Mild Asperger - debut?
Raspunsuri - Pagina 13
simali spune:
La noi au mers bine si catile umoristice. Primele au fost niste bancuri stupide cu olteni (Vlad ma tot batea la cap sa-i explic ce este umorul si intr-o zi am scos niste bancuri si i-am spus "asta-i umor". Le-a invatat pe de rost si a inceput sa le repete la infinit oricui voia sa-l asculte.
Nu pricepe de ce daca repeti cuiva un banc ala nu mai rade si a doua oara dar e un inceput.
Apoi au fost niste carticele englezesti "Trini si Suzana - Cum sa nu ne imbracamm" in care erau poze cu diferite tinute si mai jos "ce spune tinuta despre tine". Radea de se tavalea la fraze de tipul:
"Nu vreau sa atrag pe nimeni. Nu merit sa am contacte interumane si ar trebui sa fiu tinuta intr-o lada sub scari".
"Sunt curatica si dichisita dar vai, cat sunt de plictisitoare. Nu am prea multe calitati in afara faptului ca voi fi lafel de demna de incredere si de interesanta precum presul de la usa". Cred ca i-am citit cartulia aceasta de cel putin 100 de ori in decurs de un an...
Acum este Garfield - benzi desenate. Citeste si rade de se prapadeste.
Vlad are o fire pesimista, prapastioasa, se teme tot timpul de cine stie ce... Am sentimentul ca a descoperit parca o alta fata a vietii si ca umorul l-a ajutat sa nu mai ia totul atat de tragic. Poate incerci si tu cu fetita ta...
"Calea de mijloc este calea ZEN"
Alice
myrrha spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina Mai....nu stiu ce sa zic...la 3 ani niciun copil nu intelege ca adultul de langa el ii e strain. Ma refer la mama si tata. Adica, un copil pana pe la 3, 4 ani crede ca noi stim tot ce face/simte etc. De exemplu, la intrebarea, ce-ai facut azi la gradi? multi sunt nedumeriti, au impresia ca mama trebuie sa stie tot. E normal si sa imite la 8 luni. eu de aceea te-am intrebat cum e Agatha cu copiii mai mari. Sofia pana la 4 ani nu s-a putut juca cu cei de varsta ei, ci doar cu copilasi mult mai mari.Care aveau rabdare, o intelegeau. Cand a mers la gradi, o luna nu a vorbit decat cu directoarea. Apoi s-a deschis un pic cand era vorba de anumite activitati matematice. (are un mare talent la asta, face in cap socoteli de genu 38 plus 55, a inteles cum se inmulteste, a inteles doar dintr-o expicatie verbala ecuatiile simple, de genul a -13 egal 2. Imediat a zis ca e 15, fara sa ii spun cum se face. I-am zis doar ca trebuie sa aflam cine e A. ) la 3, 4 ani ani, empatia nu prea exista. Pe ea a bulversat-o si venirea fratiorului. Fiind atat de inteligenta, are nevoie de mult mai mult decat simpla vostra prezenta, si a simtit imdediat toate starile tale. daca vrei, continuam pe mail, te pup tare. |
De-asta e atit de greu de diagnosticat, pentru ca atit de multe lucruri sint comune copiilor pina pe la 3 ani. Totusi, eu il am pe Iosif acum si imi sar in ochi diferentele. Sigur ca e normal sa imite, dar nu numai atit - cind un copil vine sa ii arate o jucarie parintelui presupune ca parintele nu a vazut-o sau ca parintele nu stie ca lui ii place jucaria. Comunicarea se bazeaza pe presupunerea ca celalalt nu stie ce e in capul tau - si tu ii spui/ arati. Daca tu nu ai perceptia oricit de vaga ca ceilalti au perspectiva lor, distincta de a ta, nu simti nevoia sa spui nimic, cel mult poti sa constati si sa acumulezi informatii. Adica sa vorbesti despre dinozauri si navete spatiale sau sa reciti carti si poezii repetate pe dinafara. Si sa te frustrezi ca nu iti poti face indeplinite nevoile, pentru ca de fapt, oricite cuvinte ai rosti, tu nu stii sa vorbesti. Agata de pilda nu cere ajutor, si nu ne cheama. In cele mai multe cazuri isi rezolva problemele singura - daca ii e foame isi cauta mincare in frigider etc. Daca nu reuseste singura porneste un tantrum (cu sunetele alea ascutite care iti sparg timpanul). Tantrumuri nu (mai) are foarte des pentru ca sintem experti la ghicit cauze si remediat situatia.
