Burtici de prunci pretiosi Mar-Apr 2010 (15)

castelanaC spune:

Dragele mele, fiind wk-end si poate fiind acceptate off-topicurile vin si eu cu povestea mea, cym am ajuns aici si ce de?!
Sa va rezumez un pic, vazand ca aveti timp de povesti.
Toata viata mea, pana la plecarea din tara, am alegat intr-o parte sau alta, pornind de la perioada scolara pana dupa cand am inceput sa muncesc.
La scoala nu am fost un varf dar foarte studioasa (imi place si azi studiul individual), dar din cand in cand mai luam coronita si in fiecare an aveam diploma si cu numeroase activitati extra: literatura si sport la club au fost mereu constante pentru mai bine de 10 ani, nu imi amintesc de vreo zi in care sa stau faca sa fac nimic. M-a ajutat enorm firea mea plina de energie si o familie care deasemenea era cooptata in diverse activitati. Cinsider ca sportul, mai ales cel colectiv si de performanta au contribuit foarte mult la "construirea" mea ca individ.
Cand s-a termina perioada scolara a inceput serviciul, ooooooo munceam ca nebuna (primii 5-6 ani fara concediu, majoritatea duminicilor aveam actiuni, iar programul se termina pe la 12 noaptea), dar cat de mult imi placea, Doamne traiam pentru clientii mei de-a dreptul (am intrat in domeniul publicitar spre disperarea parintilor dupa ce obtinusem post de asistent al unui prof renumit).
Si dai si munca, munca, munca, de placere..... Eram fericita asa, pluteam.

Si aici dupa ceva ani de munca si iar munca intra in poveste El (n-avea calu' alb dar tot m-a impresionat, ne-am intalnit intr-un aeroport tot pentru munca) si asa incetul cu incetul, ede la intalnire la alta m-am indragostit prima data in viata (niciodata nu crezusem ca exista) cand imi tot spuneam ca cine se uita la mine, eu care eram mare si tare in toare domeniile dar daca ma intreba cineva ceva personal ma cam pierdeam.
Dupa aparitia Lui, homos-magnificus, la ceva timp am avut parte de un eveniment foarte trist in familia mea: fratele meu cel mic (9 ani de diferenta, deci a crescut sub ochii mei si eu eram tare legata de el) a avut un accident de circulatie fatal, inexplicabil. Cumplit!
Sufeream cumplit toti dar mai ales parintii mei, dar nu vreau sa prelungesc si sa va intristez.
Din momentul acela parca m-am trezit la viata si m-am tot gandit in sirul lung si des al de ce-urilor, al introspectiei, al cautarilor, cum e posibil sa plece fratiorul meu (bunica de 95 ani traieste), a aparut in mintea mea intrebarea: de ce ma zbat atata? unde vreau sa ajung? Ce e important in viata, succesul, banii, fericirea? ce e fericirea? Exista? unde sunt eu in ecuatie?
Cum arata fericirea? ce vreau de la viata?
Deja de cativa ani pusesem pe picioare firma mea de publicitate si eram multumita de rezultate, faceam mai nou noaptea cand nu umblam la clienti si furnizori si grafica computerizata, traduceri, corecturi si adaptari.
Asa ca m-am intrebat unde e viata mea?
Daca DD te ia la el asa pe neasteptate? Ce ramane? Amintirea: ce fata buna era.... cui ii pasa?

Asa am inceput cred rezoneze sufletul meu cu ce inseamna EL.
Povestea se incheie cu happy end si cu clopote la Biserica si chiar ca in filme a doua zi am plecat departe, departe, pe o insula insorita.
Asa ca am luat decizia de a pleca el Sotus Adoratus in lume unde-l trimite serviciul, deci acum am meseria minunata de nevasta.
Cand am plecat din tara aveam inima mica, mica de frica (hop si rima).
Precizez ca nu mai locuisem cu sotul, el nefiind in tara, deci era un capitol f nou dupa 12 ani de stat singura, schimbat tot: statut, tara, limba, casa, mai e cineva in cas... ce ma fac?
De cand am ajuns aici va jur nu am avut o zi sa ma plictisesc.
M-am apucat de invatarea limbii engleze, nu o mai studiasem nici la scoala, tot e fac e de pura placere, nu din obligatie, astept sotul zambitoare in prag (nu e ca stau 8-10 ore la usa), am o viata sociala intensa si am descoperit o noua dimensiune a timpului: timpul meu.
In toate acestea am avut si am in continuare o sustinere din partea sotului.
Vacantele cele lungi de obicei le petrecem acasa, iarna ca de vara suntem satui, in tara unde ma intorc mereu cu emotie si-mi place la nebunieeeeeeeeeeeeeee!!!!
Sa ma plimb acasa, sa descopar strazi (pe care mergeam zilnic, dar cine le observa?) toate aceste emotii personale le personific in scrierile mele, poate ca intr-o zi voi avea curajul sa le dau la tipar.
Pentru ca frumosul si extraordinarul de azi sa nu devina banalul si obisnuitul de maine!
Sunt o casnica fericita de conditia ei!
Nu e nici-o rusine si nici-o frustrare in asta, am redimensionat in mintea mea si acest cuvant: housewife, ce bine suna!
Incerc sa nu las anii sa treaca si sa dam un sens dragostei noastre, sa aveam copiii doriti care-mi plac enorm. Initial m-am pregatit pentru o cariera didactica, in facultate am lucrat chiar ca educatoare un timp, apoi voluntara la orfelinat, primii ani de munca aveam pregatiri cu copii( mate, fizica, chimie, literatura).
Cred ca am un ceva de toti copii vin la mine, si piticii astia asiatici se tin dupa mine cand mai fac actiuni la orfelinat.
Ma mai implic in actiuni culturale, de strangeri de fonduri pentru copii si de ajutorare a maicilor la Biserica, etc.
Oricum norocul e ca si majoritatea sotiilor aici nu muncesc asa ca am cu cine sa ma intretin, e o viata de vis.
Scuze pentru intermezzo-ul meu, mai ales celor care muncesc din greu. Scuze, nu da-ti cu pietre!!!!
Scuze.
Stiu cum e sa muncesti si cand ne intoarcem acasa sigur o voi lua de la capat, oricare va fi domeniul, fiecare zi poate fi un inceput.

imi cer inca odata scuze, dar asta e povestea mea neromantata!

Acum astept sa inceapa o noua fila a povestii mele, cea de mama!!!!

Data viitoare, poate intru un pic in detalii in cum e aici.

va pup

castelana fericita 7+

vladimirescu spune:

LINDAL, acum abia am vazut mesajul tau... Da, am patit multe ca tine, ba chiar mai rau, si pina acum toate am trecut cubine sau sintem inspre bine.
1. suna-ti doctorul si fa ce zice el
2. daca nu raspunde in timp rezonabil, roaga o prietena sa sune pe dr ei si sa-i spuna f exact situatia ta
3. stai linistita, cit de linistita se poate (in pat si foieste-te cit mai putin)
4. Duphaston e bine ca iei, nu mari doza daca nu zice doctorul, am vazut si eu prospectul dar totusi am facut ce a zis dr si a fost bine. Ia NoSpa preventiv, inainte sa i contractii. Poti combina si cu Scobutil, care tot antispatistic e. Eu am avut megahemoragie si am ajns la spital, mi-au facut injectii cu Nospa+Scobutil. Deci, e un cocteil medical recomandat.

Dar celmai important e sa nu te panichezi, sa vorbesti cu dr tau si sa stai foarte-foarte lnistita. Ce ai tu nu e chiar bine, dar sint mari sanse sa nu fie mare lucru, asa ca stai cuminte :) Pup!

9+

mami de vladimir (4 ani, bun si dragastos)

vladimirescu spune:

Castelana, eu iti multumesc pt postul de azi - mi se pare foarte reconfortant sa vezi ca cineva e fericit, ca a lasat cariera si glorie ca sa se bucure de dragoste si sa-si vada de familie... Mi-ai facut ziua mai buna, zau!
Personal, eu as dori sa ne mai scrii din astea, ca face bine la moralul burtcilor cite o poveste frumoasa! Cred ca e grozav sa stii sa impartasesti altora clipa de fericire, sa o guste si altii, caci clipa de deznadejde nu stiu cum se face dar imediat o timbitam cautind ajutor (eu am facut asta pe acest forum si multumesc celor care m-au ajutat) Ce vreau sa zic e ca nu e cazul zau sa te scuzi ca ai o viata fericita in clipa de fata, e tare frumos sa auzi asta, e ca si cum vezi un film cu happy end si dupa aia te simti si tu mai bine si mai fericit.

Ma bucur mai ales ca ai zis ca nu esti chiar o housewife hedonista care nu are nici o alta grija decit sa-si petreaca timpul cit mai placut, ci ca totusi muncesti sa mai ajuti niste copii, niste mame....Bravo tie!
Stii, si eu am mica mea agentie de publicitate doar ca am lasat-o mai moale cu munca de cind am ramas insarcinata cu primul meu copil si bine am facut! Prietenele mele ma cam condamna ca m-am retras din "viata mondena si din glorie" si ca am ajuns din nou o necunoscuta, dar eu ma simt f desteapta ca am facut asta pt ca copilul meu creste repede si eu vreau sa ma bucur de fericirea lui de fiecare zi, restul sint prostii in comparatie cu asta. Si mai vreau ca intr-o zi, nu departe in timp, sa folosesc toata experienta mea de mani****re a mintii oamneilor (ca asta e publicitatea, sa fim cinstiti) ca sa scot niste bani de la cei pe care i-am ajutat sa-si vinda marfa cu reclamele mele si sa organizez niste lucruri bune pentru copii si pentru animalele necajite... Cind am sa reusesc sa fac asta o sa simt ca, daca e sa se termine miine viata mea, nu am trait degeaba. Pina atunci... inafara ca am facut un copil si-l cresc cu atentie si ca am salvat de la moarte niste ciini si niste mite, n-am facut decit prostii care nu merita metionate.

