Mild Asperger - debut?

ilse spune:

Ana Stroe, scuze n-am avut nici cea mai mica intentie sa jignesc pe cineva, doar ca sincer am inceput si eu sa-mi pun problema.

Mai ales dupa ce am vazut pe testul dat de Alra in link ca multe chestioare chiar le-am trait personal, gen "izolat" din agitatie, plus nah, incepi sa-ti pui intrebari...si ma intrebam cumva retoric, daca uneori nu se pun chiar si la copii mai rebeli un pic, sau mai "ciudati", cam asa e mijlociul meu, are unele manii, un diagnostic rapid, bine ca nu e cazul sa-mi dau eu cu parerea despre asta, banuiesc ca un doctor isi da seama rapid daca un copil e mai "inclinat" spre anumite comportamente repetitive sau nu.

Am citit tot, nu vroiam sa se inteleaga altceva din postul meu, doar ca nu m-am exprimat probabil "prea clar"...din cate inteleg Alra are doar banuieli, nu inca un diagnostic, si citind si uitandu-ma pe link-uri m-am ingrijorat ca poate sunt multe mame ca mine mai "aeriene", dar totusi tind sa cred ca asa cum ati spus mai multe...o mama simte, are un feeling ca nu e ceva ok cu copilul ei.

Da e asa cum zice rrox.Noi scriem aici cite ceva din simptomele copiilor nostri insa nu putem reda realitatea in intregime.Ori aceasta realitate chiar exista cu adevarat si e cu mult diferita de ceea ce va imaginati voi cele cu copii cu citeva simptome.Noi va dorim sa nu aflati si sa nu intelegeti niciodata cum e

Arminad si celelalte sanatate multa, asa e, aveti dreptate.

eu si 3 banditi: ilse(1.01.2004), sven(1.01.2006) si thor(1.07.2008)

rrox3 spune:

Revin cu intrebarea mea... fiindca doar Ana mi-a raspuns...
Cand si cum le-ati spus copiilor ca au Asperger? Cum au reactionat?
Daca inca nu le-ati spus, ce planuri aveti in sensul asta?
Cand considerati ca ar fi benefic pentru copil sa afle ca e diferit si asa va fi toata viata?

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

ruxij spune:

Bine mai, poatea ca sunt Aspie, pai si sunt just fine nenica. Si va zic voua in fata ce gandesc, cu intentie, ca nu's consecinte, da' dc. ma afecteaza, de ex la job sunt diplomataaa cu urme de pupincurism Deci stiu bine ce fac

alra spune:

ilse, ruxij, scopul acestui topic nu a fost sa insiram niste simptome si sa ne dam cu parerea "ala e" - "ala nu e"

numele topicului e "mild asperger" - deci cele mai fine nuante diagnosticabile, ma interesa sa stiu semnele la varste mici de la mamicile de copii diagnosticati sau cu probleme similare si varsta la care se face diagnosticarea.

testul ala l-am pus cu un emoticon zambaret, din cate tin minte are si un disclaimer ca nu se vrea diagnostic. evident ca multi din noi ne vom regasi in multe caracteristici, ideea e cate din ele si in ce masura ne putem descurca cu ele.

bird70 spune:

Cred ca e benefic pentru copil sa stie ca e diferit si ce anume il face diferit. In felul asta va stii sa evite situatiile care ii vor crea probleme si sa isi foloseasca talentele. Ii va fi mai usor sa explice celor din jur de ce este diferit si cum pot sa-l ajute.

Noi nu am discutat despre diagnostic ci atunci cand s-a ivit o problema care frustra pitica i-am aratat ca e ok ca si tati are problema asta. Ea il iubeste la nebunie pe tati si asemanarea cu el o vede foarte pozitiva. E mai usor pentru ca si fizic seamana foarte mult cu el, fata de fiica mea cea mare care seamana foarte tare cu mine. Deci, am introdus ideea de diferenta, dar nu in sens negativ. Vom introduce treptat si ideea ca exista un diagnostic. Probabil pe la 9-10 ani va stii exact diagnosticul si ce presupune el.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

rrox3 spune:

Multumesc Bird.
Am introdus si eu, intuitiv, ideea de diferit. Si ea seamana cu tati Am mai mers si pe ideea de diferit din cauza ca este mai inteligenta si are alta perspectiva asupra lumii.
Cred ca o sa insist inca o vreme prin a-i explica diferentele fara sa numesc un diagnostic. Ea de fapt este foarte obisnuita cu ideea ca toti oamenii sunt diferiti. A auzit-o foarte des de la mine.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

simali spune:

Ai punctat foarte bine. Observand jocul vezi ca sunt diferente clare. Eu chiar i-am luat lui Vlad o pausa cu biberon, olita, etc. Majoritatea copiilor cand se joaca cu o pausa PRETIND ca e un om. De aceea, de pilda, cnd pun papusa la culcare o pun cu fata in sus, o invelesc, etc. El punea papusa cu fata in jos, ingesuia peste ea cearsaful, olita si biberonul, tragea fermoarul cutiei si punea cutia intr-un dulap. Eu inca ma gandesc ca poate se comporta asa pentru ca este baiat si-i lipseste simtul matern.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

simali spune:

Auzi, Vic? Eu as face intr-un fel sa te leg de subiectul asta dar nu stiu cum s-o face treaba asta virtual. Ca daca era in viata de zi cu zi te rapeam de mult si te inchideam in beci ca sa raspunzi la intrebarile pe care le voi avea. Acum inca nu le am pentru ca inca imi fac ordine in cap. Dar tot m-e frica ca te pierd...