Cu copiii mai mari Agata se poarta ca si cu adultii. Adica arareori initiaza contactul, in schimb raspunde daca celalalt incearca sa intre in jocul ei. Dar totul trebuie sa fie in termenii ei, altfel devine absenta.
Oricum ar fi, un copil care merge de doua luni la gradinita 8-9 ore pe zi si nu a adresat inca nici un gest sau cuvint altui copil e saritor in ochi...
mami de Agatha (21.08.06) si Iosif (30.09.08)
Sabina spune:
da, te inteleg. Oricum, o mama are acea intuitie care o face sa-si dea seama ca ceva e in neregula.
e adevarat ca tantrumurile Sofiei,extrem de violente, erau de fapt exprimarea nemultumirilor legate de noi.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
bird70 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui myrrha Ultimele zile au fost devastatoare pentru noi. Dupa ce am vorbit joi cu resource consultant-ul de la gradinita Agatei (care m-a zdruncinat bine), m-am dus la librarie si am luat toate cartile cu autism si Asperger's de pe raft. Si am paralizat cind am inteles ceva ce am negat atita vreme, desi stiam cumva inauntrul meu. Agata are SIGUR Asperger's, |
Te inteleg perfect, si eu am simtit ca pamantul s-a oprit in momentul in care am acceptat ca pitica are Asperger's. Am stiut dintotdeauna ca e 'altfel' dar a fost foarte greu de acceptat diagnosticul. Daca te ajuta cu ceva, prima zi e cea mai grea, apoi incet-incep te vei obisnui cu ideea, vei cauta solutii, metode sa o ajuti. Din cand in cand apare cate o problema si simti ca iti rupe sufletul, dar cu multa rabdare, acceptare si o atitudine pozitiva trebuie sa mergi mai departe.
| Citat: |
| Tot ce face e sa memorizeze reactiile si raspunsurile corecte intr-o situatie data, si cum are memorie buna, mascheaza relativ bine si trece drept normala in lumea adultilor; cind e vorba insa de situatii imprevizibile si de lumea impredictibila a copiilor, e pierduta - reactia ei e de obicei sa se retraga in ea insasi, sa-si gaseasca o ocupatie singuratica, de obicei cu o carte sau un puzzle, ceva ce poate controla. |
Exact asta face si pitica mea, ea are 7 ani si abia acum a inceput sa arate usoare discrepante celor din jur. Pana acum era evident ca ceva nu e in regula doar pentru cei foarte apropiati. Am observat ca o urmareste cu atentie pe sora ei cea mare cand are o reactie (de exemplu la aflarea unei vesti pozitive) si reproduce perfect reactia cu expresia fetei, gesturi, cuvinte, tonalitatea vocii, etc atunci cand ea se regaseste in acelasi tip de situatie. De cele mai multe ori 'pacaleste' pe cei din jur, doar cateodata reactia ei nu este potrivita situatiei. Daca o atentionezi ca reactia e nepotrivita se blocheaza o vreme si nu prea stie ce sa faca.
| Citat: |
| Dar a doua imensa descoperire care m-a ravasit si inca ma paralizeaza e ca si eu am Aperger's. Recunosc toate simptomele copilariei si din amintirile mele si din povestile mamei si alor mei si imi explic acum dificultatile mele sociale dintotdeauna, si actuale. |
La noi este sotul meu. La fel, am realizat de unde vine abia in timpul procesului de diagnostic al piticei. El a fost intodeauna foarte ciudat dar fiind atat de inteligent a fost considerat excentric. Dar a avut mari dificultati in copilarie, s-a descurcat ceva mai bine in adolescenta cand a invatat sa mimeze 'normalitatea'.
