Mladite si mugurasi de mai-iunie 2008 (122)

chinabulina spune:

frumos spus, belleane, frumos spus, dana si prag . am scris un cearceaf despre ce ma face pe mine sa ma tem sa mai fac un copil, dar am sters. culmea e ca eu cred ca o fac pentru ea. ma opresc la Teo pentru ca asa cred ca-i va fi mai bine (si nu ma refer la partea materiala, ca nici ei nu prea am ce sa-i dau, din pacate). daca va crede ca nu i-a fost bine fara frati si surori, sa-i dea Dumnezeu o familie mare si frumoasa, daca asta isi va dori. eu doar incerc sa fac ce-i mai bine pentru ea, prin prisma experientei mele de viata. oricum, cred ca aici nu ne judecam una pe alta
acestea fiind spuse, va pup pe toate si sa ne auzim cu bine peste 10 zile. noi am plecat!

georgiana, de gogoasa balerina teodora maria din 15 mai 2008
Ia te uita ce mare sunt
Povestea gogoasei balerine
Avem viata in sange

Doloress spune:

Foarte interesante si pertinente pareri! Imi pare rau pentru fetele care nu au avut experiente prea placute vis-a-vis de tratamentul diferential aplicat de adulti copiilor din famile. Eu ma bucur ca din partea parintilor nu am simtit niciodata nici o diferenta, pentru mine e inimaginabil cum ca parinte poti avea preferinte, dar imi dau seama ca e perfect uman si ca se poate intampla. Si eu eram un dracusor care abia asteptam o ocazie sa ma victimizez, e-he boala grava, mostenita de la maica-mea. Stateam dimineata si masuram grosimea feliilor de salam sau de barnza si iesea scandal daca sora-mea avea o felie o idee mai groasa
Sora-mea era super-iubita de familia lui taica-meu insa pe mine ma tratau ca pe un intrus, ea avea din partea lor cadouri, tot ce-i mai bun, eu mai nimic. Cata minte si suflet poti sa ai, ca bunica, sa vii cu cadou numai pentru o nepoata (asta fara sa fie ziua ei, sau ceva) si nimic pentru cea mica. Dar asa a fost si este in continuare bunica-mea si m-am invata cu ea. Insa nu am suferit niciodata pentru ca mama a stiut dintotdeauna sa o puna la punct si mereu ii zicea in fata ca mai bine nu aduceai nimic decat sa aduci numai pentru una, lua ce era acolo si impartea la amandoua. Sau daca era vreo jucarica, vreo hainuta, imediat zicea ca e pentru amandoua, aveam dreptul sa ne jucam amandoua cu papusa sau sa imbracam hainuta (eu eram mai mica cu 3 ani insa am fost mereu mai corpolenta asa, purtam mai mereu aceeasi marime). Mie mi-a facut cadou odata un lantisor si dupa o luna a venit la maica-mea si i-a cerut banii pe el. Cred ca e singurul cadou ce l-am avut de la ea, cat am fost mica. Acuma s-a mai schimbat.

Anyway… voiam sa zic ca nu intotdeauna m-am inteles perfect cu sora-mea cat am crescut, nu intotdeauna am fost pe aceeasi lungime de unda. Dar stau si ma gandesc cat de saraca si urata ar fi fost viata mea fara ea! Cata dragoste neconditionata , cata intelegere am gasit la ea, nu am gasit la nici o prietena, la nimeni pe lumea asta. Nici la sotul meu, nici la parintii mei. Nu stiu daca ati experimentat vreodata insa eu numai cu ea ma simt EU, nu mi-e frica sa nu jignesc, nu mi-e frica sa nu ranesc, nu-mi masor cuvintele, nu ma cenzurez in nimic, sunt eu pur si simplu, cu toate defectele si ciudateniile mele si stiu ca ma intelege si ma apreciaza asa cum sunt, ca nu incearca sa ma schimbe. La randul ei, simte acelasi lucru. Pur si simplu cand suntem impreuna e parca am luat o gura de aer proaspat, e o relaxare si o incantare continua.
Imi vine sa plang ca nu suntem mai aproape, incercam sa pastram legatura, ne scriem in fiecare zi, cand vorim la telefon nu mai este nimic in jurul nostru.
Si acum cand sunt obosita si nu pot s-adorm ma gandesc cum in copilarie ma lua in brate si-mi spunea povesti pana adormeam, Alba-ca-Zapada over and over again, ca asta era povestea mea preferata.
Asta nu inseamna ca toata lumea e la fel de norocoasa sa aiba asa o relatie minunata cu sora/fratele insa se intampla de multe ori sa fie o chestie super.


Oricum, pe parintii mei ii apreciez nespus pentru ca au stiut sa ne trateze la fel si pentru ca niciodata nu am simtit diferenta intre noi. Desi le-ar fi fost foarte usor sa o faca. Sora-mea era copilul precoce, bun la toate, super silitoare, 10 pe linie la toate obiectele. In plus era si foarte bolnava, muncea si invata cu toate ca avea mai mereu crize de ficat, de inima, a facut toate bolile copilariei... Eu eram oaia neagra, rebela, copilul-problema tot timpul saram calul, tot timpul pusa pe sotii, nu invatam decat la ce-mi placea, chiuleam de la scoala inca din clasele primare , in plus plesneam de sanatate. Mereu au incercat sa ne incurajeze pe amandoua pentru ceea ce faceam bun, au stiut sa gaseasca ceea ce era OK la fiecare si sa scoata asta in evidenta. De exemplum, mi se spunea Ia exemplu de la sora-ta si fi si tu mai silitoare la scoala. Iar ei i se spunea : Ia exemplu de la sora-ta si fi mai sociabila (sora-mea era foarte inchisa in sine, nu avea deloc prieteni, eu aduceam tot blocul in casa).
Au avut si ai mei momente aiurea in comportament, ce parinte nu are, insa per total au facut o treaba foarte buna la capitolul asta.

YLARI spune:

Eu nu prea ma inteleg cu fratele meu in ultima vreme dar sunt fericita ca il am si-l iubesc foarte tare. Doar ca diferenta de 4 ani dintre noi si-a spus mereu cuvantul.
Parintii nostri n-au facut diferente si niciodata n-am simtit ca unul din ei il favorizeaza pe vreunul din noi.
Eu sunt pentru mai multi copii. Vroiam 3 dar sa vedem cum o vrea Dumnezeu. Dar fiecare are propriile valori si in functie de ele si de altele ia o decizie in sensul asta.

Imi place subiectul de azi Simt ca va cunosc mai bine!

YLARI
http://community.webshots.com/user/YLARI


http://b1.lilypie.com/tFAgp3.png

Victoria_mami spune:

Buna seara!

Acum apuc si eu sa scriu; am fost ieri la pediatru, se pare ca nu este o problema medicala care cauzeaza constipatia, ci... pur si simplu exista copii predispusi la constipatie si Victoria e asa. Deci, continuam cu laxative si revenim la nenea pediatru intr-o luna jumate. Poate de atunci scadem dozajul. Poate nu, vedem ce spune. A zis ca pot sa o tin pe laxative si 6 luni, chiar si un an, NU cauzeaza dependenta si apoi scadem treptat dozajul zilnic.

_
Mami de Printesa Victoria Isabella

Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!

Victoria_mami spune:

Hai sa-mi spun si eu parerea referitor la un frate/sora ptr. Victoria. In afara de faptul ca daddy nici nu vrea sa auda de inca un copil, desi pe undeva imi doresc inca unul, in marea majoritate a timpului si eu spun NU. De ce? Pur si simplu ptr. ca mi se pare ca as priva-o pe Victoria de timp si afectiune (nu ca nu as mai simti la fel, ci doar ca nu as mai avea 24 ore/zi sa-i arat); ar trebui sa-mi impart timpul cu un bebe mai mic, mai dependent de mine decat ea, care deja-i domnisoara mare . Intr-un cuvant, m-as simti vinovata! Desi as mai face un bb, tot ptr. ea, nu ptr. noi; cand mama mea a murit, sora mea si cu mine ne-am avut una pe alta si atat! Ma rog, ea il avea si pe sotul ei care inca are amandoi parintii si pana pierzi unul, nu stii ce inseamna cu adevarat. Felul in care noi am fost crescute de mama ne-a apropiat din pacate numai DUPA moartea mamei... pana atunci nu eram prietene, nu vorbeam, nu povesteam, nu petreceam timp impreuna. Acum vorbim de toate, desi suntem pe continente diferite. Cat eram la scoala (pe vremea lui Ceausescu, cand ciocolata era la rang de aur pur ) si una din noi primea un patratel de ciocolata de la alt copil la scoala, muscam jumate si cealalta jumate o aduceam celeilalte acasa. Si acum, ca iata suntem cu familii si copii, daca (de ex.) fac snitele, care stiu ca-s favoritele ei, nu-i spun, sa nu-i fac pofta! Ca poate nu are carne in casa, poate e tarziu in Ro sa iasa sa cumpere carne sau sa le gateasca si mai bine nu spun. Stiu (si doare) ca, atunci cand eu si daddy nu vom mai fi, Victoria va fi, practic, singura, ca sora ei e cu 17 ani mai mare, deci nu vor fi vreodata apropiate... dar vrem sa putem sa ii oferim tot ce-i mai bun, nu doar ce are nevoie, ci si tot ce vrea (inclusiv material), sa putem sa o trimitem la "scoli inalte" daca asta va vrea, fara sa fie nevoita ca dupa ce termina scoala sa lucreze ani de zile sa-si plateasca datoriile. Vrem sa-i oferim asta, ca sa poata sa-si inceapa viata de la zero, nu de la minus. Si, in afara de asta daddy mi-a spus clar ca el nu crede ca ar putea iubi alt copil cum o iubeste pe Victoria si ar face diferente; si ca (asta intre noi fie vorba) o iubeste pe Victoria mai mult decat a iubit-o vreodata pe fiica-sa din prima casatorie. Si asta il face sa se simta tare vinovat, mi-a marturisit-o intr-o seara cu lacrimi in ochi...

