Mild Asperger - debut?
Raspunsuri - Pagina 9
asteryaro spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui simali
Eu sunt de parere ca nu este foarte bine sa dai un nume clar problemei. Adica ma gandesc la Vlad. El are deja o forma accentuata de pesimism, ii este tot timpul teama sa nu pateasca ceva, daca-i zic ca are "ceva" sunt convinsa ca o sa se sperie si o sa-si faca si mai multe griji pentru el. Plus ca mai tarziu nu-i dai clar un diagnostic dupa care sa se piteasca cand nu vrea sa faca ceva. "Stiti... eu nu sunt nesimtit... sunt Asperger". Mi-a spus odata un medic american o chestie foarte intersanta. El era alergolog de meserie si l-a consultat pe Vlad care pe vremea aceea facea niste inexpicabile crize de bronsita astmatiforma. Si l-am intrebat daca n-ar fi o idee buna sa-i fac niste teste si sa vad la ce este alergic. Si tipul mi-a zis cam asa: "mai bine nu; daca viata nu-i este pusa in pericol, si nu este cazul pentru ca sunt crize scurte, fara urmari clare, este mai bine sa nu stiti la ce este alergic. Sistemul imunitar al coplului se dezvolta foarte mult dupa 3 ani, este posibil ca snsibilitatea la un anumit alergen sa dispara, dar dumneavostra si el sa ramaneti cu ideea ca este alergic, sa-l protejati in continuare iar el sa faca pe fond nervos, in continuare alergii." Si chiar asa a fost; dupa ce i-am facut operatia de polipi crizele de astm au disparut si aum este foarte bine. Asa si cu Aspergerul. Poate ca acum e o problema. Dar poate copilul o corecteaza. Stiind ca este asperger poate deveni emotional in legatura cu problema si sa creada ca nu poate sa lupte pentru ca e, din nastere, "defect". Eu dimpotriva, ii spun "ai doua maini, doua picioare si un cap exceptional; nu-ti lipseste nimic ca sa faci ceea ce-ti propui. Important este sa vrei si sa te lupti suficient". Si chiar cred asta, cu tarie. Un singur lucru este posibil sa nu se indrepte niciodata: lipsa unor sentimente de tiul drgoste, gelozie, ura, dor. Dar m-am gandit mult si am ajuns la concluzia ca nu vreau sa-l fac sa mimeze toate acestea. Am incercat cu imbratisatul. Am facut cu el un soi de ABA si am reusit sa ma imbratiseze. O face artificial si la ore fixe (fix inainte de culcare, in cadrul unui ritual). Ce am obtinut? O imbratisare? Nu. Un surogat. SENTIMENTELE NU POT FI MIMATE. DACA O FACI MINTI; PE TINE SI PE TOATA LUMEA. Dar ce poti face atunci, daca nu simti nimic? SA INLOCUIESTI LIPSA SENTIMENTELOR CU NISTE ACTIUNI PE CARE OAMENII SA LE CONSIDERE SENTIMENTE. In acest fel nici nu minti, nici nu recunosti ca ai o probleme, nici nu-i ranesti pe cei din jur. Sa exemplific. Mi s-a intamplat sa fiu foarte bolnava, la pat. Si Vlad nu avea nici cea mai mica urma de compasiune. Venea sa-mi ceara fel de fel, ma stresa, eu... abia stiam pe ce lume sunt. Nu simtea nimic, nimic. Si m-am gandit "eu sunt mama, pot intelege ca el nu simte nimic, dar nevasta lui va intelege oare astfel de comportament? Cu siguranta nu.". Asa ca m-am gandit sa-l invat ceva gen "ce se asteapta oamenii sa faci cand sunt bolnavi". Sa aduci o ceasca cu ceai, sa faci liniste, sa-i intrebi cum se mai simt, sa-i ajuti sa ia medicamentele, sa chemi doctorul daca le e rau, etc. ADICA SA SUPLINESTI LIPSA SENTIENTELOR CU NISTE ACTIUNI CARE POT TRECE CU SUCCES DREPT COMPASIUNE. PANA LA URMA SALVEZA COMPASIUNE SINGURA VIETI OMENESTI? TOT PRICEPEREA SI ACTIUNEA SUNT BAZA. Ce ziceti? |
...inca ma gandesc ce si cum sa formulez.
