am ramas gravida cu trompele legate

Lara spune:

Pai nu poti sa patesti decat ceva minunat! Dar asta numai in cazuri extrem, dar extrem de rare, si numai daca crede Dumnezeu ca poti duce si ca.. meriti

Sarcina usoara in continuare, Psiho_log
Abia astept sa aud ca totul este bine si ca esti si tu mai linistita.
Te imbratisez!



Lara, mami de Ioana

www.piczo.com/Forsweetdiana?" target="_blank">Rugati-va pentru DIANA
-----------------------

psiho_log spune:

buna am fost aseara la medic , cel care mi-a legat trompele, spunea ca sunt al doilea caz , primul la avut in urma cu cativa ani buni tatal sau care este tot medic gineco....cel mai hazliu a fost tonul pe care a zis " pai sa le mai legam odata, eu stiu..." ( cand medicii se simt neputinciosi in fata naturii)

in fine,inimioara unei noi vieti bate in regula, bebele creste, urmeaza sa nasc pe la inceputul lui aprilie...sotul meu a asteptat infrigurat vesti...a trebuit sa ramana cu fetita cea mica...insa vestile i-au confirmat inca o data ce urmeaza sa se intample in viata noastra...si ultimile lui sperante ca ceva ar schimba situatia sau risipit.Furia a mai trecut sper sa fie totul bine!
Eu am fost tot timpul linistita in privinta copilului Lara insa discutiile aprinse si conflictul m-a apasat. Acum sper ca e bine!multe flori pentru voi !

malla spune:

eu am lacrimat cand am citit ceea ce ai scris. esti o femeie curajoasa si o mama adevarata. Felicitari! Eu am pierdut doua sarcini si sunt emotionata cand citesc de o mamica care e insarcinata...
Dumnezeu sa va ajute pe toti!


Andrei si Adriana

piticasigogosica spune:

pentru mamici de 3,4...copii va admir sincer
Eu ma aflu intr-o situatie disperata.Am aflat ca sunt insarcinata.Nu mai vb de contraceptie(farmatex)cand voi ati ramas prin metode cu mult mai sigure...
De ce dispaerata,nu vreau bebe 3,nu ma vad in stare,nu m-am vazut niciodata in situatia asta
Am deja doi ingerasi fata si baiat(5,7 ani si 2,3 ani).Situatia mea e delicata,de 2 luni am divortat ,dar am mai dat o sansa sotului meu sa incerce sa repare ceea ce a stricat in 7 ani de casnicie si....am ramas insarcinata Nu sunt sigura ca am luat decizia coecta de ai mai da o sansa.Sunt dezorientata si descurajata,plang mai mereu timpul parca s-a oprit in loc pentru mine
Mai grav e ca sotul meu nu si-a asumat nici o responsabilitate pana acum,nu s-a implicat in cresterea copiilor .E un tata de poza pentru copii,considera ca sunt inca mici ca el sa se poate implica ...ma rog e un ciudat,cert e ca l-am intrebat cum vede el situatia,cum crede ca bebe 3 ai poate schimba viata si mi-a zis ca in nici un fel,el nu se va implica in nici un fel,ca nu voi reusi sa0i smulg promisiuni,el traieste prezentul si acum in prezent ,nu se implica(nici verbal),dar ca indiferent de decizie el ma spijina
Sunt disperata fiindca nu vreau acest copil,nu-l pot creste singura,nu ma vad reusind sa fac asta ,iar pe el nu ma pot baza,nu m-am putut baza niciodata

piticasigogosica spune:

scuze...am recitit cand am spus ca el ma sprijina,am gresit...a spus ca el e de acord cu orice decizie voi lua de a avorta sau a naste copilul si ca raspunderea si decizia imi apartine in totalitate,nu se simte implicat caci nu el va trebui sa-l nasca...E de acord dar nu se implica
simt ca innebunesc....eu nu mai am incredere in acest om...mi-a inselat toate aseptarile,m-a tradat...offf si multe altele Sunt in potriva avortului dar nici copilul nu il vreau
simt ca orice decizie as lua e ca si cum imi tai o mana sau alta

buflea spune:

Daca nu il vrei, nu ai resurse materiale si sentimentale ca sa ii oferi, nu il face ... stiu ca asta este un subiect super sensibil aici pe DC ... personal eu nu sunt de acord cu teoria ca copii se cresc cu "iubire" ... se formeaza cu iubire dar se cresc cu eforturi materiale si cu timp investit in educatia lor, cu supraveghere permanenta, cu indrumare, ori daca aceste resurse nu exita, sunt probleme in cuplu, decat sa ii lasi la alegerea "selectiei naturale" numai pentru ca s-a intamplat, mai bine nu ...

