o mamica singura

Liliana82 spune:

nona.. am primit mesajul . Astept cu drag sa vorbim pe mess.
Nu are rost sa ma intrebati de fostul..sau de tatic.. Dupa cum s-a observat in cazul meu nu fac barbatilor statuie.. Nu a vrut bebe.. duca se invatindu-se. Eu il vreau.. Si sa se duca pentru totdeuna pentru ca la mine va gasii intotdeuna o usa trantita in nas si un telefon ironic inchis .
Nona.. eu chiar nu stiu ce sfat sa ti dau cu fostu... dar eu in locul tau.. nu l-as trece in certificat. Eu chiar cred ca tata e cineva care sa merite acest drept .. nu doar donatoru de sperma.. si decat sa ma leg la cap cu un frustrat mai bine lipsa.. Si nu are nici o legatura pe ce nume il treci.. daca il treci la tata are aceleasi drepturi sa te bazaie ca orice "tata". Ideea este ca daca voi nu sunteti casatoriti atunci el pentru a recunoaste copilul si a fi trecut la tata trebuie sa de-a o declaratie notariala. deci numai pe baza aceleia poti sa l treci ca tata.. Asa ca sfatul meu... In cazul lui mai bine lipsa...treci liniuta.. oricand daca te razgandesti poate sa l recunoasca si sa ii preschuimbi certificatul.

AA si inca o chestie.. la declaratul copilului daca chiar iti e rusine sa zici ca te-a parasit poti spune ca tatal e in strainatate.. deci... nu cred ca vei avea probleme..

SSerafiotti spune:

Draga Nona,


Imi place mult ce ai scris si cum te-ai exprimat aici:

De aici este evident ca esti cu capul pe umeri, cu mintea limpede (e normal ca in situatia ta sa mai ai indoieli si reveniri la ganduri nefaste, dar conteaza tonusul din majoritatea timpului!) si este de asemenea evident potentialul tau de mama foarte, foarte buna!

De asemenea, nu neglija nici greutatea faptului ca familia iti este alaturi (vei vedea ca se va intoarce si tatal tau la 360 grade, am eu un sentiment in sensul acesta). Este o mare binecuvantare. Daca mai adaugi lipsa grijilor materiale (situatie rarissima in Romania chiar pentru familiile in care atat mama cat si tata aduc bani in casa), te poti considera fericita! Da, fericita!

Stiu ca nu este ceea ce simti in aceste clipe, dar esti o norocoasa in felul tau- tanara, cu un copilas sanatos si iubitor pe drum, o situatie materiala care nu iti da batai de cap (plus satisfactia de a fi realizat-o tu, cu puterile tale) si niste parinti nemaipomeniti. E de colo?!

Sa stii ca eu gasesc toate aceste avantaje chiar nefiind din tabara celor care te indeamna sa te imbeti cu apa rece ca 'n-ai facut nimic gresit'. Aiurea. O intreaga relatie a fost initiata si a continuat gresit, in conditiile in care aproape fiecare rautate care ti se putea face ti s-a facut de catre asa-zisul 'iubit', cu concursul tau. Ai intentionat in deplina cunostinta de cauza sa ai un copil cu o persoana lipsita de caracter fundamental, ba mai mult, cineva impotriva ideii de a avea un copil cu tine si care fusese responsabil de sacrificarea altei vieti provenind tot din tine. Acestea nu ca sunt 'greseli', ci sunt greseli mari, iar imbatarea cu apa rece in privinta lor si prefacatoria ca acest copil apare ca urmare a unei relatii ce justifica aparitia unui copil la fel ca oricare alta relatie solida- spre exemplu o casatorie buna- nu duce decat la si mai multa negare, si mai multa confuzie, si tot asa.

In viziunea mea, e bine sa recunosti fata de tine insati ca atunci cand ai hotarat sa ramai insarcinata ti-ai asumat in numele celui mic faptul ca el, bebelusul -si apoi copilul, adolescentul, adultul care acesta va deveni- sau va avea un tata mizerabil, care il va rani prin inconsecventa sa si prin celelalte trasaturi ale sale, sau nu il va avea deloc (si in ambele cazuri va suferi; daca mult sau putin, ramane de vazut). Dar ti-ai asumat asta pentru el si in numele lui.