Poate doar ca sunt intrutotul deacord, si personal vreau sa-ti multumesc
, pt. ca imi deschizi mintea, luminandu-ma.Toata stima
.Cristina si
Razvan (31.01.2006) poze (1),(2),(3),(4)
danamiha spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui simali
Auzi, Vic? Eu as face intr-un fel sa te leg de subiectul asta dar nu stiu cum s-o face treaba asta virtual.  Ca daca era in viata de zi cu zi te rapeam de mult si te inchideam in beci ca sa raspunzi la intrebarile pe care le voi avea. Acum inca nu le am pentru ca inca imi fac ordine in cap. Dar tot m-e frica ca te pierd..."Calea de mijloc este calea ZEN" Alice |
Si eu ma gindeam ce binecuvantare e Vic pentru acest subiect. Si bird la fel
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui simali Eu sunt de parere ca nu este foarte bine sa dai un nume clar problemei. Adica ma gandesc la Vlad. El are deja o forma accentuata de pesimism, ii este tot timpul teama sa nu pateasca ceva, daca-i zic ca are "ceva" sunt convinsa ca o sa se sperie si o sa-si faca si mai multe griji pentru el. Plus ca mai tarziu nu-i dai clar un diagnostic dupa care sa se piteasca cand nu vrea sa faca ceva. "Stiti... eu nu sunt nesimtit... sunt Asperger". |
De asta mi-e si mie teama. Si Mariuca e foarte pesimista si speriata de toate cele. E permanent ingrijorata sa nu intre cineva in casa sa-i faca rau. Se scoala si noaptea speriata. Si multe altele...
Si o cred in stare sa se ascunda dupa un diagnostic si sa-l lase s-o limiteze.
Pe de alta parte Simali eu cred ca Vlad nu-i lipsit de sentimente. Scuza-ma daca bat campii, imi dau seama ca-i dureros pentru tine.
Adica sunt convinsa ca schimbul emotional e disfunctional, dar sentimentele sunt acolo. Uite, iti dau exemplu cu Mariuca mea, ca sa intelegi mai bine ce vreau sa spun. Eu am avut la un moment dat mari probleme cu anxietatea. Am avut si atacuri de panica. Am lesinat de cateva ori. Ei, Mariuca a fost de fata odata cand mi s-a facut rau, simteam ca mi se da stingerea. O cadere brusca de tensiune, m-am asezat pe jos si a functionat, nu mi-am mai pierdut cunostiinta, dar ma simteam groaznic. Sotul meu pe langa mine, sa ma ajute si Mariuca radea! Asta nu inseamna ca nu s-a speriat sau ca nu ma iubeste, doar ca manifesta emotii si sentimente aiurea, le inverseaza de multe ori. Si nici nu cred ca-si dau seama de gravitatea situatiei. Cum ar putea? Nu au informatii stiintifice prea detaliate si nu pot citi spaima celor implicati. Dar, cand a auzit ca il rugam pe sotul meu sa-mi faca masaj in momente foarte anxioase, fiindca ma ajuta, a inceput sa insiste sa-mi faca ea masaj. Daca ziceam ca nu ma simt bine, venea imediat si se oferea sa-mi faca masaj. Fiindca stia clar si la obiect ca de asta am nevoie.
Cred ca sunt capabili de empatie, cumva intr-un mod intelectual. Adica daca le spui ca ai o problema si ei stiu o solutie, sar imediat sa te ajute. Dar trebuie sa-i anunti atat faptul ca ai o problema, cat si care ar fi solutia, in caz ca nu stie una din alte ocazii. Si sa-i anunti clar si la obiect, nu facand aluzii.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
arminad spune:
| Citat: |
| Eu sunt de parere ca nu este foarte bine sa dai un nume clar problemei. Adica ma gandesc la Vlad. El are deja o forma accentuata de pesimism, ii este tot timpul teama sa nu pateasca ceva, daca-i zic ca are "ceva" sunt convinsa ca o sa se sperie si o sa-si faca si mai multe griji pentru el. Plus ca mai tarziu nu-i dai clar un diagnostic dupa care sa se piteasca cand nu vrea sa faca ceva. "Stiti... eu nu sunt nesimtit... sunt Asperger". |
Ai dreptate in principiu dar exista riscuri si in situatia contrara cind copilul simte ca e diferit si nu intelege de ce.