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

simali spune:

Eu sunt de parere ca nu este foarte bine sa dai un nume clar problemei. Adica ma gandesc la Vlad. El are deja o forma accentuata de pesimism, ii este tot timpul teama sa nu pateasca ceva, daca-i zic ca are "ceva" sunt convinsa ca o sa se sperie si o sa-si faca si mai multe griji pentru el.

Plus ca mai tarziu nu-i dai clar un diagnostic dupa care sa se piteasca cand nu vrea sa faca ceva. "Stiti... eu nu sunt nesimtit... sunt Asperger".

Mi-a spus odata un medic american o chestie foarte intersanta. El era alergolog de meserie si l-a consultat pe Vlad care pe vremea aceea facea niste inexpicabile crize de bronsita astmatiforma. Si l-am intrebat daca n-ar fi o idee buna sa-i fac niste teste si sa vad la ce este alergic. Si tipul mi-a zis cam asa: "mai bine nu; daca viata nu-i este pusa in pericol, si nu este cazul pentru ca sunt crize scurte, fara urmari clare, este mai bine sa nu stiti la ce este alergic. Sistemul imunitar al coplului se dezvolta foarte mult dupa 3 ani, este posibil ca snsibilitatea la un anumit alergen sa dispara, dar dumneavostra si el sa ramaneti cu ideea ca este alergic, sa-l protejati in continuare iar el sa faca pe fond nervos, in continuare alergii." Si chiar asa a fost; dupa ce i-am facut operatia de polipi crizele de astm au disparut si aum este foarte bine.

Asa si cu Aspergerul. Poate ca acum e o problema. Dar poate copilul o corecteaza. Stiind ca este asperger poate deveni emotional in legatura cu problema si sa creada ca nu poate sa lupte pentru ca e, din nastere, "defect".

Eu dimpotriva, ii spun "ai doua maini, doua picioare si un cap exceptional; nu-ti lipseste nimic ca sa faci ceea ce-ti propui. Important este sa vrei si sa te lupti suficient". Si chiar cred asta, cu tarie. Un singur lucru este posibil sa nu se indrepte niciodata: lipsa unor sentimente de tiul drgoste, gelozie, ura, dor. Dar m-am gandit mult si am ajuns la concluzia ca nu vreau sa-l fac sa mimeze toate acestea. Am incercat cu imbratisatul. Am facut cu el un soi de ABA si am reusit sa ma imbratiseze. O face artificial si la ore fixe (fix inainte de culcare, in cadrul unui ritual). Ce am obtinut? O imbratisare? Nu. Un surogat. SENTIMENTELE NU POT FI MIMATE. DACA O FACI MINTI; PE TINE SI PE TOATA LUMEA.

Dar ce poti face atunci, daca nu simti nimic? SA INLOCUIESTI LIPSA SENTIMENTELOR CU NISTE ACTIUNI PE CARE OAMENII SA LE CONSIDERE SENTIMENTE. In acest fel nici nu minti, nici nu recunosti ca ai o probleme, nici nu-i ranesti pe cei din jur.

Sa exemplific. Mi s-a intamplat sa fiu foarte bolnava, la pat. Si Vlad nu avea nici cea mai mica urma de compasiune. Venea sa-mi ceara fel de fel, ma stresa, eu... abia stiam pe ce lume sunt. Nu simtea nimic, nimic. Si m-am gandit "eu sunt mama, pot intelege ca el nu simte nimic, dar nevasta lui va intelege oare astfel de comportament? Cu siguranta nu.". Asa ca m-am gandit sa-l invat ceva gen "ce se asteapta oamenii sa faci cand sunt bolnavi". Sa aduci o ceasca cu ceai, sa faci liniste, sa-i intrebi cum se mai simt, sa-i ajuti sa ia medicamentele, sa chemi doctorul daca le e rau, etc. ADICA SA SUPLINESTI LIPSA SENTIENTELOR CU NISTE ACTIUNI CARE POT TRECE CU SUCCES DREPT COMPASIUNE. PANA LA URMA SALVEZA COMPASIUNE SINGURA VIETI OMENESTI? TOT PRICEPEREA SI ACTIUNEA SUNT BAZA.

Ce ziceti?

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

Vic spune:

Alice, chiar daca nu intru des, si nici nu scriu mereu cand intru pe dc, primesc pm, si am si email trecut in profil, ma gasesti tu daca ai nevoie.