Puterea gandurilor noastre

gaba-rema spune:

Elena, esti o persoana draguta

Dar eu ca negativista inraita , am impresia mea despre gandurile pozitive ca sunt precuma medicamentele homeopate: sunt foarte bune atata vreme cat esti sanatos , sau daca ai vreo indigestie, un junghiuletz nu-stiu-unde... cand ai o boala serioasa, s-a cam ispravit si cu puterea lor .

In fine, exagerez si io un pic... Dar ceva tot e serios in ce zic! Cand totul se prabuseste inaintea unui om, chiar pozitiv-ganditot de top de-ar fi... tot isi da seama ca gandul al bun nu-l poate ajuta sa iasa la liman. :(

Vorbesc aici de oameni loviti cu adevarat de soarta... nu de micile sau marile obstacole ale oricarei vieti.

danat spune:

Gabi am incercat sa nu iti raspund pina acum, recunosc, si nu pentru ca fug de tine cum zici tu despre aia pozitivii (apropos, din pacate nu ma numar printre ei...ce bine-ar fi!), ci pentru ca te-am simtit negativista convinsa (dupa cum afirmi si tu de fapt). Si nu ar fi nici asta o problema, daca nu te-as simti cumva impacata si foarte buna prietena cu negativismul tau . Si parca nu ai vrea sa lupti cu el nicicum, caci, asa cum afirmi in acest din urma mesaj, tie gandurile pozitive ti se par homeopate. Am observat din mesajele tale ca nu incerci sa vezi partea plina a paharului mai deloc, exemplele tale sunt din cealalta parte, goala.
Asa ca, orice incercare pe care-as fi nutrit-o de a-ti explica cam cum vad eu problema, mi s-a parut o lupta pierduta din start. Si cum eu nu ma vad a fi un Don Quijote contemporan, atunci am renuntat sa iti mai explic ce si cum din punctul meu de vedere.

Pe de alta parte, sunt total de acord cu unele idei punctate de tine, mai ales cu cea in care afirmi ca, un om greu incercat de viata nu poate (si nu are cum!) sa gandeasca pozitiv. Asa este. Insa am vazut cazuri, chiar aici pe forum, de mamici ingrozitor, sfasietor de greu incercate, care, cu timpul, incep sa mai vada un licar de lumina in viata lor. Deci, ceva, ceva pozitiv trebuie sa existe in fiecare din noi, asta vreau sa spun, caci acel graunte de pozitivism (pe care unii il numim credinta, Dumnezeu, divinitate...) ne da puteri sa mergem mai departe.
Nu cred ca exista om pe lume care sa nu fii simtit vreodata ca i se prabuseste cerul pe el si nu ma iare sens nimic in viata mai departe...si totusi, continuam sa traim, cumva....

Nu fuge nimeni de cei negativisti, nu din start...insa cine e dispus sa se lupte a la long cu morile de vant?




Dana mama lu' Radu Stefan




Hobby

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
www.youtube.com/watch?v=l9lq8oaK5Mw" target="_blank">
"If you wanna make the world a better place,
Take a look at yourself and then make a Change"
"Man in the Mirror" - Michael Jackson

danat spune:

Elena am vazut filmul, este interesant, americanii au acest mod de a gandi, cum se spune, gandire de invingator. Chiar daca uneori mi se pare usor artificial sa abordezi asa orice problema, sa stii ca, din acest punct de vedere, eu admir oamenii care pot pune in practica acest stil de viata.




Dana mama lu' Radu Stefan




Hobby

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
www.youtube.com/watch?v=l9lq8oaK5Mw" target="_blank">
"If you wanna make the world a better place,
Take a look at yourself and then make a Change"
"Man in the Mirror" - Michael Jackson

Elena spune:

Gabi, multumesc pentru amabilitate.

M-am gandit la ce ai scris tu aici si da, ai dreptate, este adevarat ce spui pentru unii oameni. NU este de ajuns sa fi 'pozitiv-ganditor de top', iti mai trebuie 'ceva' ca sa reusesti, ca sa poti fi ajutat/a de gandirea pozitiva. Si acel ceva este dorinta de a reusi, de a invinge raul care te-a doborit, dorinta de a trece mai departe si a lasa in urma tragedia suferita, dorinta de a trai, la urma urmei....Daca nu ai asta, intr-adevar, nu te va ajuta niciun gand pozitiv.