| Citat: |
| Intr-un fel asta atenueaza disperarea pe care am simtit-o cind am realizat ca Agata are Asperger's - eu am avut o copilarie si tinerete ff grea, dar am iesit la liman, instinctiv m-am tratat singura pe singura cale prin care reuseste un Asperger, cea intelectuala. |
Faptul ca tu ai avut o copilarie dificila nu inseamna ca si fiica ta va avea aceleasi probleme. In primul rand TU STII acum care este problema, ai posibilitatea sa te informezi, sa abordezi fata pe cea mai buna metoda, sa o ajuti acolo unde are probleme.
| Citat: |
| Nimic din viata mea nu va mai fi la fel ca inainte acum, mi s-a luat un val de pe ochi... |
Bucura-te de fetita ta pentru ca e speciala. Nu uita sa-i spui in fiecare zi ce minunata este. Ajut-o acolo unde are dificultati si invat-o sa-si pretuiasca talentele.
Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
bird70 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui simali Trebuie sa ma intelegi ca eu tind sa resping terapiile cu animale si pentru ca personal am un fel de fobie. Deci e o chestie unde eu insami sunt defecta. Am asa un sentiment ca noi, oamenii chinuim toate animalele (chiar si pe cele de companie) si ca noi trebuie sa le lasam sa traiasca oriunde doresc, da, in libertate ar fi cel mai bine (dar sa nu aiba acces in orase) numai in preajma noastra sa nu stea. Dintre toate, cele mai intense sentimente mi le starnesc gainile, specie care toata viata mi s-a parut mult mai periculoasa decat pare la prima vedere. Cand vad o gaina foindu-se in jurul meu devin nelinistita, sunt cu ochii pe ea si ma astept sa ma atace perfid cand ma astept mai putin. Desi ratiunea imi spune ca o gaina singura nu este capabila de cine stie ce agresiune (desi n-as baga mana-n foc si pentru un grup mai mare care la o adica poate sa se organizeze...) mie mi se face un gol in somac de cate ori le vad. Deci sa nu te mire daca o sa ma uit foarte suspect la cineva care gaseste ca un cal e ceva cu care poti stabili o relatie. Si calul are dinti, copite si daca ma gandesc bine nu mi se pare nici el de incredere... Scriid asta cu calul m-am gandit cum as fi eu prin desertul acela mongol calarare si m-au trecut deja cateva randuri de sudori reci. |
Am ras la postul tau, dar nu un ras rautacios
. Eu de cand ma stiu am fost lesinata dupa animale. Strangeam animale de pe strada si le duceam acasa la parintii mei. Cred ca eram singurul copil din zona care nu avea bunici la tara (ai mei erau la oras 
) si invidiam prietenii care mergeau la tara in vacanta. Intr-o zi am gasit niste caramizi in spatele blocului si m-am apucat sa construiesc un grajd 
unde urma sa-mi tin calul pe care reuseam sa-i conving pe parintii mei sa-l cumpere 
. Probabil ca daca nu aveam copiii asa repede ma mutam la tara. Dar cand ai copil e mai greu si realitatea vietii la tara nu e roza. Copiii mei amandoi sunt innebuniti dupa animale. Noi chiar planificam sa ne mutam la o ferma peste 1-2 ani si sa tinem macar un cal si neaparat cateva lame si gaini, poate si o capra.Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
myrrha spune:
Simali, multumesc de idee. Am citit undeva ca inca de la 3-4 ani copiii inteleg ca in benzile desenate cuvintele scrise in balonase (bubbles) sint cuvintele/gindurile personajelor; copiii cu Asperger invata sa inteleaga mintea celorlalti din ele. Cind eram mica citeam cu aviditate almanahurile pentru copii care aveau multe astfel de benzi desenate.
