Sfarsitul reproductiei?!

Am 3 copii, ultimul de-abia ce a trecut pragul primului an de viata, ma simt sufleteste tare implinita, printesa e fetita mea mult visata, baietii sunt ca doua boabe intr-o pastaie, minunati si extrem de iubiciosi, se mai lupta ei cu puterea unui bebelus si a unui baietas pe cate o masinuta, dar asa o lupta buna, ca aceea dintr-o competitie constructiva.

Sotul meu isi mai doreste unul, habar n-am de ce, mai are ceva ani pana la 40 dar nu multi, acum are un job care nu-l mai forteaza sa plece prea mult, lucreaza mai mult in Olanda, am fost cu piticii in Romania vreo luna si mi-a zis ca le-a simtit lipsa extraordinar de tare, a venit si el spre sfarsit, dar ce mi-a dat de gandit a fost urmatorul lucru: noi am hotarat sa mergem pe varianta vasectomie dupa ce am terminat cu reproductia...insa acum, nu stiu, am indoieli, mi se pare ca 3 sunt prea putini cateodata(deci ca are dreptate al meu), pe urma imi revin si zic gata nu mai pot, nici fizic sa mai duc o sarcina, la ultima abia asteptam sa nasc, plus ca eu ma simt asa implinita cu gasca de banditi.

Dar daca vad iarasi un nou-nascut, o burtica, ma apuca "furnicaturile"? Oare ce sa insemne asta? Desi chiar nu ma vad cu mai multi, mi se par oricum "obositori"(nu ca nu i-as iubi, dar ma sug de energie) si 3, daramite 4, sau sa zicem ca e o surpriza si ies gemeni cu 5.

Deci cum stim, noi femeile, cand se produce declickul sa zic cu:gata acum e sfarsitul reproductiei, am 1-2-3-4-5 sa zicem, nu mai vreau, pentru mine e ideal?

Si cum stim asta cu siguranta, mai ales noi femeile, la care si tic-tac-ul biologic nu tine o vesnicie? Plus pentru cazul in care alegem o varianta d-asta de control contraceptiv radicala?

eu si 3 banditi: ilse(1.01.2004), sven(1.01.2006) si thor(1.07.2008)

andreea81 spune:

Draga Ilse, sa-ti traiasca fameleonu'!! Eu nu am copii, dar imi doresc din tot sufletul...1-2...nu cred ca as ajunge la 3...tu cu o gogosica si cu 2 cocosei, din punctul meu de vedere, esti mama eroina si cred ca implinirea sufleteasca atinge cote maxime...o fi vrand sotzul inca un bebe, dar daca tu esti deja "supta de energie", poate ar fi cazul sa....te mai odihnesti...ca meriti pe deplin...sincer, io mi-s curioasa daca mai ai ceva timp si pentru tine, la o asa armata.
P.S. Si daca ai mai ramane gravi a 4 a oara, m-as baga la nasit!

ralualexandrei spune:

Ilse la asta ma gandeam si eu insa la fel ca si tine ma simt terminata ,epuizata ,imi plac bebelusii si imi potolesc dorul stand cu finutzii cate o zi pe saptamana.
La mine formatia este de 3+1 asa ca momentan imi ajung si prea ajung mai ales ca fiecare are problemele specifice varstei
Radu inca nu a iesit din adolescentza(brrrr o perioada cumplita)
Robert abia intra in ea
Maria si Edy ,ei bine ei sunt la capitolul gelozie si lupte greco-romane.

Andra ,mamica lui Robert , a Mariei si a lui Eduard Ionutz album no1 album no2 albumul no3
Vreau sa nu mai fiu diferit!!!!

ANITA75 spune:

de ce sa faca vasectomie, ia anticonceptionale sau pune-ti sterilet ,acum sunt o groaza de metode ,iar daca tu nu vrei sa mai faci unul trebuie sa-l convingi pe sot sa-i spui ca ti-ar mai placea si tie dar nu mai ai energia necesara ,barbatii nu prea stau de obicei cu copiii ,ei cred ca e fat frumos care creste intr-o luna cit altii intr-un an,acum e decizia voastra

carolinah spune:

Noi am programat "la rece" ce si cum vrem. Inca inainte de casatorie am stiut cati si cand vrem si asa am facut.

Din punctul nostru de vedere, la noi s-a terminat cu "reproductia" dupa 2 copii. Sotul meu nu vrea vasectomie, mie n-a vrut dr sa-mi lege trompele ca am nascut natural.

Ca atare ne protejam intens si absolut responsabil, fara sa ne asumam cel mai mic risc (daca ar fi sa fie insa, l-am creste cu dragoste, problema avortului nu se pune nicio clipa).

ilse spune:

andreea81 inca mai am, dar daca as avea deja 4-5 nu stiu daca nu mi s-ar parea extrem de multa agitatie prinprejur.

Anita dar eu vreau asta(si el bineinteles, dar vrea sa fie sigur ca nu ma razgandesc eu si mai vreau unul ca nu se mai poate asa usor pe urma) vasectomie, e ceva foarte frecvent aici, ca lumea dupa ce a "terminat" cu copiii sa faca asta, e mai putina presiune asupra femeii, e foarte ok, si "safe" bineinteles, deci nici nu intra in discutie alta metoda contraceptiva, acum folosim prezervativ.

Ralualexandrei sa stii ca uneori ma bate gandul sa fac ceva gen cursuri "asistenta maternala" caci imi sutn dragi pana peste urechi bebelusii cu mirosul lor, cu inocenta aia, simti ca viata reincepe iar si iar si iar, ce fericite trebuie sa fie femeile care iau in fiecare zi in brate cate un nou-nascut...nu e vorba ca nu-mi plac cei mari, imi vine sa-i "mananc" de scumpi ce sunt si smecheri, dar bebelusii au ceva deosebit.

Fetelor mai degraba "framantarea" mea vine din intrebarile astea multe care bazaie in capul meu: oare gata, nu voi mai umbla de-acum incolo cu burta aceea rotunda ca un pepene, si un pic departat ca o rata, mandra de "comoara" ascunsa acolo...nu voi mai pune un copil dulce si pufos la san(tocmai mi s-a intarcat de curand mezinul singur singurel, desi ii mai ofer sanul, nimic, pune gurita pe el, se joaca cu el dar doar atat, de baut bea lapte si de mancat manca ca haplea) nu voi mai trai "o nastere"...simt uneori ca dupa perioada "maternitate" nu mai urmeaza pentru mine, ca femeie, nimic, si ce-i mai grav nu sunt sigura 100% daca voi mai vrea vreunul vreodata

Of, grea dilema, ma gandeam ca poate mai sunt femei ca mine care-si pun intrebari d-astea existentiale.

eu si 3 banditi: ilse(1.01.2004), sven(1.01.2006) si thor(1.07.2008)

Mindy spune:

wow Ilse, cred ca tu faci parte din categoria femeilor cu o chemare de a fi mame de multi copii.
Mai rar aud insa de barbati care sa isi doreasca al 4-lea, 5-lea.

Eu cred ca suntem toate diferite. Si eu am o nostalgie cand vad un bebelus sau gravidute, dar cu toate astea stiu ca nu as fi in stare sa am grija de mai mult de doi. Mi-ar place sa pot, dar pur si simplu nu ma vad in stare. Fara ajutor, ma ingrijorez prea mult, nu ma pot relaxa, cand e racita sau bolnavioara imbatranesc 2 ani intr-o saptamana.. Azi s-a blocat fii'mea singura in camera, era sa fac un hard atac.

Cred ca ai fost norocoasa si ai avut niste sarcini frumoase si fara probleme daca inca mai ai nostalgia burticii.

conchita spune:

loooooool, hahaha...uf, scuza-ma ca rad cu lacrimi acum! let me tell you, si sonia s-a incuiat in dormitor acum cateva luni, de-am chemat toata familia in ajutor, inclusiv vecinii, pentru ca nu am putut sa descui usa pe dinafara! soacra-mea, de disperare si frustrare ca niciunul dintre masculii feroce prezenti nu reuseau sa descuie (stii "cheitele" alea care arata ca o agrafa in forma de L?), a pus mana pe un ciocan si a lovit in clanta aia cu atata putere de sa zdrobeasca un munte, daramite o clanta. bine, clanta nu s-a clintit, desigur. :-)) stii ce am facut? am inlocuit toate clantele si nu mai exista chei la niciuna. drept pentru care acum avem o alta problema, nu mai exista cheie nici la baie, deci devine risky business inclusiv pentru musafiri. :-)) asa ca te inteleg cu infarctul, si eu am albit cat pentru douaj'de ani de traume in minutele alea pana am eliberat-o pe mandra, care, stai sa-ti spun, era in culmea fericirii singura in dormitor, sarind in pat ca pe trambulina si citind carticele la papusi.

Ilse, ce dulce esti cand vorbesti despre maternitate si copii. cred ca fetele au dreptate, instinctul tau matern e mai...cum sa zic? pronuntat, poate? ca sa nu se simta nimeni ofensat. ma refer ca tu iubesti copiii atat de mult incat ai vrea sa fii mama tuturor. deci raspunsul tau la intrebare o sa difere sigur de al altora, la tine instinctul asta nu o sa dispara niciodata. si te inteleg perfect, mi se pare cel mai minunat lucru pe lume sa ai casa plina de copii.

Macrina spune:

Ilse, sunt in aceeasi barca cu tine.. Am 3 copii si sunt in pragul unei depresii pentru ca il vreau pe al patrulea si nu mai vine.. Si periodic, dupa ce am intarcat fiecare copil, incepeau gandurile sa apara. Cand am intarcat-o pe ultima mi se parea incredibil sa-mi iau la revedere de la ghemotocul pe care-l tineam la san, am simtit asa o ruptura in mine gandindu-ma ca n-o sa mai pot mirosi un bebe, n-o sa mai simt cum suge ca imi venea sa fug de soarta

Sunt implinita cu copiii mei, am atata treaba cu ei incat nu stiu cum ar incapea altul in viata noastra si totusi ma gandesc cu ardoare la inca unul..
Si stii de ce, pentru ca nu vreau sa imbatranesc. Am senzatia ca ei ne tin tineri, in priza, nu ne lasa sa ne blazam si ne dau mereu challenge-uri pe care sa le depasim.. noi, parintii!