Dana, asa e cu filmul. Sunt multe de comentat. Americanii, cu spiritul lor pragmatic, au vrut imediat sa scoata un profit de pe urma acestui 'secret' si ai vazut, primul lucru la care s-au gandit este evident cum sa faci bani . Si ne prezinta acolo cativa 'performeri' in domeniu, cum au ajuns ei milionari si cu casa-mult-visata-de-4.5 milioane.
Dar eu cred ca ei au omis ceva sa ne spuna despre acesti performeri, top-billeri. Asa cum ii ziceam si lui Gabi, iti mai trebuie 'ceva' ca sa reusesti, sa ajungi la astfel de performanta. In cazul lor, punctul lor comun nu a fost numai gandirea pozitiva, ci, dupa mine a mai fost si altceva, si anume: o pasiune, o mare iubire pentru bani. In orice domeniu, daca iti lipseste pasiunea si iubirea pentru acel lucru/domeniu, nu prea reusesti sa faci performanta.
Am fost anul trecut la un training in strainatate, unde au strans cativa top-biller-i din domeniu, multi-milionari oamenii. Rand pe rand ne-au povestit cum au facut ei bani, cum au reusit ei sa ajunga cei mai tari in domeniu. Din modul cum au procedat nu a reiesit ca ar fi facut ceva extraordinar, iesit din comun, fata de ce stiam noi din cursurile de vanzari. Insa ce am observat la ei era tocmai aceasta pasiune pentru bani!! cand rosteau cuvintele 'money' sau 'make money' le straluceau la toti ochii si o spuneau cu atita placere, ca un gurmand care vorbeste de nu-stiu-ce delicatesa.
La fel si cei care s-au vindecat din film, tipul ala care a avut accidentul de avion si tipa bolnava de cancer. Ei bine, eu cred ca acesti oameni au avut o mare dorinta/pasiune, dragoste de VIATA!! cine nu are asta, nu are cum sa-si concentreze gandurile cu toata fiinta sa catre vindecare.

Mie mi-a placut ideea in sine, concentrarea catre lucrurile bune din viata si catre emotiile pozitive. Nu e nevoie sa ajungi performer de top, ci pur si simplu sa poti trai o viata echilibrata si sa nu fi doar o frunza pe care o bate vantul (aka viata) incotro vrea el.

_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

danat spune:

Da, Elena, si cred ca, pentru a-ti fi mai usor sa canalizezi ganduri pozitive, trebuie sa sti icat mai CLAR tinta, care e telul tau in anumite momente. Ca asa, la general, toti ne dorim binele pt noi si cei dragi, sa avem vieti linistite si cu sanatate, dar cred ca pozitivismul asta al gandiri ise simte mai "practic" atunci cand iti fixezi un tel si gandesti numai de bine cum ai sa-l atingi, cum vei reusi in acest scop.
Sotul meu are genul asta de a gandi, chiar si cand mie mi se par chestii de fantezie, el isi doreste cate ceva si de cele mai multe ori ii reusesc, pentru ca, crede cu tarie ca sunt posibile.
Eu care intai zic, nu prea cred ca se poate...deja imprim negativism acelei reusite si o fac mai dificila.



Dana mama lu' Radu Stefan




Hobby

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
www.youtube.com/watch?v=l9lq8oaK5Mw" target="_blank">
"If you wanna make the world a better place,
Take a look at yourself and then make a Change"
"Man in the Mirror" - Michael Jackson

conchita spune:

Dana, interesant subiect si arzator as spune, cel putin pentru mine, asa ca multumesc ca ai deschis discutia, mai invat si eu cate ceva.

practic, cum indepartezi gandurile negative si viziunile catastrofale - tipice proaspetelor mame mai ales. cand iti vine un gand prapastios in minte, respiri adanc, inchizi ochii, vizualizezi o tabla din aia ca la scoala sau un ecran pe care se perinda viziunea nastrusnica si tu cu un burete stergand-o incet si calm. si dupa aia vizualizezi ecranul ala alb ca neaua si alegi alta imagine in schimb, una draga tie, respiri adanc iarasi si lasi imaginea frumoasa sa iti stapaneasca toate simturile.

eu mi-am rezolvat dilema cu puterea gandului in felul urmator, pe situatii:

1. se intampla o intamplare, da? sunt 10 martori. deci avem 10 pareri si interpretari ale intamplarii, trecand printr-un spectru divers de emotii. eu sunt aia cu emotii negativiste,sa zicem, referitor la intamplarea respectiva. emotia mea nu schimba realitatea, asa cum nici emotiile celorlalti nu ar reusi asta. intamplarea e intamplata. daca imi schimb emotiile din negative in neutre sau pozitive, intamplarea ramane la fel. in concluzie, emotiile mele nu au nici o legatura cu intamplarea in sine, ci cu mine. pe mine, insa, ma pot schimba si pot incepe cu interpretarea intamplarii si cu emotiile aferente.

