depresie sau atac de panica?

Buna.

Se poate sa ma ajutati cu un sfat? Mama mea are niste simptome tare ciudate de ceva timp (4 ani) pe fondul unor boli destul de grave: prolaps de valva mitrala, hipotiroida autoimuna, dureri de stomac, bila, ficat, constipatie, diaree, urineaza frecvent si multe alte dureri. Problemqa este ca destul de des, cam in fiecare luna, are niste manifestari de genul: moleseala, greata, dureri de cap, o stare permanenta de rau. Numai manaca, spune ca nu poate (isi ia o bucata de paine si atat). Se sperie tare si ii agita pe toti din jur cand este in aceasta stare. In acele momente si noi intram in panica si de multe ori ajungem la urgenta unde i se face o electrocardiograma si de multe ori sta si cu perfuzie pana isi revine cat de cat. Unii medici spun ca starea este si pe fond nervos si o trimit la psiholog. Eu numai stiu ce sa cred pentru ca nu are decat 58 de ani si atunci cand ii este rau imi sperie si copii si toata lumea roieste pe langa ea. Ne transmite si noua starea cateva zile numai suntem buni de nimic.
Mentionez ca multe din astfel de simptome au inceput dupe ce s-au prapadit parintii ei suferind tare mult dupa ei. De atunci parca pentru ea totul s-a sfarsit eu nici numai contam pentru ea. Parintii au fost totul. Eu chiar numai inteleg ce poate fi, bolile astea sau sa fie o depresie sau atacuri de panica?
De doua zile are iar acea stare de rau. Ieri a zacut toata ziua , de abia a venit de la servici. A plans ca ea numai traieste mult ca este bolnava. Nici tata nu este intr-o stare prea buna si nici el numai are rabdare cu ea. Cand o vede asa se enerveaza si pleaca.

Locuim in aceeasi casa si atmosfera asta asa ma deprima ca de multe ori numai suport. Am si eu copii mici si sunt doar eu si sotul, eu numai am frati si toate pica numai pe mine. Si el devine nervos si cu cine sa se certe tot cu mine, nu. OOOOOf

Sa fiti sanatoase

Deus spune:

si, si - intr-adevar are nevoie de psiholog si ai sa vezi ce simplu si usor se rezolva problemele! apeleaza cu incredere si ai sa vezi ca se poate sa traiti in armonie:)

„Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci.”Gandhi

www.de-azi.ro

inspiratie, dragoste, putere ... pentru cine crede ca nu mai poate.
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI



quod me nutrit me destruit

giulia71 spune:

Pare a fi o depresie cu anxietate, insa diagnosticul corect numai un doctor il poate pune de vorba cu mama ta, fata in fata.
Cu siguranta mama are o depresie de doliu provocata de disparitia parintilor ei.
Vorbeste cu ea, spune-i ca te ingrijoreaza sanatatea si ca n-ar fi rau sa faca niste investigatii mai amanuntite.
Spune-i ca o intelegi si ca situatia nu mai poate continua asa.
Poate te intelege si accepta si mersul la psiholog.

uneori gandesc prea mult....

mgabi spune:

giulia71 dar sunt 15 ani de atunci. Eu sunt mai dura cu viata. Consider ca suferinta cea mai mare este atunci cand iti pierzi copii sau raman copii mici fara parinti.
Fiecare ajungem acolo sus si trebuie sa fim constienti de asta.
Eu ce as putea sa fac acum daca nu as mai avea parinti sa ma ruinez si sa nu ma mai intereseze de copii. Nu, as suferi o vreme si usor usor viata reintra in normal.
Altii cred in viata vesnica si nu concep acest moment.Cred ca pe ei o sa-i ocoleasca.
Sunt zile in care daca nu ar fi copii si sotul meu, nici nu-mi vine sa mai ma duc acasa. As sta la sevici pana seara tarziu.
Sunt prea dura?

gaba-rema spune:

mgabi , cred ca trebuie sa stai cu ochii pe ea, sa vezi daca merge mai bine sau nu. Ah, mgabi... ce greu trebuie sa-ti fie, dupa toate tensiunile create de starea mamei, mai sunt si sperieturile copiilor tai, mai e si enervarea lui taica-tau, si colac peste pupaza iritarea sotului tau! ... Numai tu n-ai voie sa te enervezi, sa fii iritata, sa bufnesti, sa lasi toate balta si sa te tirezi când esti tensionata .

mgabi spune:

Neatza

Fetelor va multumesc pentru mesaje. Ultima stare de rau , din fericire pentru mine a trecut mai repede decat ma asteptam, adica a doua zi si-a revenit si a intors casa pe dos, facand curatenie, desigur. Sper sa fie bine si sa o conving sa mearga la psiholog cu toate ca nu vrea.

Sa avem o zi frumoasa

mgabi spune:

Buna.