Uite parerea din "interior" a unui Aspie despre problema asta
http://www.psychologytoday.com/blog/my-life-aspergers/200902/the-danger-diagnosis
| Citat: |
| Dar m-am gandit mult si am ajuns la concluzia ca nu vreau sa-l fac sa mimeze toate acestea. Am incercat cu imbratisatul. |
Si eu cred ca e o greseala sa ii obligi sa mimeze normalitatea mai ales in privinta sentimentelor si in special cu membrii familiei apropiate. Poti sa creezi si mai multa confuzie in mintea lor.
Acelasi aspie descrie o astfel de situatie si impactul asupra lui
http://jerobison.blogspot.com/
Pe partea dreapta a paginii la 'Browse Inside My Book' capitolul 3
numit 'Empathy'
bird70 spune:
Aspies ca si neurotipicii nu sunt toti la fel si abordarea diagnosticului depinde de fiecare individ. Pitica mea intelege ideea de diferente si o accepta foarte usor. Nu cred ca va fi descurajata din cauza asta. Motivul pentru care ii spun ca e ca si tati este faptul ca sotul meu a reusit foarte bine in viata in ciuda dificultatilor pe care le are. Cred ca e important sa stie care ii sunt punctele slabe si care ii sunt punctele tari, sa poata sa navigheze mai bine. Evident fiecare mama isi stie mai bine copilul si simte daca si cand e momentul sa abordeze acest subiect.
Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
bird70 spune:
Cineva mi-a recomandat o carte foarte buna care ajuta discutia cu copiii despre asperger's. Se numeste All Cats Have Asperger's Syndrome si este pereche cu o carte care se numeste All Dogs Have ADHD . Am comandat-o si va spun cum e cand o primesc.
Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
simali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rrox3 [quote]  Cred ca sunt capabili de empatie, cumva intr-un mod intelectual. Adica daca le spui ca ai o problema si ei stiu o solutie, sar imediat sa te ajute. Dar trebuie sa-i anunti atat faptul ca ai o problema, cat si care ar fi solutia, in caz ca nu stie una din alte ocazii. Si sa-i anunti clar si la obiect, nu facand aluzii. Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
Am aceeasi banuiala.
"Calea de mijloc este calea ZEN"
Alice
bird70 spune:
Noi suntem in vacanta si am profitat ca sa megem sa facem un full speech and language assessment. Cu ocazia asta am aflat ca pitica intelege mult peste varsta ei (receptive vocabulary si receptive language comprehension), undeva la nivelul unui adolescent dar limbajul expresiv, adica limbajul pe care il produce este binisor sub medie la fel ca si capacitatea ei de-a diferentia sunetele (phonological awareness). Pe langa asta mai are si probleme de pronuntie, substituie th/f, th/v, f/th, st/str si omite sunete complet in cuvinte mai lungi. Asa ca de saptamana viitoare mergem la speech therapist in fiecare saptamana. Deja i-a dat exercitii si jocuri cu th/f si a inceput sa fie foarte atenta atunci cand vorbeste.
Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
arminad spune:
| Citat: |
| limbajul pe care il produce este binisor sub medie la fel ca si capacitatea ei de-a diferentia sunetele (phonological awareness) |
Si noi stam rau de tot cu phonological awareness
.Au inceput mai in forta decit anul trecut spelling tests si e dezastru
El a citit de la 5 ani dar memorind cuvintele asa ca i-a pacalit mereu pe cei care l-au testat mai ales la scoala. Noi am facut o evaluare independenta la audiologist pentru APD si a iesit clar ca are probleme doar ca oficial virsta de diagnostic final e 8 ani,ceea ce am facut s-a numit screening.Scoala n-a prea bagat in seama evaluarea aia desi le-am tot bagat-o eu pe git
asa ca primeste speech mai mult pentru pragmatic adica sa invete sa stea pe topic si d-astea ca o ia mereu pe aratura El n-are probleme de pronuntie desi m-as fii asteptat la cit de tirziu a vorbit .
