Sfarsitul reproductiei?!
Raspunsuri - Pagina 2
anamaria spune:
eu am 2 buc teroristi, 2 baieti frumosi si destepti pe care ii iubesc enorm (mai ales cand dorm 
- ca sa fac o rima)
oricum, astia 2 mi se par arhisuficienti pt implinirea mea ca mama, in mod cert seara ma simt invariabil stoarsa ca o lamaie ... asa ca nu cred ca mi-as putea lua vreodata inima in dinti sa mai fac un bebe
aaa... perfect de acord, sunt cu okii sarma dupa vreo bebelusha frumoasa si bucalata, pe care as imbraca-o ca pe cea mai printesa dintre printese (ati ghicit, imi doream sa am o fata dar tati nu stie sa puna cromozomu' corespunzator 
)
dar nici eu si nici tati nu ne gandim serios la al 3-lea sau al 4-lea sau al cat o mai fi copil
in acelasi timp, nici eu si nici el nu am alege niciodata o metoda contraceptiva radicala si ireversibila, pe pricipiul ca ... NEVER SAY NEVER
noi ne ferim de o sarcina asa cum putem, dar nici eu si nici stotul meu nu ne-am dori si nu cred ca am accepta o metoda ireversibila de stopare a posibilitatii de reproducere (e drept... nici n-am discutat despre asa ceva)
nu in ultimul rand, sunt constienta ca parte din decizia asta este si faptul ca traim in romania... si asta ne ocupa tot timpul!
ma refer la chestii de ordinul nivel de trai, (ne)siguranta zilei de maine etc
ideea e ca daca tot ai aceste framantari - daca vrei sau nu vrei, daca poti sau nu poti sa mai faci/ cresti un bebe - eu cred ca nu m-as grabi sa fac 'pasul' cu vasectomia (oricum nici sotul tau nu pare sa se grabeasca, scuze de gluma )
exista si alte metode contraceptive, unele chiar cu rata mare de succes, intre timp veti putea sa alegeti momentul oportun pt un nou bebe (sau, cine stie, sa aleaga Doamne-Doamne in locul vostru... 
)
ilse spune:
Azi am revenit cu o introspectie pe care mi-o fac uneori, nu zilnic
si cu o "frica" care salasluieste cumva in subconstientul meu si anume aceea de a-mi pierde copiii
.
La orice tragedie care se intampla, o aud, vad la stiri-care implica copii, ma pun imediat in locul parintilor respectivi si sufar pana la lacrimi, eu de felul meu nici nu pot citi lucruri triste ca simt un junghi in inima, cum sa fac sa depasesc "starea asta"?
Adica cred ca deja e ceva mai mult acolo in subconstient
...si care probabil din instinctul asta de "supravietuire" exacerbat pe care-l am ma indeamna sa ma "reproduc" in continuare...suna foarte primitiv ce spun, dar sunt ganduri asa "crude" culese chiar de la sursa.
Mai mult de exemplu se duce sotul cu toti 3 la un loc de joaca si eu raman acasa, nu va zic ce ganduri imi trec prin cap, uneori...altadata chiar planific sa-mi trimit printesa cu avionul in Romania dupa 6-7 ani la bunici cu insotitoarea de bord
, deci cum vedeti extreme...sau am fetita si baiatul mijlociu, la scoala, respectiv gradinita si sunt acasa doar cu thor, deja imi trec prin cap tot felul de chestii cand vad camerele goale, cum ar fi fara ei...nu stiu ma torturez singura...oare sa fie o depresie post-natala intarziata dupa ultimul, sa fie faptul ca tocmai am intarcat si e ultima mea data deocamdata, caci imi mai las un pic timp...de introspectie.
Mai sunt mame cu asa ganduri negre, uneori, mentionez ca in genrela n-am nicio greata sa las gasca ba cu socrii, ba cu cumnata, ba cu ai mei si sa o tai undeva singurica, cu sotu sau cu prietenii...ba folosim si baby-sitter-e, 2 fete de 17-18 ani, atunci de unde vin gandurile astea?
Cum sa le facem fata?
eu si 3 banditi: ilse(1.01.2004), sven(1.01.2006) si thor(1.07.2008)
eunice78 spune:
O, da, Ilse, te inteleg perfect. Eu am doi baietzi si desi tin la cariera mea, as sacrifica-o fara nici un regret pentru copii.
Si da, mai vreau si eu un bb. Dar inca nu stiu cand, sotzul nu e ff pregatit, eu am avut niste probleme serioase cu al doilea copil. Oricum eu cred, in mod clar, sunt ferm covinsa ca voi mai face un copil. astept doar sa ma mut intr-un apartament mai mare..
Motivele..ii iubesc ff mult, nu concep viata fara copii, dar cred ca mai e si o chestie (poate pare si o chestie de inacceptare a trecerii timpului, nu stiu) legata de faptul ca eu nu pot sa concep ca am terminat cu maternitatea (maternitatea in sensul de copii mici, alaptat, sarcina etc.) Am si senzatia ca asociez maternitatea cu tineretea...Adica stiu ca in viata femeii ca momente importante (strict personale) sunt nasterea, casatoria, maternitatea si ..gata s-a terminat. Bine..sunt si cresterea si casatoria copiilor si toate celelalte..dar eu ma gandesc strict la ceea ce fac eu "direct" ca femeie..
In fine, nu stiu daca are vreun sens ce indrug eu pe aici..
Cert e ca mai vreau copil / copii. Si e atat de frumos cand sunt mai multi, de cand il am si pe al doilea..e cu totul altceva, casa e plina de viata cu ei, am pentru ce sa traiesc.
Asa ca eu, personal, nu as concepe sa apelez la o metoda de contraceptie ireversibila .
Baietzii mei