Individul iti facuse nenumarate porcarii, nu e ca se fofila si facea pe ascuns, in vreme ce tu aveai o imagine respectabila si promitatoare a angajamentului lui fata de tine...toate aceste lucruri trebuie dezvaluite copilului la vremea potrivita, in termeni potriviti. Te sfatuiesc sa nu minti niciodata copilul; si minciuna si adevarul dor, dar cea dintai dizolva si increderea.

Dumnezeu ia greselile noastre cele mai incalcite si mai grave si nu stiu cum mestereste din ele inca o portita pentru noi, inca o fereastra pe unde sa scoatem capul la aer si lumina. Poate relatia n-a pornit din nota zece, iar copilul nu a fost invitat sa vina in urma unei judecati intelepte sau macar practice si prevazatoare; dar cine stie ce minunatie va fi el, cat va insemna pentru tine si cat veti insemna unul pentru celalalt!

In privinta liniutei in certificat- te sfatuiesc cu multa insistenta sa nu cumva sa lasi acea canalie sa triumfe in urma zbaterii tale de a aduce pe lume un copil, punandu-si numele pe hartia doveditoare a nasterii.

El isi plimba derriere-ul prin statiuni cu noua (sau fosta, sau si una si alta, inteleg???) flacara arzatoare din viata lui in vreme ce tu te intorci de pe o parte pe alta, insarcinata in 8 luni.

Nici nu incape discutie despre ce ar trebui sa faci. Rusinea, cea veritabila si care ustura al dracului, e cea simtita nu fata de necunoscutii sau abia cunoscutii carora va trebui sa le explici- in prea putine ocazii si prea pe scurt ca sa-ti faci probleme- de ce are copilul liniuta in certificat, ci fata de tine si mai ales de copil, pentru a-l fi pus in situatia de a fi fiul cui este; nu e asa?

Da, va fi injositor sa declari de una singura copilul si sa pui sa se traga linie in certificat, dar este posibil, este legal si dureaza cateva minute (cu tot cu stanjeneala aferenta). Aceste cateva minute de stanjeneala iti vor cumpara o viata de liniste alaturi de copilul tau, deplinatatea puterii de a hotari in ceea ce il priveste pana la varsta majoratului, via libera la educatia lui in spiritul pe care ti-l doresti tu si altceva importantissim, care acum poate doar intrezaresti in plan secundar- posibilitatea armoniei complete intr-o noua familie.

Esti tanara, realizata, sensibila, cu capul pe umeri, etc, ai multiple alte calitati- si nici un motiv sa nu te gandesti ca, mai curand mai degraba decat mai tarziu, iti vei intemeia o familie alaturi un barbat pe care il vei dori ca sot, tata al baiatului si, de ce nu, al celorlalti copii pe care i-ai putea avea!

Este muuuult mai atractiva pentru un barbat situatia femeii al carei copil are nevoie reala de un tata: un copilas pe care il poate adopta el pentru ca micutul are liniuta in certificat, decat cea a femeii cu un copil 'din prima casatorie', copil in spatele caruia sta eternul 'fost', nemultumit, bagacios, cu pretentii, cu influenta, cu putere de decizie, cu jumatate din drepturi asupra celui mic...sau, chiar rupt din rai sa fie, validand totusi in orice secunda faptul ca noul sot nu poate fi 'tatal adevarat' al copilului!!!

Spune si tu, merita? Mai ales ca tu stii mai bine ca oricare din noi la ce sa te astepti de la asemenea poama. Noi aici scriem, inchidem si ne ducem la ale noastre, mai bune sau mai rele, insa tu, daca te legi la cap cu 'numele tatalui' pentru ca te temi de cateva minute de fasticeala, legata la cap cu 'tatal' ramai, iar implicatiile le stii...

Hai sa-ti spun ce mi-a adus mie 'numele tatalui' pe certificat (ar fi fost mai greu sa nu fie acolo, eu avand 4 luni cand au divortat ai mei):

-nervi, rusine si jena (cand una, cand alta, cand toate la un loc) pe parcursul intregii vieti, dar mai ales al copilariei si varstei scolare, ca ma cheama altfel decat pe oricare membru al familiei mele- altfel decat pe mama, pe bunicul si bunica, pe sora si tatal meu vitreg, etc.

