Cum e in Romania ? (2)

XIO spune:

Si ca sa va descretiti fruntile ...

http://www.tion.ro/stiri/mapamond/articol/romanii-sunt-mai-fericiti-decat-americanii/cn/news-20090705-05205694

"Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc "

***Fur is for petting**

http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100

http://www.flickr.com/photos/greecky/

miereamara spune:

Marius ce anume te-a determinat sa-ti schimbi parearea asupra invatamantului superior romanesc? Acum ceva timp (poate 1 an sau chiar 2) am avut o discutie legata de acest aspect (ti-am trimis chiar niste studii de caz pt un curs de financial planning). Atunci aveai o parere foarte buna despre nivelul facultatilor din Romania, din cate imi amintesc eu. Ce anume a determinat schimbarea? Sper ca nu te superi ca intreb lucrul acesta, dar nu este primul subiect in care observ nemultumirea ta actuala legata de sistemul de invatamant superior din Romania.

www.flickr.com/photos/14984866@N07/" target="_blank"> Baby Gator

www.eklipsse.net/gallery/" target="_blank">FineArt gallery

marius spune:

Da imi aduc aminte au fost mai mult de doi ani. Ceea ce m-a determinat sa fac aceste afirmatii in contradictie cu ceea ce am sustinut in urma cu mai multi ani sunt discutiile mele avute cu foste colege care sunt lectori la universitate sau profesoare in invatamantul liceal.
In ultimii 7 ani au venit din spate generatii de tineri cu o pregatire submediocra. Interesant este faptul ca universitatile in goana lor pentru supravietuire (sau liceele pentru acoperirea necesarului pt catedre) au ajuns sa faca compromisuri extrem de grave facand rabat la calitate. Astfel incat incepand de mult mai mult timp au aparut si s-au propagat generatii de tineri pentru care studiile sunt un fel de status dar avand lacune extrem de mari inca din perioada gimnaziala. Aceste lacune au avut un efect de bumerang din punct de vedere social.
Cred ca schimbarea interesului social are o mare pondere.
In egala masura au aparut deja de-o perioada de timp cadre didactice care au un nivel a pregatirii profesionale extrem de scazut. Accesul lor la sistemul educational are o explicatie relativ simpla si se bazeaza pe sistemul de plata modest in acest sistem, astfel incat dupa absolvirea unei facultati un punct de acces este reprezentat de insasi sistemul educational. Relatia bani putini - calitate slaba a functionat din plin. In egala masura pentru sistemul de invatamant superior pe langa compromisurile mentionate mai sus prin care s-au acceptat si au fost promovati studentii cu un nivel discutabil al pregatirii din nefericire o parte dintre cei care au intrat in sistemul didactic superior au accesat aceste pozitii pe criterii straine de calitate ele fiind fie de tip relational, fie de tip de interes de grup sau de interes politic sau de interes de imagine. Asta nu inseamna ca nu exista cadre didactice bune. Insa exista in mod cert un trend descrescator. In egala masura din discutiile avute am sesizat blazarea cadrelor didactice avand la baza mai multe motivatii din care cele mai puternice ar fi:
1. Accesul studentilor (elevilor) avand un nivel extrem de scazut al pregatirii individuale - la nivel de generatii
2. Aparitia de asistenti, lectori, prepaatori, profesori - cu un nivel didactic mai mult decat discutabil atat profesional cat si pedagogic
3. Mentinerea politicii mult si prost
4. Mentinerea unui sistem de salarizare incoerent la nivel de politica de plata.

si asa mai departe.

In plus fata de ceea ce ai mentionat din punct de vedere personal am ajuns sa observ o ramanere in urma a calitatii informatiei. Prin aceasta inteleg faptul ca in afara de disciplinele fundamentale celelalte discipline trebuie sau ar trebui sa aiba o dinamica de innoire a informatiei in raport direct cu noutatile din lumea intreaga si cu aspectul practic. Aici consider ca avem un invatamant imbatranit informational, neadaptat cerintelor actuale si cu o finalitate indoielnica.

