iata cum nu am reusit sa fiu consecventa si nu m-am tinut de pedeapsa. Voi cum faceti cand nu va iese pedeapsa? |
Eu vad situatia cam asa:
1) Voi, parintii va hotarati ca vreti sa iesiti. Va imbracati, va aranajati, apoi, trosc la usa lu' bunicu' ca sa vina copilul cu voi. Copilul, chiar si la 4 ani este posibil sa aiba agenda lui. Ceva ce vrea sa faca, un joc in care este prins, sau pur si simplu sa n-aiba chef. Poate ca el sa nu fie din categoria care se simte confortabil sa fie luat la plmbare ca un pachet. Eu programam cu cel putin 1/2 de ora inainte orice schimbare de rutina, lasam copilul sa termine ce-a inceput, etc. Daca era foarte important pentru toata lumea sa iesim in seara aceea il anuntam din timp. Eu cred ca nu poti cere respect de la copilul tau daca tu nu inveti sa-l respecti pe el, oricat ar fi de mic.
2) Situatia cu luatul copilului acasa de la bunici. Eu am inteles ca baiatul mai mult la bunici doarme si ca voi voiati sa mai vina si acasa. Un copil are nevoie sa stie exact unde e patul/camera lui, sa aiba o anumita rutina de culcare (spalat pe dinti, o poveste, ursuletul, un pupic, in pat si noapte buna). Rutina aceasta nu trebuie schimbata decat in mod exceptional (sa zicem in concedii cand mergeti la un hotel, in vacanta cand sta o saptamana cu altcineva, etc.). Dar sa-l tot plimbati de colo colo nu este o solutie buna pe termen lung. Stabiliti un "cartier general" pentru copil - la bunici sau la voi - si acesta sa fie locul unde, dupa activitatile zilnice, copilul sa vina sa doarma, sa se linisteasca, sa aiba locul lui si numai al lui. CHiar daca el cere azi la buni maine acasa, nu acceptati "caruselul". Sa ramana clar unde doarme si daca doarme in alta parte sa o faca in mod exceptional. Astfel el se va simti in siguranta si este posibil ca si accesele de furie sa se rareasca.
"Calea de mijloc este calea ZEN"
Alice
ruxij spune:
Are dreptate simali. In paralel cu regulile privitoare la tipat, sa va ganditi sa ii faceti o rutina, ceva stabil, sa nu il luati "din oala" cu cate o decizie. Si eu fac tot asa cum zice simali, anunt din timp cam orice si repet de cateva ori. Numai cand "arde", e vreo urgenta il iau din oala si ii explic ca e o urgenta. Dar ma rog, de acum e mare al meu. Si totusi anunt, ca isi face si el planuri si se supara dc. vin eu cu ale mele fara avertisment.
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui freedelia Pai nu am gasit intotdeauna timpul si energia. Nici nu stiam de AP pana acum cativa ani, deja aveam al doilea copil cand am descoperit aceasta metoda. Am folosit si eu time out si stiu ca merge (in sensul ca da rezultate, adica copilul se conformeaza, e salon) dar chiar dupa mult timp de AP, la fi-miu inca mai vad dificultati in comunicare, in deschiderea fata de mine. Frustrare mult mai multa la el decat la fata, care era inca mica atunci cand am inceput sa aplicam AP. |
Sunt TOTAL de acord cu Ruxij ... La noi este exact invers ... comunicam extraordinar de bine, cunoaste perfect regula time-out-ului, il si avertizez inainte (Alex, daca mai faci inca o data X iei time-out), copilul nu este deloc traumatizat, eu nici atat, EU sunt in control si nu EL ma controleaza pe mine si mai mult, este extrem de mandru cand face ceva bun, pentru ca, asa cum spunea Ruxij, cand face ceva bun este laudat si incurajat si atunci ii spun cat de mult il iubesc. Nu vreau sa spun ca AP este o metoda proasta, probabil ca nu, dar este o metoda foarte costisitoare din punct de vedere al timpului si energiei dedicate copilului. In loc sa petreci timp de calitate cu copilul, petreci timp incercand sa ii explici de ce nu trebuie sa se tavaleasca - ori un parinte cu serviciu, stres, problemele si responsabilitatile unui om matur isi ingreuneaza fantastic sarcina incercand sa rationeze cu un copil de 4 ani care nu e invatat sa-si stapaneasca frustrarile. Pana si tu spui mai jos si te contrazici, ca de fapt nu ii pui in time out dar tipi la ei, deci tot incerci sa iti impui autoritatea inducand teama ...