-zeci de intrebari insinuante, sarcastice, sau uneori neutre, dar care oricum taiau in carne vie: 'Da' pe tine de ce te cheama asa si pe mama ta...tatal...sora...etc, vezi mai sus...n-o/nu-l cheama asa???'

-stress imens la varsta de 10 ani jumatate ca n-o sa pot participa la tabara internationala pentru copii superdotati pe care o castigasem la etapa nationala a concursului de creatie literara. Pentru calatorii in strainatate trebuie acordul tatalui.

-ciuda, furie si suferinta ca n-am putut merge intr-o excursie care atunci mi s-ar fi parut de vis (la Venezia- aveam 12 ani) alaturi de matusile mele. Trebuia acordul tatalui. Intre timp una din matusi s-a prapadit si nu am mai fost niciodata undeva in excursie cu nici una din ele.

Pe partea cu plus nu am ce arata. Nimic. Nu am avut niciodata ceva de la el, nu tu timp, nu tu bani, nu tu atentie, un cadou sau macar un telefon de ziua mea! Nimic, nici macar o piatra.

Liliana82 spune:

SSerafiotti imi pare rau pentru copilaria care ai avut-o. Deoarece si eu sunt intr-o situatie asemenatoare nonei e bine ca ne-ai impartasit din experienta relala problema cu numele copilului. Al meu va avea clar liniuta in certificat caci eu consider ca dreptul de tata se castinga... nu se ofera pe tava, si decat unul care sa inchida portile de succes copilului , mai bine lipsa. E groaznic ca un parinte sa faca asa ceva. Daca nu poti sa l ajuti ca parinte, macar nu-i baga bete in roate cand vrea sa realizeze ceva pe forte proprii.
Legat de rusinea de a declara ca nu are tata mi se pare ca exagerezi.. Pe mine pana acum nu a indraznit nimeni sa ma faca sa imi fie rusine ca sunt gravida necasatorita.. dar poate ca acest lucru tine si de personalitate..

danielatt spune:

asa este, depinde de caracter, de taria si siguranta care o emani. Eu cand am declarat copilul...am facut-o natural si nici macar o secunda nu mi-a trecut prin cap sa-mi fie rusine..de ce? fata de cine? nu cred ca asta ar trebui as constituie o problema, in schimb,singurul punct la care m-am oprit in mesajul lui sserafiotti a fost acolo unde vorbea de suferinta copilului. Insa si aici, cred ca in viata nu le putem avea pe toate, desi, sunt convinsa, ca fiecare dintre noi dorim sa oferim puilor nostrii absolut totul. se pare insa ca viata este..asa cum o primim fiecare, adica ne descurcam cu materialul primit.
Poate ca ma incurajez singura insa cred in puterea mea, in taria mea de caracter si in siguranta de sine, astfel incat sa-i ofer copilului meu un confort psihic care sa-l pregatesca a face fata in diferite ipostaze mai putin placute care cred ca or sa vina..sau nu..cine stie?

SSerafiotti spune:

Liliana,

Eu cand am raspuns la topic am citit cu atentie ce se scrisese inaintea mea, iar in raspuns am incorporat/reluat/adaptat anumite idei si probleme care fusesera aduse in discutie pe parcurs de catre altii.

Cineva la un moment dat (nu stiu unde exact, nu mai am vreme sa recitesc) pomenea de rusinea pe care mama ar putea-o resimti in legatura cu faptul ca bebelusul are liniuta in certificat. Nu stiu care sunt sentimentele Nonei in legatura cu acest lucru, dar am venit in intampinarea posibilitatii subliniind ca, daca rusinea va exista, va trece repede si ca nu trebuie sa devina factor determinant cand/daca se ia hotararea contra liniutei.