Eu pur si simplu / Pagina familiei / Tot noi / Mai multe... / www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank"> Video
Pagina legislativa

danamiha spune:

Cata dreptate ai. Am o cunostinta, prea mult spus prietena, e prof.univ. la una din facultatile din Oradea, o fata foarte desteapta, a ajuns unde e fara nici un ajutor, are in jur de 45 de ani. Am fost f.f. socata sa aflu despre o doamna care era vanzatoare (nu ma intelegeti ca am ceva cu aceasta meserie),ca a terminat facultatea, pana aici totul ok, nimic neobisnuit, a facut si masterul, merge si asta, dar cand am aflat ca s-a apucat de doctorat, lucrare scrisa de cunostinta mea, am ramas tare dezamagita. Chiar si comisia de la Timisoara, unde a suntinut teza de doctorat radea pe sub musteata. Asa ca x are doctorat, y master e apa de ploaie din pacate in Ro. Iar de mafia din Univ.Oradea, nu are sens sa discutam, cum s-au obtinut 99% din posturile de asistenti, etc, efectiv sunt dezgustata de tot.

miereamara spune:

Multumesc Marius pentru raspunsul tau foarte detaliat.

Eu am absolvit ASE-ul in 2002 si mare parte din cursurile luate acolo nu mi-au folosit la nimic. E adevarat ca am putut sa imi echivalez anumite cursuri si nu am fost nevoita sa le iau din nou aici, dar la nivel de cunostinte a trebuit sa reiau multe chestii pe care ori nu le facusem ori le facusem dar la un nivel superficial sau folosind metode invechite. Statistica a fost un curs care mi-a dat mare bataie de cap pt ca, desi luasem un curs in Romania, nu avusesem studii de caz, numai teorie, ori aici am avut vreo 5 proiecte plus 3 examene si vreo 5 teste on line, numai intr-un semestru! Mi-a ramas intiparit in minte cursul acela pt ca a fost primul meu curs luat aici si ma simteam...pierduta, nu exagerez dc spun ca am invatat tot semestrul cinci zile din cele sapte ale saptamanii.



www.flickr.com/photos/14984866@N07/" target="_blank"> Baby Gator

www.eklipsse.net/gallery/" target="_blank">FineArt gallery

ankalaura spune:

ANDACOS - don't worry, cititul e pe alese. Comentatul e la liber
In majoritatea firmelor, si in Bucuresti si in tara, idealul e sa fie inghesuite cat mai multe posturi/atributiuni pe un singur job si pe un salar cat mai mic.

Nici in Bucuresti nu sunt numai multinationale. Din contra, sunt chiar putine joburile in multinationale, in raport cu nr persoanelor active.
Nici in Bucuresti nu sunt cine stie ce salarii, cum au multi impresia, iar chiriile sunt maricele.

XIO - Monabella nu intreba despre cum traim noi, ci ea intreba daca e multumita lumea, daca mai sunt oportunitati, daca lumea ar mai vrea sa emigreze sau nu mai are de ce. Desigur, exemplele personale sunt bine venite, dar la fel de importanta este si situatia pensionarilor.
S-ar putea ca si pentru tine lucrurile sa se schimbe dupa ce va trebui sa muncesti de adevaratelea sau dupa ce vei avea macar un copil, pentru a carui educatie va trebui sa te procupi...

Si da, sa stii ca in anul 2001, o garsoniera aranjata bine in Titan costa 5 mii de DOLARI, un ap cu 2 camere costa 6 mii de DOLARI...
In provincie erau chiar mai ieftine bine de tot
Deci da, cam ca un salar bun in Canada, un salar al unui om instruit, cu o buna vechime, un om care stie sa faca ceva, nu vorbesc de unu care livreaza pizza sau lipeste etichete la cartea prin posta...

OLYMPIA - tu gandesti frumos si ... bucolic daca imi dai voie La soacra-mea insa mi-e groaza sa ma duc... m-am facut "aristocrata", cum rad prietenii de mine...
Desi peisaj frumos de nu se poate, nu au asfalt pana la poarta, nu au canalizare, ... Au electricitate, au gaze. Au pensii prea mici pentru a mai schimba ceva. Au buda in curte. Parca n-as zice ca sunt eu chiar "aristocrata" pentru ca ma deranjeaza sa merg cu copiii acolo, si sa fac acrobatii cand le apuca kk/pipi....