Bird70, multumesc de incurajare. In primele zile intr-adevar n-am fost om, n-am mincat, n-am dormit. Acum m-am calmat, sotul meu face multe glume pe seama noastra, e fericit ca are in sfirsit manual de instructiuni pentru noi :) Citim citim citim si nu ne mai enervam pe Agata, ba chiar o iubim cu disperare pentru cit e de speciala... Pitica ta e foarte norocoasa ca are o sora mai mare, asa am fost si eu. E mult mai usor sa ai un model de comportament mereu linga tine. Ea are insotitor la scoala?
mami de Agatha (21.08.06) si Iosif (30.09.08)
alra spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui myrrha Are clar probleme de empatie si intelegerea sentimentelor celorlalti, e foarte adesea absenta in ultima vreme, a fost ff geloasa pe fratiorul ei cind a aparut acum un an, acum incepe sa fie un pic mai afectuoasa cu el (o afectiune la limita agresiunii, dar e clar ca se bucura cind il vede si cind sint impreuna). Are multe probleme senzoriale, dintre care cea mai pronuntata e sensibilitatea |
poti sa descrii in detaliu jocul ei cu fratiorul?
jocul fetei mele (3.9 ani) cu sora ei (11 luni) e cateodata sa isi faca sora sa rada dar de cele mai multe ori e sa isi faca ei placere, trece peste limita de placere a bebelusului, chiar daca cea mica incepe sa planga nu se opreste, daca o leagana leganatul devine mai violent chiar daca noi ii spunem ca cea mica plange si ca trebuie sa se opreasca.
am citit ca fata ta a inceput doar de 2 luni gradinita. laura mea s-a schimbat mult de cand a inceput gradinita si in bine. e adevarat ca nu intelege de fiecare data ce i se intampla acolo: de exemplu anul trecut la carnaval au avut defilare pe strada, imbracati si machiati si saraca avea o fata de "ce dumnezeu caut eu pe strada, de ce se holbeaza toti la mine si de ce mami si tata dau din maini pe margine si nu ma pot duce la ei". in ianuarie am avut si o problema caci au mutat-o intr-o clasa mai mare (nu mai erau locuri la pitici) si era total coplesita de evenimente, aia vorbeau, urlau - ea nu. abia dupa 3 ani a inceput sa vorbeasca mai bine, mai ales ca era o a doua limba. pozele de la ziua ei de la scoala unde au serbat-o copiii ne-au speriat realmente: era pe un scaunel cu o coronita speciala pe cap, copiii in jurul ei cantau, parea realmente pedepsita si avea o mocutza tare trista.
noi insa consideram toate astea proces de invatare, dupa o vreme dupa ce rumega ea in voie evenimentul vorbeste cu placere de el, ne pune sa ii povestim ce s-a intamplat si a doua oara se comporta bine intr-o situatie similara.
simali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui alra De exemplu anul trecut la carnaval au avut defilare pe strada, imbracati si machiati si saraca avea o fata de "ce dumnezeu caut eu pe strada, de ce se holbeaza toti la mine si de ce mami si tata dau din maini pe margine si nu ma pot duce la ei". in ianuarie am avut si o problema caci au mutat-o intr-o clasa mai mare (nu mai erau locuri la pitici) si era total coplesita de evenimente, aia vorbeau, urlau - ea nu. abia dupa 3 ani a inceput sa vorbeasca mai bine, mai ales ca era o a doua limba. pozele de la ziua ei de la scoala unde au serbat-o copiii ne-au speriat realmente: era pe un scaunel cu o coronita speciala pe cap, copiii in jurul ei cantau, parea realmente pedepsita si avea o mocutza tare trista. noi insa consideram toate astea proces de invatare, dupa o vreme dupa ce rumega ea in voie evenimentul vorbeste cu placere de el, ne pune sa ii povestim ce s-a intamplat si a doua oara se comporta bine intr-o situatie similara. Vacanta cu Laura in Romania |
Si baiatul meu se comporta exact in acealsi mod in situatii noi. Lui trebuie sa i se explice amanuntit dinainte ce ureaza sa se intample, cu lux de amanunte. De aeea sunt bune terapiile sociale. Sunt explicate situatii in pasi clari: de ziua unui copil el e sarbatoaritul, sta in capul mesei, toata lumea ii canta "Multi ani traiasca", apoi sufla in lumanari, e un semn de apreciere, etc. Si asa se creza un cadru general, o schema de baza dupa care copilul poate functiona cat de cat normal.