Altfel, mi se pare absolut normal ca orice femeie care concepe intentionat un copil cu un barbat care nu isi doreste copil, ba mai mult, care a mai obligat-o sa faca un avort pentru ca nu isi dorea copil, sa aiba anumite sentimente de jena, nemultumire, furie, rusine, frustrare pentru felul in care a fortat lucrurile intr-o relatie cu cineva care nu a respectat-o si nu a meritat-o. La acest gen de introspectie si de concluzii m-am referit in primul rand prin 'rusinea care doare'. O introspectie realista nu va fi neinsotita de aceste sentimente, si sfaturile pertinente din partea altora vor atinge si aceste probleme, pentru ca ele exista, dar exact disconfortul creat de aparitia lor te determina sa iti doresti ceva mai bun data viitoare si sa nu mai accepti situatii degradante. In vreme ce cu o cohorta de oameni care bat din palme in jurul tau si te asigura ca e biiiine, e la fel de bine cand de fapt purcica e moarta in cotet...nu prea sunt sanse sa cresti si sa vezi diferente. Aia e.


Mai voisem sa adaug ceva- esential, nici nu stiu cum am uitat: din cauza ca am avut 'tata in certificat' nu m-a putut adopta bunicul meu, lucru care mi-as fi dorit foarte mult sa se intample.

Asadar, fetelor, nu va legati la cap cand nu va doare. E normal, minunat si de trebuinta ca puiul sa aiba un tata, dar daca are o bestie, liniuta e mai tata de o mie de ori!

iulix spune:

Nonalaly in primul rand iti doresc o nastere usoara si sa te bucuri mereu de BB mic! Revenind la subiect nu stiu daca este atat de important un tata care nu vrea sa se implice. Cum au zis si fetele inaintea mea, mai bine o liniuta pe certificat in dreptul numelui tatalui decat un simplu nume, care sa nu valoreze nimic. Oricum bb sunt sigura ca va schimba viata ta cat si a parintilor tai si sigur si a tatalui tau desi spui ca nu ai fost prea apropiata de el mai ales cand il va tine pt. prima data in brate. Adica nu are cum sa nu te induioseze mogaldeata aia mica care are atata nevoie de dragoste si multa afectiune. Cred ca orice barbat fie ca e el tata, bunic, unchi oricat de dur si impunator ar fi tot i se va inmuia inima la vederea micutului si sunt convinsa ca vei avea parte de tot sprijinul din lume. Te pup si sunt alaturi de tine! iar pt. BB mic o .

danielatt spune:

as vrea tare mult sa ma lamuresc asupra unui aspect, poate ca eu nu reusesc sa inteleg exact de ce ar trebui sa o respecte si sa o merite un barbat, cu care ea a decis sa aibe un copil, contrar vointei lui:

sserafiotti spunea "Altfel, mi se pare absolut normal ca orice femeie care concepe intentionat un copil cu un barbat care nu isi doreste copil, ba mai mult, care a mai obligat-o sa faca un avort pentru ca nu isi dorea copil, sa aiba anumite sentimente de jena, nemultumire, furie, rusine, frustrare pentru felul in care a fortat lucrurile intr-o relatie cu cineva care nu a respectat-o si nu a meritat-o."

1.daca si-a dorit copilul contrar vointei "tatalui" nu vad de ce ar fi afectata de rusine, jena, s.a.md. pe cata vreme decizia de a pastra acest copil a fost doar unisens si nu consens. Adica, ma gandesc ca aceste sentimente mai degraba ar trebui sa le resimta el.

2. Faptul ca el nu a meritat-o..nici aici nu vad de ce nonaly ar trebui sa se simta prost, poate doar pentru ca ea a incecat sa forteze oarecum lucrurile.


Sunt deacord insa (si poate ca eu nu am inteles bine mesajul citat mai sus) ca nonaly poate incerca o analiza, o vedere realista a deciziei ei de a pastra acest copil. Toate sentimentele si resentimentele ce pot proveni de la o introspectiva, pot aduce la suprafata anumite autocritici, dar care puse in lumina faptului ca decizia a fost luata de ea, pot sa ma gandesc ca toate aceste trairi o vor face sa deschida bine ochii pe viitor.
Aici are mare dreptate Sserafiotti....
La urma urmei, suntem si traim ceea ce noi decidem.

Nu as vrea sa se inteleaga ca am ceva cu decizia lui nonaly de a pastra acest copil, doar ca nu as vrea ca prin parerile noastre sa declansam suferinta.
Sunt convinsa ca sufera destul doar la gandul ca bb-ul ei nu va avea un tata, si cred ca este de ajuns.
Doar ea stie daca a facut bine sau nu, daca se simte comfortabil sau nu in o atare situatie.
Nonalaly, sper ca ai nascut si esti bine si tu si bb-ul.
Va doresc multa multa putere si curaj ! Ati plecat intr-o calatorie minunata !