Eu vad deprimanta viata aici.... La un salar de 400 de euro, sa luam exemplul lui Marius, care este cu adevarat obiectiv:
- un carut (oarecum modest) de copil costa juma' de salar. Poti sa iei si carut cu 1000 de euro daca vrei.
- un scanunel de masina, tot juma' de salar daca il iei cu fixare, cum ar fi decent pentru anul 2009
- un scaun de masa, peste un sfert de salar
- o luna la gradinita de stat, un sfert de salar
- o luna la o gradinita privata, cam un intreg salar. Poate sa fie si trei sferturi.
- o bona, trei sferturi de salar.
- o casa? Daca faci credit pe 22 de mii de euro, platesti 200 pe luna timp de 35 de ani, deci juma' de salar, si il dai inapoi de 3 ori (prieteni din tari civilizate au facut ochii mari - cica, zic ei, CUM DE TREI ORI??? ) Pai da... de trei ori. Presupunand ca ai ce face cu 22 de mii. Presupunand ca mai ai minim 10 de avans. 10 mii. Dar de unde sa ai 10 mii la un salar de 400 pe luna?
- daca ai copil mic, lapte si pampersi in primele luni te costa o optime de salar. NUMAi lapte si pampersi
- un vaccin suplimentar te costa aproape un sfert de salar. Ma rog, depinde de vaccin. Un Rotarix costa la noi aproape 100 de euro. In Franta costa putin peste 100 de euro 7 doze. La noi una. Ai nevoie de doua.
- masina? asta deja e lux. Una SH nu iti vei permite, pentru ca nu ai cum sa strangi 3-4 mii de euro cand ai 400 pe luna. La un leasing, la cea mai modesta masina (sa zicem un spark?) Platesti cel putin o treime de salar timp de 5 ani. Numai sa nu fie prea dotata masina...
- Intretinerea? Pai intre o optime si un sfert de salar la un apartament oarecare.
- daca ai si chirie, esti mancat, un sfert de salar daca imparti cu cineva. Jumate daca ai noroc de o gazda amabila si accepti o garsoniera mai la departare, asa.... Ma rog, asta daca nu cumva ai angajat creditul de mai devreme
- alte cheltuieli lunare - apai cam 60-80 de lei curent, 25-30 de lei cablu, 30-35 internet, 30-50 mobil, ce mai e? Transport? Poate sa fie intre 50 si 200 de lei pe luna, depinde de mijloace. Sau.. gratis daca mergi cu bicicleta.
- un blug cumva? O saptamana la mare? Un weekend la munte?
Ce vorbim noi aici fratilor? Cam ce faci, deci, cu un salar? Cam ce platesti si cam la ce renunti? Vorbim de tara unde alimentele sunt la aceleasi preturi sau chiar mai mari fata de cele din alte tari europene!

Desigur, putem zice astfel: ce iti trebie vaccinuri suplimentare la copil? Da' poate alaptezi si faci economie la laptele praf. Sau mergi cu bicicleta daca iti permite jobu' sa te duci transpirat, sau daca ai tupeu sa faci asta in unele orase... Ca s-ar putea sa pleci dar sa nu mai ajungi la destinatie... Hmm.... internet. Pai deja e lux. Il putem taia. Curentul 80 de lei? Da' mai putem sa stingem din becuri... Masina? Hm... Parca votam cu bicicleta. Bona? Ei da' asta e chiar tupeu. Pai tupeu tupeu, as zice eu, dar la gradinita de stat imi trimite copilul acasa la ora 5, iar eu la ora aia lucrez. Nu mai vorbesc de cele cateva luni de vacante pe an....

Bun, sa zicem ca le rezolvam, prin selectie, pe toate de mai sus, si TOTUSI, intindem de aia 400, hai sa zicem 800, sa admitem ca amandoi in cuplu muncesc.
Ce mai mananci? Cu ce te imbraci? Unde te mai recreezi? Cum instruiesti suplimentar copiii?
Hm... si asta e lux.. Pana la urma urmelor zici mersi ca esti sanatos.