Ce ma uimeste pe mine este ca persoanele "pro life" sunt foarte agresive in a-si impune punctul de vedere pe cand persoanele "pro choice" promoveaza exact dreptul la libera alegere ... adica gandeste bine si fa ce e mai bine pentru tine si pentru copiii pe care deja ii ai.

Acum astept sa injuriile ...

Eseea spune:

offfffff, Pitica, nici nu stiu ce sa spun....e o situatie f grea, greu de decis in situatia ta......
tardiv acum, dar poate ar fi trebuit masuri suplimentare de protectie stiind situatia in care sunteti.....dar e prea tarziu acum, nici nu mai are rost comentariul asta al meu......iti doresc multa putere in luarea deciziei potrivite!

Buflea, cred ca esti prea dura..uite, eu nu-ti adresez nici o injurie......mai exista si persoane ( ca mine) care se bucura enorm cand cineva vine cu o dilema de asta iar apoi, peste cateva luni, spune : nici nu-mi inchipui ce-a fost in capul meu cand am deschis subiectul, suntem asa fericiti in 3, in 4, etc.......asta nu inseamna ca eu cred ca un copil se poate creste oricum, in orice conditii.........


Mami de fetita si de baietel

piticasigogosica spune:

Multumesc pentru sprijin
Stiu ca este o decizie grea si care imi apartine in totalitate,nu as vrea sa monopolizez eu subiectul aici...
Nu am vrut sa deschid un subiect nou tocmai fiindca stiu ca nimeni nu ma poate ajuta si mai ales nu vrea sa faca nimeni pacate cu mine.
In continuare sufar ingrozitor
Buflea multumesc de sustinere e un punct de vedere pe care il impartasesc si eu ,dar in egala masura in mine exista si celalat ,in a nu omora o viata
Essea multumesc...
Oricum ar fi simt ca ma rup in doua

mamacapra spune:

Pitica, e tare greu pentru tine!
Si iti va fi si mai greu, indiferent ce decizie ai lua.
De multe ori avem senzatia ca noi ne crestem copiii, noi decidem etc. Eu stiu ca nu eu i-am crescut, ca orice as face si orice as dori sau planifica nu se intampla asa. Viata merge mai departe cu sau fara planurile mele si are propria logica pe care adesea nu o inteleg. CAnd sunt bolnavi sau nu au pofta de mancare, cu toate straduintele mele nu pot sa le alung durerea intr-o clipa sau sa le redau apetitul. Nu am nici un merit ca s-au nascut sanatosi sau sunt frumosi sau ca au luat nu stiu cat in greutate.
Indiferent de decizie tu vei suporta consecintele- vina, durerea, depresia daca il ucizi, oboseala, grijile daca il aduci pe lume.

EU am un sot prezent si destul de implicat in viata copiilor, si tot am fost socata de veste cu bebe3, desi ma asteptam ca va veni la un moment dat si nu evitam o sarcina. Mi-a trebuit vreo saptamana sa ma obisnuiesc cu ideea. Pentru tine e mai greu.

Exista o teorie in psihologie: evenimentele stresante pot fi percepute ca amenintari sau pierderi si atunci rezulta situatii de criza - dezechilibre emotionale puternice, sau pot fi percepute ca provocari, ceea ce si sunt. Mai provocare ca nasterea unui copil ce poate fi? Hopa, inca unul! Acum sa ma vad! La treaba, ca avem de lucru! Trecem noi si prin astea! Vom fi o echipa mai mare!

anyella spune:

Fetelor...eu sint un copil nedorit (mai blind spus neprogramat).Bunica paterna a avut gija (D-zeu sa o ierte) sa imi dea amanunte.Sint un " ceausel" ,al treilea copil al unei familii care deja era implinita.Un baiat si o fata.

Pe mine m-au marcat mult povestile respective.Am fost insa cel mai iubit,admirat,rasfatat copil.E greu pentru ca rasfatul acesta are doua capete.

Imi iubesc parintii nespus.Si ei pe mine.De multe ori,mama,cu lacrimi in ochi,imi povesteste ce a patimit.Dar...nu isi inchipuia viata fara mine.