am ramas gravida cu trompele legate

kariguld spune:

uite aici o inj...pardon, sunt de acord cu tot ce spui!
desi sunt impotriva avortului, nu stiu ce as face daca m-as afla intr-o situatie asemanatoare cu piticasigogosica.
deciziile ii apartin, ea este responsabila pentru ceea ce are ACUM si AZI, ea stie cel mai bine ce trebuie facut!



cont pay-pal:mihaela77oprea@yahoo.com

Bazar pt Mihaita

VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA

Unii oameni au petrecut o viata intreaga si au adunat averi facand lucruri firesti, nefiresc de bine!

mcrmiki spune:

Pitica imi pare tare rau pentru tine, pentru situatie in care esti. Cred ca tu sti cel mai bine ce trebuie sa faci, nu te lasa influentata de altii, nimeni nu este in situatia ta. Un copil trebuie sa fie iubit, dorit de ambii parinti, iar in cazul vostru nu este asa si a venit intr-un moment nepotrivit. Eu am deja trei copii, toti doriti, sotul meu se implica in educatia lor, dar mai un copil nu mi-as mai dorii, nu ma simt in stare sa mai cresc inca unul, eu una simt ca trei este maxim pentru noi. Asa ca, eu una cred ca doar tu sti ce este mai bine pentru tine, pentru copii tai, fa ceea ce trebuie si ce simti si vei vedea ca pana la urma va fi bine.Dumnezeu sa te ajute sa iei cea mai buna decizie!

mihuta spune:

E o intrebare, si ia-o doar ca atare. Daca aceasta viata deja exista in pantecul tau, daca poti sa nasti acest copil dar nu poti sa il cresti, n-ai putea sa iei in considerare posibilitatea de a-i acorda acestui copil sansa la viata in sanul unei alte familii (adoptive)?

IonescuOana spune:

Bunica mea este un copil rezultat dintr-o situatie asemanatoare: A patra sarcina a unei mame cu posibilitati modeste, s-a nascut totusi, si a fost data spre adoptie unei familii de conditie buna, fara copii. Dupa 20 de ani si-a cunoscut parintii naturali si cei trei frati, au purtat corespondenta toata viata, dar a ramas in acelasi oras cu familia adoptiva, si totodata alaturi de parintii adoptivi pana la sfarsitul vietii lor.
Timpul le rezolva pe toate

Otiliav spune:

Iri, grea situatie pe umerii tai.
Am citit si recitit mesajele tale.
Scrie-ne daca te putem ajuta cu ceva. Nu ma refer la gandurile bune care se indreapta inspre tine. Eu cred ca te ajuta si sa-ti spui oful, nu-i bine sa suferi in tacere.
Cred ca ai nevoie sa iti faci putina ordine in viata. Sa-ti stabilesti prioritatile.
Este bb important pentru tine? Daca da cat de mult? Iti permiti sa-l cresti? Te-ai gandit vreodata pana acum sa-l nasti si sa-l dai spre adoptie? Cum ti se pare aceasta solutie de compromis?
Inutil sa spun ca habar nu am daca tu si copii aveti o locuinta, daca tu ai venituri, parinti sa te ajute. Ma rog, situatia per ansamblu. Pana acum atat am inteles ca fostul sot nu-i un tata care sa se implice. Si ca-i un copil neplanificat si nedorit deocamdata.

Edit: din poze pareti o familie atat de frumoasa.
Si noi am iesit de multe ori in Parcul Morarilor.


Mami de Ana Maria(18.12.2004) si Elisa Andreea (09.12.2008) Doua gogosele sagetele
Pozele noastre

buflea spune:

Pentru mine, durerea si regretul ar fi de 100 de ori mai mare sa-l nasc si sa-l dau, sa stiu ca exista dar sa nu stiu de el, decat sa-l opresc din evolutie inainte de 3 luni de sarcina ...

vikinga spune:

Pitica trebuie sa-ti fie tare greu..Eu sunt insarcinata cu al treilea copil da da in ciuda metodei de protectie.. cum altfel, am remarcat ca virsta copiilor mei e apropiata cu a alor tai. Acum baiatul meu are 5 ani si 9 luni si fetita 2 ani 6 luni. Si fac fata binisor, experienta isi zice cuvintul dar si o buna organizare, sarcina asta mi se pare mai usoara decit primele 2, am terminat primele 5 luni si ma simt inca energica si fac aceleasi lucruri cu copiii ca si inainte. De cele mai multe ori bb3 sunt veniti asa mai din greseala, nu prea planuiti ori nu prea doriti, daca prima sarcina umple de emotie o familie, no 3 aduce o veste care socheaza, sperie. Pina si cuplurile fara probleme trec prin asa ceva! Mie mi-a trebuit ceva timp sa ma obisnuiesc cu ideea, pentru ca trebuie ceva curaj. Chiar daca sotul si l-a dorit f mult si m-a incurajat, greul tot pe umerii mamelor cade.Insa in cazul tau chiar ca e mai greu. Inafara de dorinta, curaj si alte sentimente trebuie sa-ti pui problema muncii, a banilor. Daca in ciuda lipsei sprijinului afectiv al sotului ai avea o siguranta materiala cit de cit decenta care sa-ti permita vreo 2 ani acasa cam din luna a 6-a pina pe mai tirziu, atunci poate merita sa te mai gindesti. Daca esti ok din punct de vedere material si daca macar sotul isi plateste pensia alimentara ori il stii in stare sa o faca fara probleme, atunci poate prinzi ceva curaj. Aici unde locuiesc sunt mai frecvente familiile cu 3 copii, sa nu rizi, chiar ma uitam cind eram in prima luna si nu-mi venea sa cred ca inca sunt femeile respective in viata:)) ori inca arata bine si nu-s cu cearcanele pina in barba, atit de greu mi se parea. Mai ales cele care aveau copilasi mai micuti. Si pe parcurs tot cautindu-le cu privirea ori compania am vazut femei care si au reusit sa-si recapate si jobul si silueta si relaxarea. Nu-s toate pline de cearcane si impovarate si girbovite, nu se termina viata dupa 3 copii. Poate incepe o alta etapa.Dar oricum ar fi, nu ai fi de condamnat. Chiar ca femeile duc greul lumii. Si e dreptul tau sa alegi.Multa liniste sufleteasca iti doresc.Vikinga 22+ cu cei mai frumosi vikingi: Nadja si Aldo

Otiliav spune:

De acord cu durerea si regretele tale ca mama.
Dar oare nu-i o mare dovada de iubire fata de copil ca alegi sa-i dai viata, ii oferi sansa unei familii si faci fericita o familie care nu a reusit sa aibe copii, care au multa dragoste de oferit.
Sunt mame care sufera enorm dar aleg sa fie undeva copilul fericit decat sa vada un doctor cum il arunca la cosul de gunoi.
Eu una n-as folosi nicodata o astfel de exprimare "sa-l opresc din evolutie"

Pitica, nu poti merge la o consiliere cu un psiholog. Ma gandesc ca poate te ajuta sa-i vorbesti, sa-ti stabilesti proritatile si asa vei fi si mai impacata cu decizia pe care o vei lua.

Mami de Ana Maria(18.12.2004) si Elisa Andreea (09.12.2008) Doua gogosele sagetele
Pozele noastre

buflea spune:

Gandim si simtim diferit ... eu simt ca daca l-am "crescut" in burta, a miscat in pantecele meu, l-am auzit cand a plans la nastere si apoi i-am pierdut urma, este ca si cum l-as fi abandonat. Mai bine nu il am deloc decat sa-l abandonez ...
Pe de alta parte nu am nimic impotriva donatiei de ovule ...

poohy spune:

Of, Pitica, ce rau imi pare sa aud prin ce ai trecut si prin ce treci in continurare Cred ca numai tu poti sa raspunzi la intrebare... Si nu conteaza deloc ce spun altii, ce judecati sau povete dau. La urma urmei e viata ta si tu sti cum e mai bine, si pentru tine si pentru minunile tale...
Chiar nu stiu ce as face in situatia ta

Anca, Manu 02.06.2007 si Mihnea 09.04.2009

www.helpsonia.com" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia