Mild Asperger - debut?

Luna1 spune:

SI inca ceva pentru ca am sapat in putul amintirilor: cand era foarte mic pana in 2 ani dar si dupa unul dintre jocurile lui preferate repetitive era urmatorul: apa intr-un pahar, un pahar gol si varsa apa dint-unul intr-altul chair si pentru o ora, uimitor era faptul ca rareori scapa o picatura pe jos, am incercat si fiica mea nici acum la 2 ani nu poate avea precizia asta.

Iar un alt moment cand simt ca e altfel: cand il iau dew la afterschool club nu se bucura, efectiv toti copiii sar in sus el nu.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

bird70 spune:

Luna1,
cred ca cel mai bine ar fi sa vorbesti cu consilierul/psihologul scolii sa mearga sa-l observe. Eu asa am facut si dupa 2 saptamani de observatie, a fost la ore de engleza, de mate, la biblioteca, in pauze, etc mi-a spus multe lucruri pe care le stiam dar si multe pe care nu le-am banuit.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

rrox3 spune:

Luna din putinul pe care il scrii mie mi se pare ca ai un baiat absolut normal. O sa detaliez putin. Cazaturile sunt amuzante pentru toti oamenii normali, doar d-aia Stan si Bran au facut cariera. Sigur, ne gandim la consecinte, ne speriem si atunci numai de ras nu ne arde, dar un copil de 8 ani nu vede o cazatura la fel ca noi. Si el cade si a cazut destul de des in scurta lui viata, stie ca nu e nimic grav in asta si nu-si poate imagina ceva mai rau de atat. Asa ca se amuza. Banuiesc ca surioara lui nu cade altfel decat obisnuiesc sa cada toti copilasii de 2 ani.
Asa zisa cruzime fata de pestele pescuit eu o numesc doar sinceritate. Adica si tu il pescuiai si aveai de gand sa-l omori si eventual sa-l mananci, nu? Baieteii experimenteaza mai curand decat sa fie milosi, mila asta cred ca trebuie educata.
Nu se bucura cand il iei de la afterschool... pai poate ii place acolo cu ceilalti copii. Nu cumva atitudinea asta a aparut dupa nasterea surioarei?
Nu vad nici o legatura cu Aspergerul in cazul lui. As investiga insa de ce nu vorbeste cu adultii. Trebuie sa fie o cauza acolo.
Si sa stii ca si eu am cazut in capcana asta. Avem pretentii prea mari de la ei, prea devreme. Empatia se invata, nu te nasti cu ea. Se invata in primul rand prin exemplul adultilor si prin experienta proprie. Si este un proces indelungat.
Numai bine!

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Luna1 spune:

Bird am sa mai vorbesc si la scoala sa-l observe. Ei o fac oricum si la fiecare intalnire cu profesoara imi da un raport despre interactiunile sociale, in care cum spuneam gasesc mereu specificat ca socializeaza normal cu baietii de varsta lui insa e timid in relatiile cu adultii.

Roxx multumesc, nici eu nu am putut sa-l incadrez la Asperger, chair am spus asta insa v-am cerut voua un sfat pentru ca voi v-ati lovit de comportamente oarecum diferite, putin antisociale si aveam nevoie (si cred ca undeva in adancuri inca am ) de un sfat din exterior. Pentru ca in general sotul imi spune ca exagerez (povestea cu pestele), mama imi zice sa las copilul in pace ca e perfect (cand aduc in discutie timiditatea dusa pana la necioplire fata de adulti) deci simteam nevoia sa imi zica cineva daca ar trebui sa investighez sau nu anumite comportamente.

Despre intamplarea cu pestele asa e, mersesem la crescatorie sa cumparam peste proaspat prins de noi insa ma asteptam sa fie interesat doar de pescuit nu si de sacrificarea lui. Intradevar cand l-am intrebat daca nu i-a fost mila mi-a raspuns ca da, insa mai mult i-a placut sa pescuiasca.

In general insa n-ar omori nici o furnica, insa atunci...mi-a dat de gandit.

Am sa pun un subiect aici pe forum legat de timiditate excesiva fata de adulti, poate gasesc raspuns sau aflu daca si alti baieti de 8 ani sunt la fel.