| Citat: |
| citat din mesajul lui freedelia Si nici acum nu sunt nici pe departe asa cum as vrea sa fiu -- mai ales acum de cand am ramas insarcinata, imi pierd rabdarea si mai tip la ei -- si dupa aia imi pare rau. |
cris-cris spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui simali 2) Situatia cu luatul copilului acasa de la bunici. Eu am inteles ca baiatul mai mult la bunici doarme si ca voi voiati sa mai vina si acasa. Un copil are nevoie sa stie exact unde e patul/camera lui, sa aiba o anumita rutina de culcare (spalat pe dinti, o poveste, ursuletul, un pupic, in pat si noapte buna). Rutina aceasta nu trebuie schimbata decat in mod exceptional (sa zicem in concedii cand mergeti la un hotel, in vacanta cand sta o saptamana cu altcineva, etc.). Dar sa-l tot plimbati de colo colo nu este o solutie buna pe termen lung. Stabiliti un "cartier general" pentru copil - la bunici sau la voi - si acesta sa fie locul unde, dupa activitatile zilnice, copilul sa vina sa doarma, sa se linisteasca, sa aiba locul lui si numai al lui. CHiar daca el cere azi la buni maine acasa, nu acceptati "caruselul". Sa ramana clar unde doarme si daca doarme in alta parte sa o faca in mod exceptional. Astfel el se va simti in siguranta si este posibil ca si accesele de furie sa se rareasca. |
Simali, sunt perfect de acord cu tine in ceea ce priveste faptul ca baiatul ar trebui sa aiba o anumita rutina legata de somn si celelalte activitati.Dar la noi e cam dificil de realizat acest lucru: eu si sotul meu plecam destul de devreme dimineata la serviciu, si nu reusim nici macar sa-l ducem la gradi pe Stefan.De aceea, el a ramas de cele mai multe ori peste noapte la bunici, astfel incat ei sa poata sa il trezeasca pe la 8 sa-l duca la gradi.Era mai simplu asa decat sa vina sa-l ia de la noi.Si acum, pe perioada vacantei a mai dormit la ei, tocmai pt.a nu-l deranja dimineata cand plecam la serv. si sa-i mai trezim si pe bunici sa vina sa stea langa el pana se trezeste.Totusi, facem tot posibilul sa-l luam la noi la somn in fiecare seara,(chiar cu riscul de a-l trezi cand plecam, incercam sa il trimitem pe bunic dimineata sa mai stea langa el pana se trezeste,asta e ,a mai crescut acum, ce sa facem) dar din cauza obisnuintei la bunici nu prea mai vrea sa vina f.des.Pe de alta parte, iti dai seama ca nu-l pot lasa mereu acolo, ai mei mai au si ei nevoie de putina odihna, macar seara inainte de culcare, iar cu micul "terorist" nu prea e posibil.De aceea am adoptat o cale de mijloc, uneori chiar el negociaza: "in seara asta dorm la nana si maine seara dorm la mami..."
E f.atasat de parintii mei, s-a obisnuit la ei, iti dai seama ca mai mult acolo e casa lui, pt. ca petrece mult mai mult timp acolo cu ei, dar nu pot sa-l las la ei permanent.Pana la urma e copilul nostru, nu al lor...
carolinah spune:
Cris, cel mai bine este sa pregatesti copilul din timp pt ce urmeaza, sa-i reamintesti si sa-l entuziasmezi.
Eu as face asa cu mutatul inapoi acasa (acolo unde e locul copilului):
1. Stabilesc un termen cand ne mutam de tot acasa, de ex pe data de 15 sept. Termenul nu trebuie sa fie prea indepartat. Stabilim clar ca din ziua aia in fiecare noapte, cu extrem de putine exceptii, doarme noaptea acasa, pt ca aici e familia lui, copiii dorm in casa cu parintii, ursuletul, masinuta, mami, tati whatever nu pot dormi noapte fara el etc
2. Ii arat pe calendar care e ziua aia, o "asezam" intr-o casuta pe care o desenam in jurul ei si apoi, fiecare zi care trece o marcam impreuna: cu o floare, un abtibild orice ii place
3. Ii promit ca seara aia va fi speciala, citim sub plapuma facuta cort. cu lanterna blabla, ceva care sa marcheze un nou inceput. Cumparam impreuna o lampa de veghe mica de bagat in priza (sunt la Bricostore, de ex) care sa stea permanent aprinsa noaptea in camera lui.
4. Respect in fiecare seara ora de culcare (cel tarziu 9:30) si rutina de somn: baie/dus, spalat pe dinti, citit poveste/jucat cu ceva cateva min, rugaciune, bagat in pat, mangaiat, dragalit, imbratisat etc etc etc
5. Ma tin de cuvant la fiecare pas si nu mai admit exceptii.
Succes!
freedelia spune:
Faptul ca eu imi pierd rabdarea si tip nu e acelasi lucru cu a pune copilul IN MOD CONSTIENT in time out. Eu sunt constienta ca tipatul la ei e o greseala, pentru care, dupa cum am spus, imi cer scuze. Dar nu ma apuc sa spun ca e ok sa tipi la copil, deci, nu, nu ma contrazic deloc.
