FIV sau inseminare cu donatoare/donator(23)
Raspunsuri - Pagina 8
bytzi spune:
simonete???????ce mai faci dragutza mea?nu mai treci pe la noi?
zi-mi te rog ti-ai monitorizat in vre-o luna FSH si Progesteronul?cum stai?te pupic si mai treci pe aici ca mie dorulet de tine 
dumnezeu ma va ajuta
bytzi spune:
unde ati disparut toate?????ati luat concediu?mai,mai iar am ramas singura
dumnezeu ma va ajuta
copilutzu spune:
Off topic!!
Scuzeeeee!!
Bitzishor nu esti singurica !!
Eu citesc cu sarg!!
Tin pumnishorii stransi ptr. outze muuulte!!
Sau cate or fii , bune sa fie!!!
Luni sunt cu ochii pe subiect!!!
Doamne ajuta!! fata!!!
diana23ct spune:
buna fetelor.
bytzi, nu esti singurica, eu iti tin pumnii stransi si ma rog pt tine sa fie bine.
eu nu am noutati, doar ca trec printr-o perioada f proasta din punct de vedere emotional, m-am schimbat f mult, m-am inchis in mine, simt ca ceva nu e in ordine dar nu pot reveni pe drumul cel bun. am devenit extrem de indiferenta si delasatoare si cu pb legata de bebe, parca nu ma mai intereseaza nimic din jur. am zis ca o sa iau o pauza de la tot, nu mai pot sa rezist maratonuui asta, cu toate ca sunt o luptatoare simt ca o sa clachez la un moment dat. cred ca pana in primavara eu nu voi mai incerca nimic, doar sa slabesc. m-am gandit si la varianta adoptiei, si la cea in care s-ar intampla un miracol si poate as ramane cu sotul insarcinata....
raluca, chiar vroiam sa te intreb. tu povesteai de sotul tau ca atunci cand e stresat are spermograme pe 0 si ca la o spermograma unde a fost relaxat a gasit cativa spermatozoizi. sotul tau din ce cauza are azoospermie? cat are FSH-ul? eu am zis sa il pun sa refaca si spermograma si FSH-ul cat mai repede. poate a scazut valoarea intre timp (sper si eu in prostia mea), poate s-a intamplat un miracol....
acum cateva zile a nascut sora prietenei mele si in maternitate fiind la sora ei a vazut o mama care nascuse si vroia sa isi amandoneze fetita in spital. spunea ca mai are vreo 4 sau 5 acasa si ca nu poate sa o creasca. prietena mea vroia sa ma puna in legatura cu ea si sa infiez fetita. nu am inteles pana la urma daca a lasat-o acolo pana la urma. mi-ar fi placut sa o pot adopta. chiar am stat sa ma gandesc si poate ar fi mai bine daca as gasi un bebe sa il adopt, dar cine imi da mie un copilas....
va pupic pe toate si mi-e dor de voi
bytzi spune:
si io pup un copilutz drag mie si te astept si pe tine cit mai curind pe baricade
merci tare mult ,am niste emotii pt luniiiii
diana,ce sa intimplat cu fata optimista care o cunosteam eu???
lasa toate gindurile deoparte ,incearca sa nu te mai gindesti la nimik o vreme si atunci cind vei fi pregatita vei lua decizia corecta...
nu zic ca nu sint deacord cu adoptia,asta voi face si io in curind daca nu voi reusi de data asta,crede-ma am avut si io momente dupa ultima nereusita cind eram atit de suparata pe tot si pe toti si-mi ziceam pt ce sa mai lupt atit,parca viata mea depindea numai de asta...apoi mi sa mai intins o mina si vreau sa cred ca dumnezeu mi-a intins-o,dar daca nu voi reusi voi considera ca tot dumnezeu ne-a ocrotit de ceva...
am 4 ani de cind lupt pt un bebe ,am schimbat 5 clinici si nu's citi dr ,am facut 2 operatii si crede-ma daca as sti ca pina la urma voi reusi as mai lupta pe atit...
hai nu renunta asa usor,stiu ca e greu si de multe ori simti ca nu mai rezisti,dar cum ti-am mai zis acorda-ti timp si cind vei fi pregatita fa pasul urmator...
te pupic si daca simti ca vrei sa vorbesti cu cineva ,noi sintem aici,noi cunoastem durerea prin care treci si iti sintem alaturi
uite la mine ,de multe ori va povesteam aici ce simt si prin ce trec,fiindca nimeni nu m-ar intelege si in plus nimeni nu stie si nu vreau sa stie prob noastra,prin ce trecem noi...