Deci haideti sa fim cinstiti cu noi insine. Nu ma face fericita faptul ca unii traiesc foarte bine, n-am nimic cu ei, ma bucur pentru ei...Admit ca ei exista, chiar nu am nimic cu capra lor. Nu ma face fericita ca eu personal castig ceva-ceva peste aia 400 si ca nu trebuie sa merg cu bicicleta la serviciu.
Ma inspaimanta insa perspectiva viitorului, un viitor in care spartul semintelor este delectarea suprema, recreerea totala, care nu prea costa. Nu costa ca un spectacol la opera nu? Ieftin, trebuie doar sa cobori in fata blocului. Deci faci economie si la transport.
Ma inspaimanta cainii vagabonzi. Ca da, am inteles, si in Olanda si in Franta e plin de rahat pe strada, dar unde-s cainii? Ca eu nici pisici n-am vazut zau! Daca sunt numai rahati, e ok. Daca sunt si caini, atunci nu mai e ok. Acum doua zile citeam pe un blog (al unei membre DC pe care o stimez mult), citeam prin ce a trecut, cu copilul mic in brate fiind, atacata de un caine, in Bucuresti. Si cum a ajuns la spital dupa eveniment. Si cum nimeni nu a schitat nici cel mai mic gest de a o ajuta, macar ca avea un bebelus in brate, nu pentru ea, desi javra deja o muscase de picior...
Ma inspaimanta deci gandul, ca fetita mea, in clasa I sa zicem, ar trebui sa vina singura de la scoala, catre casa. Ca sunt caini in cartier. Si vor fi in continuare.

Ieri vorbeam cu o prietena (daca ne citeste cumva, sper sa nu se supere pe mine ca mentionez asta) si mi-a spus ca baietelul ei are mana in ghips. A cazut la gradinita, de pe tobogan, si are fractura. Ar zice unii - si cum? Nu i-a dat in judecata? Hmm... suntem in Romania. Gradinita e super bine cotata, se cam intra cu pile, iar baietelul cel mic incepe si el tot acolo, deci au nevoie de relatia asta... O sa ziceti ca nu e ok, asa-i? Probabil ca nu e ok. Sa nu credeti ca e un baietel atomic. Nu, chiar e un baietel cuminte, toboganul era cu problema...

O alta draga prietena ma intreba de ce un baietel pe care il cunoastem noi nu a continuat la scoala X? Pentru ca locuiesc in capatul opus la orasului, zic eu, sunt 20 km distanta, si n-are cine sa il duca si sa il aduca. Pai cica microbuzul - zice ea. Care microbuz? Al scolii. Ha ha, ce gluma buna! Ce scoala (de stat) are microbuz? Aaa, da, sunt unele pe la tara, pe unde copiii ar trebui sa strabata padurea ca sa invete a scrie. In Bucuresti insa nu sunt...

Ani de zile nu am beneficiat de asistenta medicala gratuita si de retete gratuite sau compensate pentru copil, pe simplu motiv ca lucram. Si sefii se uita urat. Nu poti sa pleci asa.... cand vrei tu... cateva ore... Dar nu sunt doar cateva ore.
Cateva ore ca sa iei trimitere. Apoi cateva alte ore si in alta zi, ca sa mergi la policlinica. Apoi inca niste ore ca sa te intorci la dr de familie ca sa transcrie reteta, sa o iei gratuit. Asta daca nu cumva era epuizat plafonul. Ca la noi, trebuia sa te imbolnavesti numai la inceputul lunii. Altfel nu nene. Nu era voie. Adica era voie, dar costa! Eu nu aveam orele alea pentru baletul intre cabinet si clinica, asa ca plateam o groaza la clinici private si medicamente cu pret intreg. Noroc ca de la o vreme le am sanatoase pe amandoua...

Apoi de asta, ziceti-mi voi cu mana pe inima ca aveti incredere in sistem. Aveti incredere ca justitia va apara, ca politia va protejeaza, ca va sunt garantate drepturile, asa cum scrie in constitutie.
Ca numar de accidente rutiere, suntem pe primul loc in UE. Scrie in presa. Nu e vorba de cate mii de morti avem, din pacate, din accidente rutiere. Ci de cei doar 37 de condamnati (parca 37, o sa ma informez la "Gandul", un jurnalist al lor investigase). Ei? Cum suna balanta? Cateva mii de morti in ultimii 15 ani, versus 37 de condamnati dintre cei ce au ucis pe cand erau la volan?

In regula, admit ca sunt multi fericiti, ca o duc bine, au venituri bune, casa la tara, isi permit vacante.
Dar oare ei sunt linistiti cand copiii lor se joaca intr-un parc in care cainii vagabonzi umbla in haita? Si uneori ataca.
Sau cand copiii lor traverseaza strada singuri? Ca na, nu poti sa il tii pe copil de mana pana la 18 ani...
UNDE, in Europa, va rog sa imi spuneti, UNDE se mai intampla SA NU se dea prioritate la traversare?
Unde se mai intampla ca primariile sa dea bani, bani grei, milioane de euro, pentru tuns copacei sau pentru fantani arteziene, in loc sa faca in orasul lor canalizare? Ma rog, de fapt ma intreb daca mai sunt zone fara canalizare in capitalele europene. Ma intreb sincer...