Si mi se pare FOARTE periculos sa ii spui copilului ca il iubesti numai cand face ceva bun. Oare il si ameninti ca nu il mai iubesti cand face ceva rau??? Iubirea parintelui trebuie sa fie neconditionata, si parerea mea este ca atunci cand are o criza, cand nu se poate controla, are nevoie de ea cel mai mult.
14+, John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006)
POZE
ruxij spune:
Asa e, nu tb sa simta ca iubirea e conditionata. De aia eu mereu ii amintesc asta, chiar cand il pedepsesc. Mami te iubeste indiferent ce greseli faci, doar ca e datoria mea sa te invat. Asta fac mamele, asta e jobul lor sa isi invete copiii. Daca nu te-as iubi nu te-ar pune in time out pt ca nu mi-ar pasa de tine, dc. stii sau nu regulile, daca vei avea probleme la scoala sau la servici mai tarziu. Ii barfesc si pe cei care nu au reguli, ii zic ca parintii care nu au reguli nu isi iubesc copiii, pt ca nu le pasa de ei Al meu intelege faza asta f. bine, ca e destul de mare. Dar ii bag in cap teoria asta demult :)
buflea spune:
De fapt cheia educatiei este "regula" si respectarea ei cu strictete.
Mai ales la varste mici, copiii se simt chiar confortabili daca au un program bine definit de reguli. Orice abatere de la reguli, a lui sau a parintilor are consecinte nedorite - alint, crize ...etc.
Mie personal mi se pare ok sa stea la bunici mai ales ca bunicii sunt in acelasi bloc. Punctul slab al bunicilor este din pacate "slabiciunea". Aici trebuie sa intervina parintii ...
Puteti face asa : Stabiliti o regula - Lunea, Miercurea si Vinerea se doarme la bunici, Martea, joia si in weekend se doarme acasa ...si asa ramane, indiferent de proteste.
La noi de ex exista regula "dormitului in patul parintilor" ...regula este " se vine la mami si la tati in pat NUMAI in weekend" 
. La inceput venea aproape in fiecare noapte, ma sculam si il duceam inapoi in patul lui. In weekend il lasam. El de fapt nu stie cand e weekend, asa ca, acum vine in miezul noptii la usa si intreaba : Mamiiii, e weekend ? Daca spun NU se duce inapoi in camera lui, daca spun DA, vine in patul nostru.
Implementarea unei regului intotdeauna intampina la inceput rezistenta, dar nu dureaza mult - max 1 saptamana. Dupa o saptamana se conformeaza fara nici o criza sau trauma.
freedelia spune:
Nimeni nu spune sa nu ai reguli -- nu despre reguli era vorba ci despre pedepse. Si noi avem regula cu patul -- la noi este daca e lumina afara. Aici se lumineaza de zi inainte de 5 dimineata, deci mai sunt cel putin 2 ore de dormit in patul nostru. Regula asta e usoara pentru ei, ca se uita pe geam si daca e lumina, vin, daca nu, se culca sau daca nu pot adormi, ma striga. Si avem si alte reguli, multe. Dar nu le implementez cu time out niciodata, ci explicandu-i copilului si fiind alaturi de el cand trece prin frustrarea acceptarii respectivei reguli.
De exemplu, cu patul, cand venea si era inca noapte, ma duceam eu si ma bagam lanaga ea la inceput. Apoi doar stateam pe marginea patului si o mangaiam. Fara frustrari, fara lasat sa planga ca sa priceapa regula.
Avem o alta regula si anume ca atunci cand cineva se joaca cu o jucarie, celalalt trebuie sa astepte pana termina, chiar daca e jucaria lui. Ei, cu regula asta inca ne ai frustram, cel putin fata. Si cand se supara, o iau langa mine, ii dau exemplu de cand se juca si ea cu jucaria lui John si el a trebuit sa astepte, ii spun ca stiu ca o vrea si ca e nerabdatoare, daca plange ii spun ca stiu ca e suparata, dar ca astea sunt regulile. Adica, O AJUT SA TREACA PESTE DIFICULTATE nu ii bag regula pe gat cu forta. Asta e regula, nu o respecti, du-te la tine in camera si urla pana te linistesti.
Asta consider eu traumatizant, nu regulile in sine, ci felul cum sunt impuse unui copil. 14+, John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006)
POZE