SSerafiotti spune:

Daniela, pentru ca asa este bine. Asa este firesc. Armonios. Optim, daca vrei. Atunci cand armonia este rupta, toata lumea sufera- mama, cuplul, parintii mamei, intreaga ei familie, si in fond si societatea asta de care nu intereseaza pe nimeni, dar de care depindem cu totii ca paianjenul de muste. Si cred ca iti este familiara fraza pe care o auzi in cele mai diferite medii si contexte, din tren pana in obor, atat de nepretentioasa, dar atat de grea: 'Cel mai mult sufera copiii'.


'' 1.daca si-a dorit copilul contrar vointei "tatalui" nu vad de ce ar fi afectata de rusine, jena, s.a.md. pe cata vreme decizia de a pastra acest copil a fost doar unisens si nu consens. Adica, ma gandesc ca aceste sentimente mai degraba ar trebui sa le resimta el.''

Un copil nu trebuie sa fie un furt. Sunt barbati care isi doresc copii. Copiii trebuie facuti cu acestia.


'' 2. Faptul ca el nu a meritat-o..nici aici nu vad de ce nonaly ar trebui sa se simta prost, poate doar pentru ca ea a incecat sa forteze oarecum lucrurile.''

Nu am spus ca ar trebui sa se simta prost, ci ca daca are aceste sentimente, ele sunt normale si nu este in avantajul copilului ca ele sa influenteze decizia pro sau contra liniuta.



''Nu as vrea sa se inteleaga ca am ceva cu decizia lui nonaly de a pastra acest copil, doar ca nu as vrea ca prin parerile noastre sa declansam suferinta.''

Nimeni nu are nimic cu decizia acestei mame care apare serioasa, desteapta, realizata, sensibila, dedicata si plina de iubire pentru copilul ei. Noi toate nu am facut decat sa venim in intampinarea unor ganduri si emotii pe care le-ar putea avea si sa ne dam cu parerea cam ce greutate ar trebui sa aiba acestea intr-o decizie CAPITALA cum este aceea de a oferi sau nu un tata nominal copilului.

Nu cred ca parerile altora, ci faptele personale declanseaza suferinta. Parerile reflecta faptele si arata pulsul unei mini-societati, ele pot fi luate in considerare sau nu.



'' Sunt convinsa ca sufera destul doar la gandul ca bb-ul ei nu va avea un tata, si cred ca este de ajuns.''

Daca esti atat de convinsa, inca nu vezi de ce este important sa fim respectate si meritate de barbatul cu care concepem un copil?
Aici ma refer la copiii proveniti dintr-o relatie vie, nu la cazurile de IFV cu donator s.a.m.d.

SSerafiotti spune:

Draga Nona,

Pentru ca pana la urma am ajuns sa discut (si) numeroase generalitati in mesajele de raspuns la subiectul tau, ma simt datoare sa trimit inca un raspuns in care sa iti marturisesc strict ce as face eu in situatia ta.

As taia orice legatura cu tatal copilului, acum, imediat, pana intr-acolo incat m-as face ca nu il cunosc pe strada.

Nu a fost niciodata tata, nu a fost sot, nu a fost prieten, nu a fost nimic. Este cumplit sa accepti gandul, dar din ceea ce povestesti reiese ca el nu ti-a fost nimic. Iti datoreaza totul- iubirea, fidelitatea, atentia pe care i le-ai acordat in toti acesti ani ai tineretii tale-, nu ii datorezi nimic, sterge-i orice datorie si mergi inainte ca si cum ai fi facut copilasul cu un donator.

Nu l-as primi nici la maternitate, nici acasa, nicaieri, as declara ca baietelul nu are tata si as trece cu rabdare si fara tutun peste sentimentele amestecate, umilinta si nervi, peste curiozitatea oamenilor, care doare, si altele asemenea, bucurandu-ma ca ii pot oferi acestui copil persoana mea si o situatie familiala, materiala si afectiva peste medie.