Deci se traieste bine, al naibii de bine zau.

olympia spune:

Ankalaura, inseamna ca noi traim asa... bucolic!
Si mai cunosc destui care au mers pe acelasi model si uite-asa se potstrange si banii de masina, investitii, vacante, samd...
Nu ca la ce ai scris in rest, n-ai avea dreptate! Eu am dat un exemplu, nu inseamna ca se aplica la toata lumea.
(Eu as finanta in locul tau grupul sanitar de la socri. Merita investitia!)

Pene colorate... cate putin din toate!

ankalaura spune:

OLY - Stiu ce spui tu, si nu neg acest mod de viata. Am citit si din blogul tau si ti-am admirat pasiunea in ceea ce faci.
Mie, personal, modul acesta de viata nu mi se potriveste pe termen lung, desi as vrea sa am un asemenea nivel de impacare cu mine insami si cu viata pe care as putea sa mi-o construiesc.
Totusi vreau sa imi pot duce copiii la teatrul de papusi, sa nu fac ore in trafic pentru a parcurge 30 de km sa zicem, dintr-o comuna oarecare din imprejurimi, pana la Tandarica.
Vreau ca fata mea sa poata continua orele de balet care sunt de doua ori pe saptamana, lunea si miercurea.
Vreau ca, daca Doamne fereste, am nevoie de urgenta, sa fie suficient sa traversez strada si sa mai merg nitel (pe jos) si sa ajung la camera de garda a unuia din spitalele de copii de care dispunem.
Mai vreau sa am si un job, nu sunt carierista, dar nu ma vad nici stand acasa de acum inainte.
Nu am gasit inca solutia pentru toate astea.

Este evident ca ceva trebuie sa sacrifici, oriunde ai alege sa traiesti. Dar CAT? Si pentru CAT TIMP?

PS - momentan nu avem cum sa finantam cam nimic la socrii... N-am habar la cat s-ar ridica o investitie in fosa septica si ce mai trebuie pentru un astfel de proiect. Pentru moment insa ne luptam cu propriile cheltuieli, si nu prea o scoatem la capat de la o luna la alta...

olympia spune:

Ankalaura, eu am dat exemplul cu de familia extinsa, ca o posibila explicatie a asazisei bunastari a romanilor, bunastare care nu se datoreaza in toate cazurile doar venitului lunar.De aici intrebarea celor care au emigrat : "cum de-si permit romanii" ...
Mai ales in orasele de provincie unde joburile nu-s grozav platite, oamenii se descurca peste asteptari tocmai pentru ca reusesc sa-si completeze cumva cele necesare consumului propriu. Si atunci mai strang bani pentru lucruri (masini noi, vacante in strainatate) care altminteri ar parea inaccesibile cuiva care castiga 400 de euro/luna, ca tot ai dat exemplul asta.
Unde nu e Tandarica, sunt trupe de teatru care vin in gradinite aproape saptamanal. Baletul e intr-adevar mai exclusivist, dar dansuri de pilda se fac in multe locuri, la fel si sporturi cum ar fi baschet sau Karate. Nu e totuna daca vorbim de hobby sau de o inzestrare deosebita a copilului. Fiecare parinte vede lucrurile in felul sau. Un copil crescut in aer cat mai putin poluat, hranit cat mai natural, si care face miscare, are sanse mari sa ramana sanatos. Altminteri, fiecare isi stie prioritatile. Eu una ma sufocam in Bucuresti si nici nu sofez. Viata petrecuta in trafic mi se pare odioasa, ramane prea putin timp pentru orice ai vrea sa faci. Acum locuiesc intr-un oras de provincie, unde exista spital ,scoli/licee, aici merg numai pe jos, copiii la fel, desi fac 30 minute pe drum... La spectacole mergem tot la Bucuresti.




Pene colorate... cate putin din toate!

marius spune:

Nu am facut asa o desfacere (prezentare) a unui cos lunar al unei familii insa ce a prezentat Ankalaura corespunde din punctul meu de vedere cu realitatea cotidiana. Este o prezentare destul de clara.

Eu pur si simplu / Pagina familiei / Tot noi / Mai multe... / www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank"> Video
Pagina legislativa