Problema apare cand nu poti sa prevezi totul. De pilda Vlad a iesit acum cateva saptamani (retine, are 8 ani) cu clasa la cules de nuci. Ceva rupt total din rutina zilnica. Si el a fost atat de emotionat de ruperea de program incat nu a vazut nicio nuca, a facut iarasi o criza de anxietate cu faze gen "eu nu gasesc, ceilalti gasesc, eu sunt un prost si un incapabil, etc. si nu s-a distrat deloc. Ceva ce trebuia sa fie o schimbare buna pentru oricine altcineva pentru el a fost un cosmar.
Si o veste buna: ieri baiatul meu a venit la mine asa, din senin, si m-a imbratisat lung. Am fost foarte emotionata. Nu stiu daca v-am spus povestea noastra cu imbratisatul. Eu eram foarte frustrata ca pana la varsta de 7 ani copilul meu nu ma imbratisase niciodata, nu cautase alinare in bratele mele, nu ma sarutase, NIMIC. Si i-am spus "uite, oamenii considera imbratisatul o dovada de apreciere si dragoste, se face un schimb de energie pozitiva prin imbratisare, mie tare mult mi-ar placea ca tu sa ma imbratsezi". La inceput ne-am imbratisat si sarutat numai seara, inainte de culcare, intr-un fel de ritual foarte rigid. Iar acum... a venit el la mine, singur. Deci a procesat cam un an informatia.
"Calea de mijloc este calea ZEN"
Alice
bird70 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui myrrha Pitica ta e foarte norocoasa ca are o sora mai mare, asa am fost si eu. E mult mai usor sa ai un model de comportament mereu linga tine. |
E bine ca o are pe sora ei dar diferenta mare de varsta (7 ani) aduce si dificultati. Fiica mea cea mare e adolescenta si nu intotdeauna o reactie sau o remarca copiata de la ea se potriveste la 7 ani. Din fericire fiica mea cea mare e foarte draguta si politicoasa, nu avem probleme cu vorbitul urat sau cu manifestari gen tipete sau lipsa de respect.
Sa va povestesc o intamplare legata de copiatul surorii mai mari. Nu stiu daca peste tot este nebunia asta cu Pandora cum e la noi. Pandora asta este o bratara de argint pe care poti sa adaugi niste charm-uri, unele colorate, altele doar argint. Bratarile sunt cam scumpe (80 de dolari) iar charm-urle de la 40 (cele simple) pana la 150 dolari cele cu pietricele colorate. Fiica mea cea mare si-a dorit o bratara din asta si i-am luat iar din banii de buzunar isi mai cumpara cate un charm. Evident toate prietenele ei au bratara din asta. Fiecare isi face bratara pe o anumita culoare. Pitica si ea ca vrea o bratara. Ii explic ca sunt scumpe si e prea mica pentru asa ceva. A fost foarte intelegatoare (poate si din cauza ca prietenele ei nu au) dar in continuare si-a dorit una foarte tare si cerea bratara de la sora-sa cand o prindea in toane bune sa o poarte putin si ea. Intr-o zi ma duc intr-un mall si gasesc un magazin care vindea bratari identice, dar absolut identice doar ca sunt dintr-un fel de inox nu de argint si nu au firma Pandora. O bratara 15 dolari si charm-urile 3 dolari bucata si aveau mult mai multe feluri de charm-uri. Cumpar o bratara pentru pitica si cateva charm-uri roz (stiu ca isi dorea una roz, a fetei mai mari e pe albastru) si la magazin mi le pune intr-o punguta foarte draguta. I le dau piticei cand ajung acasa, asa s-a bucurat draga de ea si a studiat fiecare charm in parte. Pe seara vine la mine si imi zice: mami, asa ma bucur ca mi-ai luat bratara asta, e asa frumoasa, stiu ca nu e originala dar mie imi place foarte tare! Eu am fost sigura ca ea nici nu stie ce e aia bratara originala. s-a laudat la toata lumea cu bratara ei specificand ca nu e originala dar e foarte frumoasa.