_
Mami de Printesa Victoria Isabella

Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!

Danicris spune:

Servus, fete cucuiete !

Georgiana, multumesc frumos. Drum bun si vacanta reusita, sa te intorci relaxata.

Gabitza, saru’mana, am atata nevoie de incurajari acum … Am avut greturi si la Vladuc da’ nu asa nasoale, in schimb la el ma durea rau burta, acu’ nu ma doare, slava Domnului. Da’ ma chinuie gandurile, la fel cum spui si tu, nu pot dormi si imi fac tot felul de scenarii. Nu-ti mai spun cum au fost primele zile dupa ce-am aflat ca sunt insarcinata !!! Am plans de m-am umflat si aveam senzatia ca-l tradez pe Vladuc, am stat numai cu el in brate cateva zile, numa’ l-am dragalit si i-am spus ca o sa-l iubesc la fel de mult in continuare. Acu’ nu mai am sentimentul asta, ma bucur ca a trecut pentru ca imi sfasia inima pur si simplu. Saru’mana inca o data pentru incurajari, te imbratisez.

Ylari, multa sanatate Evei, imi pare rau ca s-a agravat tusea, sa dea Dumnezeu sa treaca repede.

Simonix, multumesc frumos, stiu ca vor trece greturile dar perspectiva indepartata ma termina. Dupa cum povestesti, sigur vine mai repede bb2, hai ca ti-am facut pofta, recunoaste. Stii ceva, nici eu nu prea ma vad mami de fetita da’ cine stie ce ne da Doamne Doamne ! Sa dea Dumnezeu copii sanatosi ca ne descurcam noi si cu fetite si cu baietei. Da’ e gelos Robertel din ce povestesti, nici Vladuc nu ma lasa sa pun mana pe alti copii insa nu plange, Robertel e mai patimas.

Lorich, deci tu inca mai alaptezi ! Bravo ! Vladuc intr-o seara (avea 1 an si 3 sapt) pur si simplu cand mi-am luat pozitia de alaptat a intors boticu’ de zici ca nu trecuse pe-acolo in viata lui. A doua zi l-am incercat iar, tot nimic, asta a fost intarcarea lui, am scapat ieftiiiiiiin. Si mie mi s-a parut ca a mai crescut in inaltime Robert. Cert este ca-i frumooooos si asa … dulcic si cumintel.

Laurita, si voi cu tuse !?! Ooof, sanatate multa, va imbratisez.

Belleane, bafta cu bona cea noua. Sa ne povestesti cum este. Bine punctat, mi-au mers la suflet cuvintele tale.

DanaH, la fel a fost si la mine cu sora-mea, exact cum povestesti tu, mai mica decat mine cu 9 ani, relatia noastra a devenit una reala si normala cand ea a intrat la facultate, iar eu eram deja angajata, deci foarte tarziu. La fel si mama, toata viata m-a dat pe mine exemplu facand-o pe ea sa aiba anumite complexe, a salvat-o faptul ca este muuuult mai frumoasa decat mine. Insa acum nu as vedea viata fara sora mea, este pentru mine persoana cea mai importanta dupa copilul si sotul meu. Sa-ti dea Dumnezeu al treilea copil pe care il doresti.

Esme, parca povestesti de mama. Asa face si ea si dupa aceea se intreaba de ce Vladuc il prefera pe tata. Pai maica-mea, prima grija cand il vede e sa-l ia in brate, iar el normal ca nu vrea ca doar de-aia a descoperit mersu’, ca sa misune peste tot. La fel cu asezatu’ pe jos, cand merge face “aoleu” la fiecare pas al lui mai incert, iar el nu stie cum sa scape de ea. La fel este si cu socrii, il prefera pe socra-miu.

