Mild Asperger - debut?

bird70 spune:

Parte din functionalitate este capacitatea de adaptare. Daca te descurci usor intr-un mediu e probabil ca vei invata sa te descurci usor si in alt mediu, odata ce ai invatat conventiile si regulile din noul mediu. Asta nu inseamna ca ti se potrivesc sau iti plac ambele medii in aceasi masura.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

arminad spune:

Eu pot defini functionalitatea facind comparatie intre copiii mei.

Ioana,fiica mea cea mare,a fost un copil dificil de cind s-a nascut.A dormit prost ,a mincat prost ,a avut tantrumuri nesfirsite,probleme senzoriale o multime,doar ca nu stiam cum le zice.A mers tirziu,la un an si 4 luni.Desi a vorbit foarte devreme a fost mult mai nesociabila decit fratele ei nonverbal pina la 4 ani,fiindca era extrem de timida
Dar, asa cum zice Ana,a functionat.A fost la cresa de la un an si jum,a schimbat multe gradinite,scoli clase,a trecut cu brio peste emigrare.Adolescenta a lovit-o mai rau ca uraganul Charleydar a trecut si peste asta incet,incet,fara daune majoreEste si a fost dezastru la sport,nu ii plac grupurile numeroase,dar a avut si are constant o prietena sau doua.Este inca de o emotionalitate extrema si de un perfectionism greu de suportat citeodata.
Ceea ce este diferit la ea fata de fratele ei este tocmai aceasta competenta sociala care in cazul ei e oarecum peste medie.E un fel de psihologul de serviciu printre prietenii ei .Are o intuitie extraordinara ,capacitatea de a intelege si anticipa reactiile celorlalti pe care fratele ei nu o va avea niciodata.Si asta a ajutat-o sa se adapteze si face din noi indivizi competenti social.
Cind era mica parea desigur mai altfel,mi se spunea mereu ca e mult mai matura decit copiii de virsta ei si asa pare si acum,mi s-a spus mereu ca e foarte inteligenta si chiar a excelat la scoala,are preocupari interesante ,egiptologie ,psihologie,e prietena foarte buna cu toate profesoarele ei din generalasi in general cu multi adulti dar are si prieteni de virsta ei .
Cred ca am avut intrebari mereu vizavi de comportamentul ei .Era si este altfel decit cei de virsta ei dar nu in sensul in care este fratele ei si nici nu a meritat niciodata sa aiba vreun diagnostic.

ruxij spune:

Ma fetelor, iertati-ma ca ma bag, va tot citesc si ma gandeam ca noroc ca nu existau aceste diagnostice pe vremea mea, ca am fost un copil ciudat (de ex. urlam cand veneau straini in casa, nu imi faceam multi prieteni, eram mereu speriata de bombe, stateam singura si ma uitam la copii, nu ma bagam in grupuri samd) si sigur ma diagnosticau cu ceva. In zilele noastre nu mai am niciun "simptom". Mai sunt putin timida cu oamenii noi, dar cine nu e? Oricum nu o arat. Nu vreau sa contest sindromul Asperger, dar asa la suprafata/din afara, mie mi se pare ca "simptomele" pe care le dati voi ca exemple pt Asperger la copiii vostri sunt tare diferite si nu vad unde e numitorul comun. La Simali mi se pare mai clar ca ar fi ceva, in rest, nu prea.

gaba-rema spune:

Exact asa as putea sa ma descriu pe mine. Probabil ca Ioana nu suporta ca ceva ce face ea sa fie mai putin decât absolut ireprosabil si perfect, nu? Daca avea parte de un repros oricât de marunt, se enerva cumva, sau o podidea plânsul si se framânta zile sau luni întregi??

Eu am functionat social, poate chiar peste medie, am fost sociabila... dar pt. mine COSTURILE INTERNE au fost uriase. Efortul pt. a functiona perfect, a ma adapta la cea mai mica modificare, au fost ... devastatoare (nu exagerez cu termenii). Mi-au modificat viata într-un mod de negrait.

Si ... nimeni din jurul meu n-a stiut asta. M-am ascuns, m-am ascuns... si iar m-am ascuns. Iar asta mi-a îngreunat înca si mai mult "costurile interne" de care vorbeam.

Hope it helps somehow

ilse spune:

Doamne cata dreptate iti dau, ieri dupa ce am citit subiectul m-am dus sa fac teste, mi-am stors creierii literalmente gandidu-ma ca si fii mea e o rebela, dar ii place sa se joace uneori singura, vorbeste cu papusile, le face teatru si da, vrea mereu sa fie lider si nu prea "accepta" regulile, ca deja intrasem la banuieli, acuma mijlociul il vad deja ca pe un "maniac" ca ii place ordinea, isi aseaza masinutele mereu la locul lor, ma rog are tabieturi ca un om mare, iar asta micul merge pe varfuri, de cand a inceput sa mearga in picioare merge pe varfuri si abia acum la 1 an si 1 luna paseste binisor in pantofi, ca ii dau incaltari doar ca sa ii "perfectionez" cumva mersul.