| Citat: |
| Ea are insotitor la scoala? |
Nu, nu are nevoie de insotitor. Academic se descurca foarte bine, mai ales la matematica
. Avem probleme cu limbajul expresiv si pronuntia dar mergem la speech therapist si s-a imbunatatit foarte mult. Are o memorie de elefant si reuseste sa scrie corect chiar daca nu pronunta corect cuvintele, dar daca ii ceri sa scrie cuvinte pe care nu le-a vazut scrise inainte nu se descurca, nu scrie litere care se aud foarte clar, etc. La fel cu cititul, citeste din cauza ca stie, ca a memorat cuvantul, dar are dificultati cu cuvinte noi pentru ca citeste ignorand litere sau adauga ea niste litere, etc. Incet-incet incepe sa iasa in evidenta cu socializarea, pana acum era mai putin evident dar acum copiii devin tot mai experti in asta iar ea ramane in urma cumva. Eu fac eforturi sa socializez cu mamele fetitelor care se joaca cu ea si sa invit copiii acasa la noi ca sa strang cumva legatura, incercand sa evit izolarea ei la scoala. Din fericire ea e la o scoala privata foarte buna cu putini copii in clasa si cu mare atentie pe individ, profesoara cunoaste problemele ei si intervine atunci cand apar neintelegeri intre ea si alti copii explicandu-i pe intelesul ei. Noi luna asta terminam clasa a 2-a, ea a fost diagnosticata recent si psiholoaga scolii mi-a spus ca au in clasa a 3-a o profesoara cu experienta in munca cu copii pe spectru autist si o va pune in clasa ei. Psiholoaga scolii lucreaza cu ea scenarii de socializare si ii 'explica oamenii' .Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
rrox3 spune:
Myrrha citeste mai amanuntit totusi si despre diferentele dintre copii supradotati si cei Asperger supradotati. Fiindca majoritatea copiilor supradotati au mari probleme cu socializarea, au probleme senzoriale, sunt sensibili, au interese, etc. Adica se aseamana extraordinar de mult. Si Agata e inca mica, plus ca e bilingva.
La fel si tu. Esti absolut sigura ca esti Asperger? Ai citit serios si despre dificultatile supradotatilor? Dificultati cu atat mai mari cu cat supradotarea e mai mare?
Nu vreau sa fiu lipsita de respect, mi-e clar ca tu te cunosti cel mai bine 
, dar ia si asta in calcul.
Pentru mine a fost o imensa usurare sa descopar ca Mariuca este Asperger. Am putut in sfarsit sa inteleg ce e atat de diferit la ea. iar faptul ca am regasit elemente Asperger clare si in sotul meu, nu a facut decat sa-mi dea curaj. Daca el (si atatia altii) au reusit fara nici un ajutor, cu siguranta va reusi si ea, avandu-ne alaturi. Acum face deja terapie. Am reusit sa gasesc o psiholoaga foarte entuziasta si cu experienta buna in lucrul cu copii din spectru. Si spre marea mea bucurie, colaboreaza de minune si a capatat incredere in ea, asa ca ma astept la progrese.
La noi, din pacate, Mariuca este sora mai mare. Nu are pe cine copia, in schimb Ioana are un exemplu nu tocmai potrivit pentru ea in multe ocazii... M-am gandit de multe ori ce bine ar fi fost sa fie invers
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)