Mama, ce patetica mai sint! Ma gindeam sa nu mai trimit mesajul asta, dar o sa-l trimit totusi sa ramina mostra de ce pot face hormonii de sarcina din mintea unei femei care altfel se da tare echilibrata :)))

Va pup si abia astept sa citesc si alte mesaje ca va e bine si sinteti fericite!!!
9+

mami de vladimir (4 ani, bun si dragastos)

Rebiana27 spune:

CASTELANA mi-a placut tare mult ce-ai scris. Aproape ca nu-mi mai gasesc eu cuvintele sa spun ca ma bucur pentru tine ca ai cunoscut implinirea, din toate punctele de vedere. Profita de linistea data de peisajele pitoresti, de iubirea si atentia sotului si-n curand de miscarile active ale bebelusului tau pentru a contracara dorul de tara.

---

I can't fake with dignity so i'll not try!!

Lindal spune:

Vladi (imi place numele prescurtat, sper ca nu te superi), iti multumesc mult de tot pt sfaturi si incurajari. Asa voi face si sper sa treaca cat mai repede si mai ales fara urmari neplacute. Incerc sa stau cat mai linistita.

6+

dayanara spune:

castelana,tare frumos ai povestit, si cu toate ca nu ai spus nimic despre locatie, ma duc iar sa admir peisajele

linda, dupa cum ai vazut suntem multe cu scurgeri, pete sau si mai rau, si nu doar aici la odisee, foarte multe femei au sangerari in primele luni si majoritatea trec cu bine peste asta
am inteles ca ai avut ecografia de curand si nu s.a vazut nici.o decolare , nici.un hematom asa.i?
stai in repaos care se pare ca face minuni si o sa vezi ca va fi totul ok

symo mi.am adus aminte de mici tai mancati pe cartonas special si.am ras asa singura dupa cateva zile de cand ai povestit :)))

roxana 7+ si ivan (2.12.2006)

freedelia spune:

Castelana, foarte frumos mesajul tau -- abia astept sa povestesti mai mult despre cum e in KL. Cred ca e foarte similar cu viata din Shanghai, doar mai exotic. Noi nu am ajuns in Malaysia inca, doar in Thailanda, Japonia si Hong Kong -- dar candva tot vom ajunge si in Malaysia, Philippines, Vietnam, poate si Indonesia, desi nu e foarte safe.

Si povestea mea e interesanta -- am plecat in China din America in 2002, cu gandul sa stau numai un an, sa predau Engleza si sa calatoresc prin tara. A fost o aventura minunata, avem 24 de ani si nici o grija, eram plina de energie si imi placea nespus de mult sa le predau copilasilor Chinezi. A fost un an minunat care a zburat, mi-am facut prieteni din toate colturile lumii, am calatorit mult, am incercat cele mai trasnite mancaruri si am vazut cele mai neobisnuite manifestari artistice.

Pe 15 Iunie, anul meu in China urma sa se incheie si nu prea stiam incotro sa o apuc. Pe 24 Mai l-am intalnit pe EL -- il cheama Coleman si este dragostea vietii mele. Si n-am mai plecat, mi-am prelungit contractul cu inca un an -- in anul acela ne-am casatorit si a venit si primul bebe. Ne-am mutat din ChongQing in ChendDu (acolo unde a fost cutremul ala groaznic anul trecut) si am stat si acolo un an. Eram saraci lipiti pamantului dar eram fericiti -- bebe crestea si era frumos si destept iar noi mandri foc de el.

In 2005 ne-am mutat la Shanghai si chiar in prima luna am aflat ca vom mai avea un bebe. A fost perioada cea mai grea din casnicia noastra, pentru ca la putin timp eu am intrat in spital, stateam inca intr-un apartament temporar, John nu avea nici un an jumate, Coleman incepuse un job nou. Au fost cateva luni groaznice, dar au trecut si in 2006 s-a nascut vrabiuta noastra, Jodie, printesa lui tati.

Anii au trecut si acum ne pregatim sa mai adaugam un membru familiei noastre fericite. Inca un bebelus de Martie, ca si primii doi.