Prag, ce frumos povestesti de fratele tau, se simte cat de mult il iubesti !

Ylari, iti vine sa crezi ca azi dimineata m-am trezit cu gandul la Iulia ? Ea care ne scria de pe mobil cand era pe la tara sau in vacanta acu’ n-a mai intrat de atata timp !!! Ce s-a intamplat oare ?

Doloress, hai ca esti tare cu grosimea feliilor de salam. Foarte frumos povestesti de familia ta, iar partea cu sora ta care iti spunea povesti m-a emotionat, sa ne dea Dumnezeu si noua copii care sa se inteleaga bine si sa se iubeasca.

Fetele, va pup si va doresc noapte buna si un sfarsit de saptamana minunat.








Dani, mami de Rasfatzel 23.06.2008

Victoria_mami spune:

Au inceput sa puna pozele la "Cat de fericit e copilul tau". Mai are cineva poze acolo?

_
Mami de Printesa Victoria Isabella

Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!

cleo78 spune:

we are bec, pun de o si poze sa va savurati cafeaua.
Frumoasa e romania. Pacat ca e locuita.

Am rasfoit din urma, imi pare tare rau ca nu am reusit sa comunic si sa ma vad cu Mihaser.


edit: Cenia, sa fie intr-un ceas bun, sarcina usoara!! M-ati convins cu bb 2 , desi lumea in ro este f. materialista si stresata . Si daca plecam din tzara, m-ash gandi si la bb3 :)))


reallaura, sanatate la Mircea. si La Eva lui Ylari. si nu mai stiu ce pui bolnaviori mai sunt.



o soarele din viatsa noastra mamica natanga de pe 9.05.2008

Reallaura spune:

Ylari scumpa, a insistat Bogdan sa-mi schimbe telefonul, asa ca doua zile nu am avut tel, odata ca a fost la el, odata ca nu am avut incarcator. Scuze! Sa te sun azi daca poti vb.
Adriana sper ca ai primit mesajul meu si scuzele de intarziere de rigoare.

Noi tot bolnaviori, tusim, parca de cand i-am facut ieri aerosoli - jumatate ca n-am putut sa-i fac tot la cate urlete mi-a tras - parca e mai bine. Sper ca dupa aerosolii de azi sa fie si mai bine!

Cu copii...eu am fost favorita de bunicii dinspre tata. am resimtit asta ca pe o presiune mereu si ca pe o vina. DAr mama si tata nu ne-au favorizat niciodata pe unul sau altul - nici cand eram 2 nici cand suntem 5!! EU raman la parerea ca e bine sa ai frati iar parintii sa-si dozeze cum trebuie sentimentele...de fapt nici nu cred ca as putea sa iubesc pe vreunul mai mult. LA fel de mult pe amandoi.
Gata fug la mamcare....
Cleo wow, ce poze super! Bine ai revenit !

Laurita, mami de Mircea Ioan, 15 mai 2008

Alysh spune:

Buna dimineata,

Vin si eu la cafeltza pana nu se trezeste motanel.

Laurita, Ylari, tare rau imi pare ca sunteti bolnaviori/oare, tin pumnii stransi sa treaca rpd!

Gabitzam, super filmuletul ala

Cenia.....si celelalte fete care au vb despre a avea mai multi copilasi.......Belleane, Prag, Doloress, Dana....frumos ati grait! In ceea ce ma priveste imi doresc enorm cel putin inca unul, dar la mine sunt unele pb, trebuie sa VREA DUMNEZEU! Doar de el tine, in rest noi facem tot ce ne sta in putinta

S-au spus lucruri f frumoase despre a avea frati asa ca eu nu mai adaug decat ca as fi fost mult, mult, mult mai saracat daca n-as fi avut-o pe sor'mea, care, chiar dc e cu 10 ani mai mica si au fost perioade cand nu faceam decat sa ne snopim in bataie (mai ales eu pe ea ca deh, eram mai mare), acum, ca a crescut si ea, e confidenta mea, e prietena mea cea mai buna, e umarul pe care plang cand mi-e greu, e omul care nu ma judeca niciodata, care imi da cele mai bune sfaturi cu putinta, care ma asculta cu rabdare, care ma iubeste cu adevarat.
Si mai cred, ca nici o prietena din lume,oricat ar fi ea de buna si dragutza nu are cum sa fie ca o sora.

Vlady