Zau de nu am stat sa "analizez" si "disec" toate astea, mai ales ca fii mea nu prea se da in vant cu vorbitul, ii place mai mult sa deseneze, alte lucruri...iar asta micul a mers de-a busilea mult timp si eram "disperata" ca face 1 an si nu mai merge si el in picioare, ca ailalti doi la 11 luni erau niste sparleze deja.

Eu zic ca mai toti avem ceva manii, frici, ticuri, tabieturi, oare asta ne face neurotypicals? ieri am citit prima data de chestia asta la testul dat de alra, asa mai invat si eu ceva nou...dar totusi dupa ce am facut testul nu stiu cat de "relevant" si "sincer" ca mi se parea ca toate raspunsurile ar fi posibile am realizat ca da si eu cateva "defecte": si pe mine la un moment dat ma oboseste agitatia si imi vine sa ma retrag, si eu am mancat aiurea pe fond obsesiv-compulsiv si eu am avut perioade de depresie, cu toate astea sunt o persoana cu multi prieteni si optimista in general...dar intrebarea mea este: oare nu avem cu totii perioade d-astea mai "naspa" cand putem fi considerati asa si altele cand functionam perfect?

Oare copiii nu sunt si ei asa?

Bine nu vorbesc deja de cei care au anumite comportamnete mai "agravante" sa zic.



eu si 3 banditi: ilse, sven si thor

Happiness_4_us spune:

. Va multumesc frumos!

Nana, Andrei Stefan ( 26.09.2007)
Povestea nasterii fluturasului!

"Nu-i nimic, ce daca... Tot ce-i rau o sa treaca!
Nu-i nimic.... Cad si mereu ma ridic!" Laura Stoica

---

Fluturas iubit, sa nu uiti niciodata, ca mami este intotdeauna cu un pas in urma ta. Trebuie doar sa intorci privirea si sa intinzi manutza si mami te va ajuta in orice clipa!

columbiana spune:

Ilse, n-ai citit cu atentie postarile; Intentia lui ruxij e buna , dar ramine o intentie; realitatea insa....exista o suma de criterii specifice acestor diagnostic; intrunite toate sau majoritatea la un individ determina comportamentul diferit si duc la diagnostic; intilnite in parte, din ce citim pe net sau auzim ca face alt copil, nu determina autismul; un copil
cu Asperger sau orice alta forma de autism nu se va juca niciodata singur cu papusile in felul in care se joaca un copil normal, cum spui tu ca se joaca al tau; pentru el papusa aceea ramine un obiect din cauciuc care se aseamana cu omul, niciodata o printesa, o partenera de joc pe care s-o imbrace/dezbrace/hraneasca; daca-l puneam pe Tudor pe la 4 ani s-o hraneasca ar fi luat mincare din frigider si s-ar fi dat de pamint urlind vazind ca aia nu maninca de-adevaratelea; ce s-o mai imbrace cind ea nu e om?
un copil normal invirte rotile la masini dar se joaca cu ele intrecindu-se cu altul in curse, un aspie sau autist numai asta va face cu masinuta aia: ii va invirti rotile si le va privi; etc;


http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

ruxij spune:

Pai da, asta inteleg, dar sunt unele fete care au dat niste simptome aici care nu imi par simptome. Ca e bossy copilul, ca face tantrumuri, ca nu stiu ce. Asa m-am gandit ca si eu am autism :) Si ma dusei sa imi verific copilul. Sanatate copilasilor si sa aiba o viata plina, indiferent dc au sau nu diagnostic de vreun fel!

rrox3 spune:

Ana Multumesc. Deci vrei sa-i spui din teama de a nu afla din alte parti. Iti tin pumnii.

Ruxij Ai dreptate, sunt foarte multe cazuri de falsa autodignosticare, in special cu Asperger.
Dar nu ai dreptate sa pui la indoiala ce scriem aici, fiindca, in mod cat se poate de clar, nu venim sa scriem aici toate simptomele copilului si toate diferentele fata de neuritipici. Eu, de exemplu, nu am scris decat despre manifestarile foarte timpurii, venind cumva in intampinarea cererii Alrei. E perfect adevarat ca Aspergerul se poate manifesta in multe feluri si Aspies sunt diferiti. E o plaja larga de manifestari, dar sunt niste criterii clare de diagnosticare. Sunt diferente de netrecut intre copilul autist sau Asperger si cel neurotipic. E superficialitate sa incerci sa reduci toate astea la un copil bossy.

Nu cred ca-i cazul sa sara toate mamicile cand vad un simptom, aoleu, are si copilu' meu! Dar atunci cand toata viata copilului tau ai stiut ca ceva nu e normal, ceva e fundamental diferit si ai fost frustrat ca nu stii si nu poti sa-l ajuti si citesti despre Asperger, da, e cazul sa studiezi si sa aprofundezi mai bine subiectul.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

arminad spune:

Ruxij,eu te banuiam de multCind te-am citit prima data am zis"LOL numai asta micu al meu mai zice asa verde-n fata ce gindeste"
Bogdan is just fine.

Da e asa cum zice rrox.Noi scriem aici cite ceva din simptomele copiilor nostri insa nu putem reda realitatea in intregime.Ori aceasta realitate chiar exista cu adevarat si e cu mult diferita de ceea ce va imaginati voi cele cu copii cu citeva simptome.Noi va dorim sa nu aflati si sa nu intelegeti niciodata cum e