2. de ce reusesc mai bine cei cu gandire pozitiva, desi e cum zici tu, ca s-a demonetizat si sloganul asta. mi se pare simpla explicatia - cand esti pesimist si depresat, nu ai energia si nici motivatia sa te misti din groapa cu melancolie sa faci ceva. or cand esti pozitiv si increzator, nu poti sta locului, trebuie neaparat sa actionezi si o si faci, ai dorinta asta sa vezi ca gandul devine realitate, visul e implinit, etc. un negativist nu poate ajunge nici la brutaria din colt sa-si cumpere paine de teama sa nu-i cada o caramida in cap (si cf. legii lui murphy, chiar o sa-i cada o caramida), cum ar putea el, oare, sa ajunga presedintele unei tari? ma rog, whatever vrea el. stie dinainte ca nu se poate, isi otraveste mintea cu negativismul asta, creierul transmite mai departe mesajul esecului si al imposibilitatii, corpul nu se clatina din loc sa miste un pai in nici o directie, deci iaca, asa devine gandul negativ realitate. gandul e o comanda data de creier intregii fiinte. daca dictam aiureli, apai numa aiureli ne intamplam noua insine. noi si nimeni altcineva.

3. pe partea cu gandul ca energie pura, intram in extra para super naturale si cred ca s-a scurs destula cerneala (si noroi, si rosii, si oua stricate) pe dc la adresa adeptilor acestei teorii (e stiintifica si demonstrata, dar whatever), asa ca sar peste punctul 3, din prudenta.

din experienta, pot spune ca oamenii in situatii limita si disperate sunt cei mai pozitivisti posibil - altfel nu ar merge mai departe cu incredere in viitor, ci si-ar pune o piatra de gat si s-ar arunca in dunare. chiar recent am cunoscut o astfel de femeie, absolut increibila, imi sta mintea in loc prin cate a putut trece in viata si inca are de indurat si tot cu zambetul pe buze, tot ea caritabila cu cei nevoiasi, tot cu multumiri lui Dumnezeu. un domn din familia ei si-a pierdut sotia si cand am incremenit la vestea respectiva mi-a zis ca e ok, mortii nu-si simt moartea, doar pentru vii e greu, insa pentru el au urmat schimbari in bine in ce-l priveste (la propriul caracter, in primul rand): nu se mai enerveaza din nimic, se bucura din orice nimic mai mult ca inainte, etc etc. in schimb, am cunoscut enorm de multi oameni in situatii caldicele, bunute, extraordinare, dar nemultumiti de viata si carcotasi, carora trebuie sa le reamintesti constant partile bune din viata lor ca sa le inchizi gura cand se vaicaresc ce rau o duc.

Elena spune:

Claaar, Dana, trebuie sa stii exact ce vrei, sa-ti stabilesti telul! n-ai vazut, tipul ala isi lipise pe tavan o bacnota pe care scrisese 1.000.000 $? asa ca in fiecare dimineata cand se trezea, primul lucru pe care il vedea era 'telul' lui.
N-ai cum sa reusesti altfel.....


_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

conchita spune:

cea mai misto explicatie valabila si pentru cei care-si atarna icoane pe pereti. cand se trezesc dimineata si vor un zilion de dolari, chipul Lui e acolo sa le reaminteasca de telul suprem, singurul adevarat. :-)))

danat spune:

Conchita interesant ce spui tu, ma bucur ca ai postat.
Si asa simt si eu, ca partile urita, grele din viata, ne slefuiesc ca sa fim mai buni si mai primitori pentru pozitivul din jur. Cred ca, noi oamenii, fir-ar sa fie, ajungem si apreciem binele, atunci cand dam cu nasul de ceva cam nasol... dupa cum spui si tu in exemplul cu aia cu viata calduta dar cam nefericiti.


(hai sa nu mai amestecam icoanele si credinta, cu dorinta de imbogatire si fleacurile astea ieftine.... )




Dana mama lu' Radu Stefan




Hobby

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
www.youtube.com/watch?v=l9lq8oaK5Mw" target="_blank">
"If you wanna make the world a better place,
Take a look at yourself and then make a Change"
"Man in the Mirror" - Michael Jackson

Elena spune:

Corect! cred ca asta a si fost unul din motivele pentru care oamenii au inceput sa isi puna icoane in casa (sau troite pe drum...).

_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)