Ayla21 spune:

Eu nu stiu ce sfat sa dau, vreau doar sa spun ca am citit cu lacrimi postarile voastre.
Cred ca pt moment cel mai bine ar fi sa gasesti alta metoda de contraceptie, cel putin pana esti sigura ca nu iti vei mai dori inca un bandit.
Si eu imi doream candva multi copiii... Acum mi-e teama. Poate peste ceva timp sper sa fie dorinta mai mare decat teama.

Da-mi Doamne, forta de a indeplini tot ce sta in puterile mele, rabdarea de a indura ce depaseste puterile mele si discernamantul de a nu le confunda.
www.glitter-graphics.com/users/monika21m" target="_blank">Monica, cea mai buna mami pentru Claudiu, Luana, Alma
Iti multumesc Doamne pentru ceea ce am, dar si pentru ceea ce nu am, Tie Doamne Iti multumesc!
Aprinde o lumanare in memoria Almei!

ilse spune:

conchita sa stii ca virgula culmea nu...am fost o femeie care vroia cariera, invatasem tot ce se poate invata in domeniu, vroiam sa lucrez si am si lucrat in echipe la mari proiecte ce durau uneori si 2-3 ani pana se finalizau, dar cand am simtit ca acum vreau copii, parca mi s-a pus pata, nimic nu mai conta...si a venit prima, si m-am socat, totul mi se parea de groaza, sufeream de depresie post-natala fara sa stiu,, eu ziceam ca totul e bine...noroc cu al meu care ma remonta in fiecare zi, eu eram pe "pilot automat", el mi-o aducea in pat sa suga, el o punea la loc, el facea micul dejun, el facea cumparaturile, in fine a fost greu, dar incet incet m-am indragostit pana peste cap de ea, dar mai degraba de ideea de copil ...era asa cum sa spun ireal...ceva ce nu puteam controla, un "challenge" mult mai mare decat avusesem pana atunci...plus ideea de "continuitate in eternitate"...nu sunt o fire religioasa, nici nu stiu bine sa ma definesc la capitolul asta, dar stiam ca eu ca fiinta ma continuam cumva prin ea...pe scurt: eram tare fericita, nu conta daca as fi murit in secunda urmatoare.

Macrina
Sunt implinita cu copiii mei, am atata treaba cu ei incat nu stiu cum ar incapea altul in viata noastra si totusi ma gandesc cu ardoare la inca unul..
Si stii de ce, pentru ca nu vreau sa imbatranesc.
Cata dreptate iti dau, acest sentiment il am si eu...si ultima fraza ma "obsedeaza" as putea spune, parca inchid o usa cu putere in urma ea, parca cumva "maternitatea" mea, capitolul asta din viata unei femei se termina, stiu ca nu e adevarat, dar cumva asa simt.
O sa va destainui ceva, uneori cand ma "relaxez" sau cand simt ca trec pe langa un pericol, e valabil in ambele cazuri imi readuc in memorie momentele "nasterilor" mele, momentele ultime, absolute, in care am creat viata si ma simt impacata cu mine.

Ayla21 in loc de iconul de pe messenger cu imbratisarea virtuala, ti-am citit povestea si sunt alaturi de tine cu toata inima.

Mindy n-a fost chiar totul ideal, dar eu uit repede...dupa sven am pierdut o sarcina gemelara inaintata bine, si am fost chiar la pamant rau de tot, nasterile mele toate au fost naturale suta la suta, ceea ce nu e chiar raiul pe pamant, adica nici macar epidurala, pe vremea mea nu se ajungea asa usor la chestia asta in Olanda, desi am citit de norocoase, acum e ok, e lege prin care se specifica ca ai "dreptul" la asta daca iti doresti.

Oricum e nedrept ca niste clipe atat de frumoase trec atat de repede...de-asta probabil "furnicaturile"...citeam odata un articol despre drogati, n-am incercat niciodata, deci nici nu ma pot pronunta, dar citeam ca unii dintre noi au in creier o mica "disfunctionalitate" care ii face dependenti de anumite lucruri, probabil la mine s-a declansat cand am tinut primul bebelus in brate.

Si chiar si-asa sunt foarte realista, nu ma vad "impartita" ca timp intre mai multi, desi daca nu pierdeam sarcina gemelara, acum aveam 4, in loc de 3.

Ah si da in Romania am savurat la maxim cateva zile cu vechi prieteni la mare, desi si-acolo eu ma uitam dupa cate un fundic de copil si cate o manuta grasuta care turnau nisip in cap la parinti...dar totusi am "savurat" timpul ala liber...ah si in avion la ducere m-am crucit si le-am admirat la maximum pe mamele care merg cu avionul ore si ore, la mine a fost durere cu atata gasca.




eu si 3 banditi: ilse(1.01.2004), sven(1.01.2006) si thor(1.07.2008)