Mulatri - integrarea in "societatea" picilor

claram spune:

Eu am 2 baieti mulatri de 7 respectiv 5 ani,deci pot sa iti spun unele lucruri traite.Cat erau bebei efectiv ma oprea lumea pe strada sa imi spuna ce frumosi suntma intrebau de unde sunt etc.Cand au mai crescut,adultii la fel curiosi,suntem mereu in centrul atentiei.Cu copiii nu au fost probleme majore,doar de cateva ori am auzit chestii de genul"esti prea negru"etc.Faza haioasa e ca baietii mei sunt un pic timizi la inceput si cand vin copiii sa vorbeasca cu ei si nu primesc raspuns,incep sa-i intrebe in engleza.Sau adulti care imi dau tarcoale si pana la urma indraznesc sa ma intrebe daca sunt ai mei sau de cat timp ii am.Dar in general e ok,si ne-am plimbat prin multe orase,oamenii nu mai sunt asa ignoranti cum erau pe vremuri,cel putin asta e experienta mea.Daca mai ai intrebari,sunt aici.

lara_c spune:

OMG .....Vrei sa spui ca fetita Ciccolinei NU ARATA NORMAL??

Nu pot sa cred ca am citit asa ceva!!!

Ciccolina ....nu ai control asupra situatiei...Nu ai cum sa schimbi lumea.Poate numai sa te muti intr-o tara in care discriminarile nu sunt acceptate.DELOC!!!

Erinn's mummy

Hawaii Mexico US * Around The World * Wedding
* Erinn Kendall

ciccolina spune:

Claram cam asa se intampla si la noi.
Ideea de baza este ca sunt copii diferiti de restul copiilor si trebuie sa mediem cateodata relatia lor cu alti copii.

Lara, trebuie sa intelegi ca asa gandesc inca multi romani. Stiu sigur ca nu se exprima in acest mod intentionat ci doar pentru ca nu sunt capabili sa-si explice lor aceasta varitate (chiar si de rase).
Spun asta pentru ca inainte sa nasc bunica-mea mi-a spus sa nu uit sa le zic doctorilor la nastere ca e mulatra, ca nu cumva sa se sperie de copil si s-o scape din mana. ....si era bunica-mea.
I rest my case

mady19 spune:

Buna seara. M-am gandit un pic inainte sa scriu. Am cautat acest subiect in mod special. Am aflat acum cateva zile ca sunt insarcinata. Partenerul meu este kenian. Nu stiu daca o sa ramanem impreuna...cel mai probabil, nu. Decizia mea este sa pastrez copilul...dar mi-e teama ca nu este cea mai buna optiune. Nu sunt in Romania in acest moment, dar dorinta mea este sa ma intorc in tara. Mi-ar face bine daca as primi niste incurajari, daca nu cer prea mult. Multumesc!

Sabina spune:

Mady, ce te face a crezi ca nu veti ramane impreuna? sunt ceva probleme? nu-l iubesti?



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Mik spune:

Citesc si ma tot mir : copilasi mulatri erau si pe vremea mea la Iasi si lumea ii vedea pe strada si ne jucam cu ei la scoala ca toti ceilalti copii.
Ma intreb retoric : de ce dupa mai bine de 30 de ani situatia nu s-a schimbat ?

Mediajust spune:

Poveste veche de 8 ani:
In ultimul an de gradinita al fiului meu, in grupa lui a aparut un copilas ciocolatiu, frumos foc. Noi locuim intr-un oras nu foarte mare, unde ai fi tentat sa spui ca mentalitatile sunt intepenite, unde oamenii ar trebui sa se holbeze pe strada la orice lucru/chip/situatie care iese din tiparul prafuit.
Ei bine - nu, Mark a fost primit ca oricare alt baietel, ba mai mult, toti se inghesuiau sa se joace cu el si sa-l ajute sa se descurce la activitati pentru ca nu vorbea foarte bine romaneste (s-a nascut si a crescut in tara de origine a tatalui sau, vorbitor nativ de lb. franceza).
In clasa I, a fost inscris la aceeasi scoala cu fiul meu, care cunoscandu-l s-a asezat cu el in banca si asa au ramas cinci ani, pana cand Mark a plecat din nou intr-o tara calda.
Nimeni in acesti ani, nici copii, nici profesori, nici parinti nu l-au privit altfel decat era: un copil obisnuit, poate doar mai frumusel decat multi din clasa. Inteligenta lui, generozitatea si empatia (toate acestea fara legatura cu culoarea pielii) l-au facut unul dintre cei mai indragiti copii din clasa lui, iar pe fiu-meu - cel mai mandru ca avea prietenia lui totala. Cand a plecat, a suferit ca un caine, a petrecut ore in sir pe net incercand sa afle cat mai multe despre locul in care merge Mark, si-a desenta pe harta calatoria lui si s-a ingrijorat pana a primit vesti.
Dupa mai bine de un an, relatia lor este la fel de calda. Vorbesc, se vad pe camere, isi trimit mici daruri si planuiesc sa se revada vreodata. De curand, Mark i-a spus ca la el in cartier s-a mutat un copil alb, si s-a imprietenit repede cu el, in amintirea anilor de aici.
M-am intins probabil plictisitor de mult - dar daca intr-un oras de provincie este posibila normalitatea, nu vad de ce n-ar fi in alta parte.
Adultii cred ca sunt tentati sa le acorde mai multa atentie din fascinatie pentru povestea parintilor decat pentru infatisarea copiilor. De aici probabil si tendinta de "discriminare pozitiva". Altfel - ce poate fi asa special?! Iar cei mici nu cred ca reactioneaza "cumva" decat in primii ani din viata (cand se pot speria si de o barba, si de o palarie ciudata) - apoi inteleg repede ca suntem diferiti, cu ochii negri/verzi/albastri, cu parul blond/negru/roscat, inalti sau scunzi - si nu mai "vad" o problema.

(Trebuie sa zic si asta: cea mai haioasa faza cu Mark s-a petrecut de un 24 Ianuarie, cand l-a jucat pe Mos Ion Roata. Era absolut delicios in costum popular, iar accentul franco-moldovenesc a facut toti banii!! A dus cu el, departe, intr-o tara insorita, poza unui copil de ciocolata cu opinci si suman).

arturicii spune:

Imi pare tare rau sa vad un asemenea subiect.
Poate ca suntem noi aici prea invatati cu mix-ul cultural si nu m-am gandit la o asemenea realitate.

Aici este asa de simplu si de natural.
Baietii de ex au in clasa si asiatici, si "ciocolati" (au 2 fete tare frumoase si ei le spun Chocolate Girls), au si arabi. Si nimeni nu zice nimic nimanui...

Cioccolina, unuia din baieti ii plac fetele mulatre tare mult (celalalt e cu asiaticele in perioada asta). Va cautam cand ajungem prin Ro

Ioana,
~6ani, ~6ani, 18+

mady19 spune:

Sabina, multumesc pentru raspuns. Intrebarea nu este daca ne iubim, ci daca situatia, in special a lui, ne va permite sa ramanem impreuna. E un pic mai complicat, din mai multe puncte de vedere si pentru ca de-abia mi-am adunat un pic de curaj sa postez, ma abtin, deocamdata, sa intru in amanunte.

Gabi_K spune:

in tarile civilizate nu ar fi o problema culoarea tenului, insa la noi... cred ca da. Totusi integrarea fetitei depinde foarte mult de parintii copiilor din jur, de educatoare, de invatatoare. La diverse reactii din partea societatii te poti astepta- e bine sa vorbesti si cu un psiholog, dar mai degraba cu parinti in situatie asemanatoare.
Totusi ar fi bine ca in cercul vostru de prieteni sa fie nu numai caucazieni, ca sa vada fetita, ca e normal sa nu fim toti la fel, suntem diferiti, si trebuie sa ne acceptam asa cum suntem, indiferent de culoare. Important e sa-si dea seama, ca nu e singura mulatra de pe glob (in afara lui tati), doar ca in Romania sunt in numar mai mic, decat cei albi.

off-topic:
Noi ne confruntam cu ceva asemanator- in sensul ca suntem evrei. Asta nu se vede de la distanta, ca si culoarea pielii, dar apar totusi unele diferente intre copii- faptul ca nu sunt crestini, nu-si fac cruce cand altii da, la copii ajunge atat sa se uite stramb la ei. Degeaba suntem la fel ca altii, de multe ori suntem priviti ca niste ciudati.

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
www.dropshots.com/kincses3#" target="_blank">poze noi www.dropshots.com/kincses4#" target="_blank">poze si mai noi
www.dropshots.com/kincses5#" target="_blank">poze cele mai noi
Povestea nasterii: Lili si Robert