va pupic pe toate
dumnezeu ma va ajuta
diana23ct spune:
bytzi multumesc frumos pt vb bune si pt incurajari. la mine pb e ca sunt f deprimata si nici macar nu stiu dc, e un cumul deja. nu pot spune sunt asa din cauza nereusitei de la inseminare. poate suna absurd si nu reusiti sa intelegeti o anumita parte din mine pt ca nu ati simtit ce simt eu. simt ca mi-am pierdut coloana vertebrala dupa moartea lui Michael. Era un stain pt multi, dar pt mine era aproape totul. Cand m-am dus in Ungaria eram deja intr-o stare de nepasare, ce o fi o fi. nu mai vroiam sa lupt, sa imi fac vise si cand dr mi-a gasit folicul pe cm natural parca am simtit ca e un semn divin de sus de la Michael. Multa lume imi spune nu te mai consuma, dar nu reusesc, e ceva in mine care a murit, echilibrul meu s-a dus....prea multe evenimente....aflarea boli sotului, faptul ca lupt singura si pe el nu il vad sa isi doreasca nimic, nereusitele, pierderea lui MIchael, mai sunt si frustrarile de dinainte de toate astea care daca e ti le spun intr-un cadrum mai restrans....am ajuns de nu ma mai recunosc nici eu. TOata viata am trait cu frica de moarte, acum daca vine cineva si imi zice, maine mori, zic ok, asta e.
nu mai am puterea sa lupt, nu mai am incredere in nimic din ce inseamna sistem medical in romania. imi vine sa merg sa ma culc cu un barbat si sa raman gravida. oricum pe sotul meu il simt mai mult decat indiferent, nepasator. acum cateva zile mi-a zis ca eu trebuia sa ma marit cu cineva care sa poata sa faca copii si el cu o femeie care are deja copiii ei. pai daca asa sta treaba ma duc frate si imi gasesc unul, fac un copil si gata. ce atata stres si bani aruncati pe la clinici. eu am ajuns la concluzia ca in afara de kg care le am in plus sunt perfect sanatoasa, ovulez fara pb luna de luna. de 3 luni in coace mi-am verificat ovulatia si nu am pb, la 17-18 zile ovulez, pt ca cm la mine are 33 zile nu 28. care e pb, dc sa ma imbolnavesc de la atatea medicamente? nu mai vreau sa iau nimic in afara de medformim, vreau sa mi se refaca organismul. prea multe medicamente bagate aiurea.
poate toate cele intamplate vor sa imi arate ca nu e bine ce am facut, ca nu trebuia sa fac pasul cu el si ca m-am grabit (noi am facut civila la 2 luni de cand ne cunoscusem). nu stiu ce sa mai cred si cum sa interpretez toate. as merge pana in panzele albe daca l-as simti si pe el aproape, daca l-as vedea ca isi doreste un copilas in casa, dar nu, el nu vrea un copilas, vrea un bebe al lui.nu mi se pare deloc corect pt ca eu am incercat sa il inteleg, nu am nimic cea mai mica vina pt ce se intampla si nu mai pot sa tin din frau frustrarile si nereusitele a 2 persoane. imi ajung ale mele. Poate par extrem de egoista, dar i-am fost alaturi cat am putut, l-am consolat, dar sa aud zilnic aceasi placa, e prea mult, eu am grija de el, de mine cine are grija? i-am zis, esti constient ca ma lupt sa fac un copil si poate ma imbolnavesc si mor si il las fara mama? nu o sa pot sa bag la nesfarsit atatea medicamente in mine. toate au reactii adverse.
nu mai conteaza, nu mai bat campii ca oricum nici eu nu reusesc sa ma inteleg uneori. prea desfac firul in 10.
va pupic si ne mai "auzim".
bytzi spune:
hai mai diana....
intradevar in problema noastra cel mai important este intelegerea in cuplu,trebuie sa ne avem unul pe altul...nu stiu, parca la noi problema asta ne-a unit mai mult,ne-a facut sa intelegem ca persoana de linga noi este totul,dar am vazut si cupluri destramindu-se din aceasta cauza...
acum te inteleg ,simti ca lupti singurica si nu mai ai putere,trebuie sa-ti faci ordine in viata ,sa vezi ce e bine si ce este rau,poate ar fi bine sa consulti un psiholog ,cred ca asta te-ar ajuta f mult,nu stiu cum sa zic sa nu ma intelegi gresit...
nu te mai gindi la nimik incearca sa faci ceva ce-ti place tie cel mai mult,sa nu-ti mai pese de nimik si poate cu timpul toate se vor rezolva
te pupic si crede-ma ca am trecut si eu prin perioade proaste si am incercat sa fac ceva care sa imi faca bine si a mers...
noi te mai asteptam pe aici
dumnezeu ma va ajuta
diana23ct spune:
bytzi stiu ce vreau sa spui si stai linistita ca inteleg perfect rostul unui psiholog. niciodata nu am considerat ca trebuie sa fi nebun pt a apela la un psholog. eu chiar as vrea sa merg, dar cel mai important este sa mergem impreuna, in principal el ar trebui sa mearga, care are pb si nu vrea sa depaseasca momentul. i-am zis din primul moment ca ar fi bine sa mergem la o consiliere. eu am simtit ca s-a produs o ruptura imensa intre noi dupa aflarea rezultatului. nu vroiam sa il fac sa se simta vinovat, dar in sufletul meu stiam ca el e cauza nereusitei mele, dar trebuia sa fiu tare sa il consolez. Seara eram tare pt el, ziua plangeam prin casa din orice, pe forum afisam mult optimism pt ca era speranta care ma tinea tare....