Cand voi fi depasit trauma legata de aceasta iubire care nu a fost intoarsa niciodata si as dori sa ma apropii de alt barbat si sa ma casatoresc, as considera eligibile doar persoanele care privesc copilul (si faptul ca acesta nu a avut niciodata tata) ca pe un privilegiu si un noroc enorm. Asemenea barbati exista, si trebuie cautati ei, nu altii.

Nu m-as incurca cu cei care considera ca imi fac o favoare sau imi trec cu vederea faptul ca am un copil fara tata, cu cei carora le trebuie timp sa accepte ideea, care trebuie cuceriti de copilul insusi ca sa se lase sedusi de posibilitatea de a-l iubi si adopta.

Nu, domn'e. Le-as spune de la inceput ca eu am un copil care nu a avut niciodata tata, care are nevoie de un tata, si ca sunt in cautarea unui iubit care isi doreste sa imi fie sot cu aceeasi intensitate cu care isi doreste sa imi adopte copilul. Aceasta abordare triaza din start toate ciurucurile. Cine va dori sa incerce se va incadra intr-un anumit profil si va fi vorba de oameni sufletisti, delicati, disponibili, curajosi.

Daca nu mi-as dori un sot langa mine, as creste copilul singura si m-as bucura de faptul ca sunt o persoana care ii poate oferi orice in afara de un tata. Persoanele carora nu le lipseste nimic in viata sunt putine. Este absolut normal sa iti lipseasca ceva, pe o parte sau pe alta.

In oricare din aceste doua situatii sunt sanse foarte bune ca micutul sa creasca echilibrat si fericit.

Mult noroc, multa intelepciune si putere de la Dumnezeu.

nonalaly spune:

buna fetelor,
am absentat putin de pe forum si nu v-am raspuns la ce ati scris intrucat de o sapatamana am zugravit casa si am pus totul la punct in asteptarea bblui meu.
multumesc pt sfaturi si incurajari sunt binevenite. insa fetelor, un aspect se pare ca v-a scapat cand ati citit povestea mea si anume: eu nu am facut acest copil impotriva vointei lui nicidecum, ci EL a fost cel care la acel moment a insistat sa avem un copil impreuna. e adevarat ca teoretic eram despartiti, dar a vrut copilul (iar eu am crezut la acea data ca prin acest "gest"nu vrea decat sa arate ca doreste o relatie serioasa si ca a ales sa ramanem impreuna- asta am crezut eu) am pastrat copilul pt ca mi-l doream fffff mult si pt ca nicidecaum un as mai fi facut vreodata avort, mai mult avand si RH negativ de care am aflat abia la primul control dupa ce am ramas insarcinata.
pot spune ca timp de aprox 3 luni s-a interesat fff mult de copil si de mine, insa pendula, ba la mine , ba la fosta si atunci eu am clacat si nu am mai rezistat, au urmat certuri groaznice si dintr-o data stop, s-a indepartat total. cam asta a fost.
din cate stiu eu s-a mai interesat de noi de la prieteni comuni si cunoscuti dar nu ma cauta, decat daca eventual ne intalnim intamplator mai schimba 2 vorbe cu mine dar distant, rece si nu despre copil. acum este plecat in vacanta si inainte de a pleca a dat un tel sa ma "instiinteze" ca pleaca dar atata tot.
sincer pe mine nu ma mai intereseaza persoana lui, prioritar este doar copilasul pe care il astept din clipa in clipa. nu sunt inca hotarata ce voi face cand se va naste, eu n-am sa-l caut sa-i spun ca am nascut insa nu stiu cum sa procedez daca totusi se razgandeste si vrea sa recunoasca copilul. chiar nu stiu. vreau sa iau cea mai inteleapta decizie care sa fie in avantajul celui mic.
din partea lui nu am nevoie de abs nimic mateial, pt ca am o situatie care imi permite financiar sa ofer totul acestui copilas. iar legat de liniuta din certificat chiar nu m-ar jena fata de nimeni cu nimic, pt ca nu indrazneste nimeni sa-mi adreseze o vorba in acest sens, deci nu imi este rusine ca la varsta asta sa am un copilas "din flori", ceea ce ma intereseaza in schimb este ce ar fi cel mai bine pt puiut. atata tot. adica cum va evolua viata lui cu acea liniuta care v-a trebui s-o "traga" dupa el toata viata.

nona si bb.