In sfarsit a mea mama a fost la psiholog asa se pare pentru ieri mi-a spus ca va incepe un tratament pentru depresie cu niste medicamente pentru care a facut comanda.
Sper sa fie mai bine si sa fiu si eu mai linistita. Doua zile va pleca si la munte sa se linsteasca.

mgabi spune:

Buna.

Fetelor, starea mamei mele este una destula de urata. Refuza sa manance, acuza dureri de stomac, slabiciune. Este constienta de ceea ce i se intampla. Plange cand se vede in ce situatie este. Medicul i-a recomandat sa ia Ludiomil, un medicament puternic care te face sa dormi foarte mult. Ii este teama sa-l ia. Astazi merge din nou la medic. Tot medicul ia spus ca starea de rau o are si de lipsa de magneziu si potasiu si ca trebuie sa manace multe banane. Este greu si cu astea, de abia mananca una pe zi. Cand aude de mancare o apuca plansul ca nu poate.
Astept sa vad ce a facut astazi la dr.

Stie cineva daca are efect acet medicament, LUDIOMIL?

giulia71 spune:

In general toate medicamentele au efect, insa trebuie un timp de "acumulare" a acestuia in organism.
Lipsa poftei de mancare poate fi de la depresia in sine , dar si de la antidepresiv (vezi daca scrie la efecte adverse lucrul asta).
N-am stiut ca pierderea suferita de mama ta este de ani de zile, am crezut ca s-a petrecut mai de curand, imi cer scuze.
Insa, cum depresia nu doare si are manifestari nevazute, va trebui sa te inarmezi cu multa rabdare ca s-o poti ajuta pe mama ta.
Ideal ar fi fost o scurta internare, insa din pacate la cum arata spitalele din Romania (in special cele de psihiatrie) mai rau i-ar face.
Vorbeste mult cu dumneai, nu neaparat despre boala asta, roag-o sa se implice in unele lucruri pe care le-ar putea face fara prea mult efort si aveti rabdare, efectul de bine se instaleaza dupa minim 3 sapamani.
Sanatate multa!

uneori gandesc prea mult....

elle_shine spune:

Tratamentele cu antidepresive dau niste stari urate pana se obisnuieste organismul (1 saptamana), daca trece 1 saptamana inseamna ca nu il/ le tolereaza si trebuie schimbat sau micsorata doza...asta numai sub indrumarea psihiatrului. Medicamentele o vor ajuta pe mama ta sa faca primul pas...restul pasilor trebuiesc facuti de pacient si de dorinta lor de a se vindeca.
Citeam in prima pagina povestea unde ai mentionat ca mama ta a zis ca moare ca nu mai are mult...parca asa am citit. Da....o cred....asta simti efectiv....e greu...dar vindecarea inseamna intelegerea problemei si apoi inceperea unui tratament...are nevoie de medicamente pentru ca intr o stare mai sensibilia si accentuata a anxietatii generalizate este nevoie de ele pentru inceput. E greu sa ii explici unui om in varsta o boala a secolului nostru...efectiv nu pot intelege ceva ce nu e palpabil, vizibil, fizic dar un dezechilibru emotional este foarte greu de suportat si simti efectiv cum plange sufletul in tine de durere...o durere a sufletului.

Multa rabdare si sanatate

alinam spune:

Mgabi, exact asa e mama mea, in starea asta de vreo 12 ani, de cand a murit taicasu, are perioade bune si rele, o sacosa de medicamente, multe boli, o inteleg ca s-a saturat sa fie mereu bolnava, sa se simta rau, zice ca ameteste mereu, capul "nu e al ei", ii e frica si sa mearga pe strada, dar pe alta parte ne tampeste pe noi, eu nu dorm noaptea cand se intampla asa ceva, nu ma linistesc decat cand vad ca e online pe mess, atunci stiu ca a ajuns la munca si e oarecum ok, daca suna tel noaptea sau dimineata devreme ma apuca tremuratul, voi stati impreuna ceea ce e si bine (ca stii in orice moment ce face) si rau pentru psihicul vostru. Mama a fost la 100 de doctori de toate felurile :cardiolog, psihiatru, endocrinolog, multi ,nici nu mai stiu, are o sacosa de medicamente si cel mai rau o stare psihica foarte proasta. as putea sa scriu mult despre asta, psihologul nu a ajutat-o decat pentru un timp foarte scurt, apoi lucrurile au revenit, cred ca are tot felul de temeri si fobii, pe alta parte are un servici foarte stresant, cand ii este rau eu merg cu copilul la ea, in felul asta mai uita de starea de rau, ii distrage vlad atentia, dar si asta e pentru perioada scurta.
Din pacate mesajul meu poate nu suna prea incurajator, ce pot eu sa te sfatuiesc este sa vorbesti cat mai mult cu ea, sa o lasi sa se "planga", sa o incurajezi, sa fii mereu de acord cu ea, astfel de oameni au nevoie de incurajare permanenta, nu trebuie sa sa supere (la mama cam dupa 2-3 zile dupa o problema incepe sa ii fie rau), sa o provoci la discutii despre orice altceva dacet boli.