Luna1 spune:
Felictari pentru subiectul acesta, este informativ si ajuta mult.
Acum intru si eu cu o problema care ma roade mult, nu stiu unde sa o situez in normalitate, nu stiu daca fiul meu are doar urme autiste intr-o societate normala sau poate ar trebui sa investighez mai mult...
Sa spun: copilul meu mi se pare ca nu empatizeaza. Ca asa cum spunea cineva mai sus efectiv rade cand cineva iubit este in suferinta. Nu rade mereu insa ca si exemplu: o adora pe surioara lui de 2 ani, chiar o adora, insa o adora din prisma faptului ca ea il vede ca pe un Dumnezeu, orice face Cosmin repeta si ea iar el e magulit. Insa ce ma roade e ca daca ea se loveste el rade. Nu mereu insa frecvent. Asta este o problema care ma macina.
Si acum a doua care de-a dreptul m-a stresat: in vara am mers in concediu si am considerat ca e frumos sa-l ducem la pescuit ca o experienta deosebita pentru el. A pescuit si cand a prins primul peste a venit nenea ala de acolo (era o crescatorie) si ne-a aratat cum sa-i dam una tare dupa ceafa la peste sa ii curmam chinul. Pe mine m-a oripilat gestul insa pe Cosmin nu si am continuat pescuitul pana cand a prins el urmatorul peste. Ei si cand l-a prins s-a apucat sa-i care pestelui dupa ceafa cu o "bata" de lemn moment in care eu am ramas interzisa. Ma asteptam ca la numai 8 ani sa-i fie mila, sa vrea sa-i dea drumul, sau macar sa ceara sa ii sacrifice nenea ala de acolo.
Cand l-am intrebat daca nu i-a fost mila deloc mi-a zis ca asa putin insa i-a placut sa pescuiasca si mai vrea sa mearga.
Poate e normal...poate nu. Am vrut sa va intreb pentru ca voi aveti copii diferiti, iar eu mereu am simtit ca fiul meu in felul lui e diferit de tiparele societatii si nu doresc decat sa-l ajut insa nu stiu incotro sa merg si doresc sa ma informez.
Cateva cuvinte despre el (asta pentru ca dupa descrierile voastre nu pot sa il calific Asperger):
A mers devreme, 11 luni, a vorbit devreme, este foarte bun la motoricitate fina, a mers pe bici cu doua roti si roti ajutatoare inainte de 2 ani, si pe doua roti la 4 ani. Face fotbal este bun insa prefera sa fie portar. Ce sa zic este un bun sportiv in general.
Sentimental nu refuza imbratisari, le cere chiar si vrea sa il tin in brate.
Pe latura antisociala: abia anul acesta a reusit sa isi faca curaj sa vorbeasca cu adultii. Pana anul acesta nu vorbea decat strict cu noi ai casei, si cu profesoara la scoala daca il intreba de vorba, restul adultilor ii ignora ca si cum nu ar exista, nu saluta, nu raspundea daca era intrebat ceva, efectiv ii ignora de parca adultii respectivi nu existau. Acum raspunde daca este intrebat insa asa in barba. Nu saluta si persoane mai din topor il considera needucat binenteles.
In Romania pana la 4 ani afisa calitati de lider, era sufletul grupului de copii si socializa foarte bine. Aici datorita adaptarii cred eu a devenit putin antisocial initial insa acum are prietenii si socializeaza bine, de la scoala mi se spune la fel ca are prieteni.
Deci vreau sa imi spuneti va rog ce parere aveti, stiu ca nu putem pune diagnostice pe internet, nici nu doresc asta ci doar doresc sa imi inteleg copilul cat mai bine, sa pot sa il ajut acolo unde pot si as vrea o parere, voi ati considera ca exista o mica problema antisociala sau intrai n sfera normalului coportamentul lui?
Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)