momentan am doua locuri unde ma simt bine si ma simt inteleasa. aici cu voi, in lupta de a deveni mamici, si mai nou m-am reintors in fan club MJ, locul unde am trait aproape jumatate din viata, locul unde m-am simtit mereu inteleasa, intre cei care gandim si simtim la fel. chiar vreau sa continui sa ma duc acolo pt ca e singurul mod in care ma mai relaxez si reusesc sa imi vindec ranile. de pe forum cu siguranta nu voi pleca, citesc zilnic ce scrieti si atunci cand voi avea ceva noutati voi scrie si eu, sau cand pot sa dau un sfat si sa ajut pe cineva.
apropo, stie cineva cip s-a intors din concediu?
va pupic si astept sa primesc o veste buna de la voi cat mai repede.
andrabirni spune:
Diana, as vrea sa iti scriu si eu cateva din experienta noastra.Ma regasesc in starile tale, ma regasesc printre frustrarile tale, ma regasesc in suferinta ta.Dar, cu timpul, le-am depasit.Credeam ca nu mai am scapare, ca lupt singura.In primavara, mi-am rugat sotul sa mai mergem macar doar la dr. Matei sau in Germania.Mi-a fost greu sa il conving, dar a cedat si a acceptat sa mai incercam o data.E adevarat ca sunt momente in care sotul crede in minuni, dar, cand vede rezultatele, se descurajeaza.
Dupa cum ti-am spus, au fost momente in care luptam singura, dar, usor , usor, aceasta lupta ne-a unit foarte mult sufleteste.Am avut nenumarate ganduri negre, legate de alti"tati", dar seara, cand ma puneam langa el, toate acestea dispareau si il priveam ca pe "copilul" meu.Sunt sigura ca majoritatea traim stari depresive, ca luptam pentru doi, ca nimeni nu ne intelege.Dar , sunt sigura ca Doamne Doamne ne vede si ne alina suferintele.
Diana, fii tare si sunt sigura ca, usor, usor, viata isi va recapata sensul dorit, ca te vei bucura si atunci cand afara ploua si soarele nu se arata.
Bytzi, sincer imi e tare dor de tine, Copilutzu, Pisix, Miki, April, Nusy, Goss, Anes si toate azoogirls.....
inna30 spune:
Buna seara iubitele mele dragi, am revenit si eu de la tara pt 4 zile si am intrat repede la fetele mele sa vad ce mai face-ti si offf, vad atata tristete si nereusite, sincer imi pare tare tare rau, abia asteptam sa intru sa vad ce fac fetele care au facut inseminari curad si imi doream atat de mult sa vad multe multe reusite.
gabri-ela imi pare tare rau, e ff greu dar treb sa fie bine sa sa reusesti sa prinzi ingerasul mult asteptat.
diana te , sa stii ca timpul le rezolva pe toate, asa eram si noi, aj sa ne certam si sa ne uram, renuntasem la lupta, ma resemnasem in ultima vreme, ultima inseminare am facut-o la 10 luni de la ultima nereusita, sotul la fel, era indiferent si statea ff mult la sev dar la ceva timp ne-am revenit, stii uneori goana asta nebuna dupa bebe ne schimba, ne face sa fim nerabdatori, rai si sa ne certam, luam foc din orice dar toate lucrurile vor intra pe fagasul normal dupa o perioada si apoi o sa aveti puterea sa o luati iar de la capat, eu nu mai vroiam nimic dar dupa 10 luni sotul meu a insistat sa mai facem o ultima inseminare, eu eram inebunita cu sesiunea si licenta, proiect etc si am facut insem intre sesiune si licenta..printre exam si a reusit cand ne asteptam cel mai putin, cred ca el a avut o presimtire..asa ca, treb sa luptati pt voi, viata de cuplu este imp, sunteti oamnei maturi si sunt sigura ca veti reusi sa invingeti si sa va iubiti ca inainte, stiu cum e, noi nici nu ne mai vorbeam si daca o faceam era pt a ne "impunge" si pt a ne certa.te pup si sper ca peste 2 sap cand vin din nou ac sa fii mai bine.pup dulce
bytzi draga mea, iti tin pumnii stransi pt sap viitoare si tu chiar treb sa spargi gheata si sa readuci optimismul fetelor, meriti asta si ma rog la d-zeu din tot sufletul sa reusesti.te pup dulce si mult mult succes sa vina ingerasul mult asteptat.
monty esti bine? te dulce, stiu ca esti in umbra si citesti mereu.
Va pup si va doresc numai bine, si imi doresc din tot sufletul sa fie cat mai multe reusite, eu plec iar la tara cu bebeto si venim la 2 sap pt aprovizionare, suntem bine numai ca nu prea stam acasa.pupicei la toate fetele. 