Multumesc de raspuns si voi citi in contiunare.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

lorelei_19 spune:

Am citit cu mult interes subiectul asta. De ce? habar n-am! nu-mi trece prin minte si chiar nu cunosc pe nimeni cu simptome dintr-astea. Sau ba da, cunosc o persoana, dar nu face parte din cercul meu de cunostinte apropiat...
De curiozitate mi-am facut si eu testul Asperger si culmea, mi-a iesit pozitiv. Am ramas cam descumpanita: eu sunt foarte sociabila, am o multime de prieteni/e, sunt optimista si vesela. Ce ar fi mai altfel la mine e ca-s tare stangace, sparg mereu pahare (eu imi zic mereu ca cioburile aduc noroc ), ma lovesc des de coltul mesei, de pat ca am vanatai mai tot timpul, mai ales ca vanataile dureaza enorm de mult. Da, aglomeratia ma oboseste, dar asta i se intampla oricui. Si sunt empatica si sentimentala (uneori prea sentimentala!). Si am memoria cifrelor, mai cu seama a datelor (asta-i tipica femeilor, dupa cum stiam eu, nu?) Daca m-am simtit mai "altfel"? cred ca fiecare dintre noi s-a simtit la un moment dat altfel intr-un fel sau altul. Ma rog, nu iau testul prea in serios, voiam doar sa va impartasesc experienta mea.

Sabina spune:

Luna, copiii sunt in general cruzi, smulg aripile la muste, etc etc.
Apropos de mama bolnava si copilul neempatic: nici fi-mea nu se lasa patrunsa de faptul ca eu nu ma simt bine, desi stiu sigur ca ii pasa.
parerea mea e ca o sperie faptul ca mama nu e as strong as ever si de aceea puna o pavaza , ca sa-si mascheze teama.
Si eu faceam la fel cand mama nu se simtea bine, ma speriam ingrozitor si mascam prin comportament mai expansiv.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, Sofia Galagia si bb Gheo

simali spune:

Legat de cruzimile copiilor...
Ma gandesc ca noi, adultii le spunem copiilor "nu-i da una in cap pestelui" dar in acelasi timp mancam miei de paste si le dam si lor si le zicem ca e sanatos si bun. Transmitem fara sa vrem mesaje contradictorii: nu chinui pisica dar papa niste cotlete din mieluselul pe care l-am luat de langa mamica lui si l-am omorat ca sa te faci tu mare si puternic. NU prea stiu cum poti explica contradictia asta unui copil. Si am ajuns la concluzia ca nu poti sa fi decat intr-un singur fel sincer in declaratii:

- ori accepti ca omul, pentru a trai trebuie sa fie crud cu animalele si dezvolti teoria "ucidem numai cand avem nevoie de hrana, fara sa chinuim, deci nu ucidem si nici nu chinuim gratuit fiinte" - si aici se incadreaza clar situatia ta cu pestele pentru ca baiatului i-a spus pescarul ca pestele se ucide asa. Punct.
- ori nu aceepti niciun fel de gruzime si treci la vegetarianism.

Orice incercare de a gasi o cale de mijloc intre cele doua te duce pe drum infundat.

Pe de alta parte retine ca la copii notiunile despre cruzime sunt in plina formare. Este foarte usor sa faci un pusti de 7 ani sa creada ca e OK sa trantesti o pisica de pereti pana-i ies creierii pe nas asa cum poti sa-l ajuti sa se puna in locul pisicii, sa-l intrebi cum s-ar simti el in locul ei, etc. La 7-8 ani se recruteaza "soldati" in Afganistan - si se pare ca pustii de 7-8 ani, cu creierii muci sunt unii dintre cei mai cruzi combatanti - si tot la aceasta varsta poti pune bazele unui agresiv combatant Greenpeace. Copiii acum isi formeaza scala de valori. Poate unii dintre ei au o idee despre bine si rau dar aceasta idee poate fi extrem de usor pervertita de catre un adult priceput. De aceea mie nu mi se pare anormal ca baiatul tau i-a dat una in cap pestelui...

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

Luna1 spune:

Pe mine nu m-a socat cruzimea decat din perspectiva faptului ca in mod normal nu e crud cu animalele, nu omoara nici macar un paianjen tocmai de aceea m-a socat, ma asteptam contrariu, sa ceara sa le dea drumul.

Despre afterschool club, nu ma deranjeaza faptul ca nu e fericit ca ma vede, ca merge acasa daca as stii ca ii place enorm, insa nu doreste in special sa mearga acolo, nu il deranjeaza sa mearga insa daca nu il duc intr-o saptamana (merge doar o zi pe sapt) e bucuros. Deci clar nu ii place in mod special. Si asa a fost mereu si inainte de a aparea surioara, eu o pun pe seama oboselii, il iau de acolo rupt, probabil nu mai are energie sa-si manifeste bucuria ca merge acasa.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

Luna1 spune:

Simali tu ai dreptate, mi-as dori sa devenim vegetarieni insa nu putem inca. Stiu ca suna aiurea si intradevar transmitem mesaje diferite copiilor insa cred ca au inteles cel putin cel mare ca noi mancam animale sacrificate si rareori pornim la vanatoare. (la pescarie a fost atunci pentru prima data noi nefiind amatori de pescuit).

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

Sabina spune:

Luna, in om (si mai ales in barbati) nu a pierit inca instinctul de vanator.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, Sofia Galagia si bb Gheo