Despre viata in China, sunt multe de scris. Asiaticii sunt foarte diferiti de restul lumii. De fapt, noi nu avem prea multi prieteni Chinezi. Comunitatea de straini in Shanghai este imensa si mai toti prietenii nostri sunt straini. Copiii nostri merg la o scoala internationala, unde se preda in Engleza, dar invata si Chineza. Mi se pare ca viata unui strain in Asia este foarte usoara -- nu cunosc pe nimeni care sa nu aiba ajutor la menaj sau la copii, majoritatea au soferi (eu conduc singura si cateodata cand fac cumparaturi le invidiez pe cele cu sofer, care le care plasele pana in bucatarie). Din punctul asta de vedere, nu am nici o intentie sa plec din China pana cand ultimul meu copil (asta sau altul, daca om mai face vreunul) o sa aiba cel putin 5-6 ani. Este nemaipomenit sa iti faca cineva curatenie, mancare cand ai copil mic, femeia noastra e cu noi de aproape 4 ani si e deja parte din familia noastra.

Intre timp, acum 4 ani, s-au mutat si parintii mei in China, nu cu noi, ci intr-o suburbie la 40 de minute de Shanghai. Cum nu am frati si surori, sincera sa fiu nu prea mi-e dor de Romania -- ultima oara am fost acum 4 ani. Acum, am asteptat cu nerabdare aceasta vacanta, din pacate a fost un cosmar, nu am reusit sa merg nicaieri, sa fac nimic, in fine... mai am putin si ma intorc acasa.

Va pup, am sa revin si eu cu povesti despre cum e in China, acum trebuie sa fig la copii.

andira spune:

Castelana- bine ai venit (ca n-am apucat sa-ti spun ) si pt mesaj!

Mi-a placut tare mult, si acelasi lucru il gandesc si eu.
Eu cand imi vad colegii la servici ca stau peste program numai ca sa nu plece la ora 6 (eu sparg usa, recunosc), si stau si fac lucruri pe care ar putea la fel de bine sa le faca / continue a doua zi, stau si ma intreb: pentru ce? Viata personala unde mai e? Cand apuci sa iesi cu prietenii, sa mergi la un film etc? N-au nici unii copii, e adevarat, si probabil asta e unul din motive. Ti se schimba total prioritatile dupa ce ii ai. Sau cel putin asa s-a intamplat la mine.

Intr-o zi, acum vreo cateva luni, seful meu actual mi-a zis ceva de genul "ziua de lucru a unui consultant e zi-lumina". M-am uitat la el lung, dar n-am zis nimic. In gandul meu "uite, de-aia n-o sa ajung eu niciodata partener, si nici nu imi doresc, las' sa fie la altii".

Edit ca am uitat: si noi ne gandeam pe la inceputul anului sa emigram in Australia. Inca ne mai gandim la varianta asta, am pus-o nitel pe hold pentru ca vroiam sa imi iau certificarea de auditor intern, ca sa-mi fie mai usor sa-mi gasesc job. Insa inca ne mai gandim, mie un mi-ar place tare mult.

Vladi - multumesc pentru raspuns, o sa trag o goana la Carrefour sa-mi iau peste, trebuie sa-mi fac de cap cu scrumbia, nu se poate

Tu spuneai ca o sa faci amnio? Pot sa te intreb cine si unde ti-o face? Si ai idee cumva cat te va costa?

vladimirescu spune:

Wow ce poveste, Freedelia! Paimai fetelor, la voi viata e un film, zau!!! bravo voua, ma bucur tare ca va e bine si ati stiut sa alegeti ce e important in viata.
(Freedelia, un amendament: si in Romania e inca relativ usor sa ai ajutor in casa, fara sa fii foarte bogat , pt ca salariul unei menajere sau/si a unei bone poate fi suportat lejer de o familie in care amindoi cistiga bine si care nu platesc chirie...)

Andira, da, eu ziceam de amniocenteza, ca am 41 de ani impliniti... (desi sa stii ca primul copil l-am facut la 37 ani si nici prin mintea nu mi-a dat sa fac amnio!). Nu m-am hotarit daca fac la Bucuresti sau la Geneva, ma mai gindesc si t etin la curent daca vrei. Tu ai motiv serios sa faci amnio?
9+


mami de vladimir (4 ani, bun si dragastos)

Lindal spune:

Asa este, Dayanara, joi am facut eco si mi-a zis ca totul e ok, desi la cat de mic era saculetul nu stiu daca s-ar fi observat ceva. Dar am incredere ca dr. are experienta. Multumesc pt sfat, incerc sa stau linistita, desi ma tot fatzai prin casa, nu am stare sa stau in pat. Dar ma voi stradui.
Castelana si Freedelia, foarte frumoase povestile voastre.

6+