o mamica singura

am 30 de ani si voi aduce si eu pe lume peste cateva saptamani un puisor care nu cred ca se va bucura in vreun fel de existenta tatalui sau ci mai mult de liniuta din certificat.
in urma cu 5 ani am inceput o frumoasa poveste de dragoste ce credeam eu ca va dura toata viata dar n-a fost asa. am locuit impreuna cam un an si jumatate timp in care am fost de nenumarate ori mintita si inselata,afland de toate astea am incercat (dupa o vreme fiindca nu mai suportam sa ma abtin ca stiu tot) sa vb cu el dar a inceput haosul, certuri, scandal... ne-am despartit, el s-a intors la fosta si dupa nici 3 saptamani a revenit inapoi. l-am iertat crezand ca regreta tot dar n-a fost deloc asa. el de fapt pendula in continuare intre noi doua si se pare altele (dupa cate am aflat ulterior). intr-o zi mi-a zis ca isi doreste sa aibe un copil cu mine (stia ca tot ce vreau pe lumea asta era sa am un copil si ca in perioada cat statusem impreuna aveam discutii pe tema asta pt ca el nu-si mai dorea copii sub nici o forma (avand unul din casatoria anterioara), eu chiar pierdusem o sarcina plus ca am fost apoi nevoita sa fac un avort din cauza lui pe care il voi regreta toata viata mea). nu prea l-am luat in seama crezand ca vrea doar sa ma impresioneze, dar....minunea s-a intamplat pe neasteptate, am ramas insarcinata chiar in acea seara fara sa cred ca ar fi posibil asa ceva. (imi doream nespus de mult un copil dar nu eram tocmai pregatita pt ca eram totusi despartiti in continuare). cand am aflat vestea ca port in pantece un ingeras am fost in al noualea cer, i-am spus. a reactionat foarte nesurprins spunand ca se astepta, insa de atunci s-a indepartat aproape total de noi, nu m-a mai cautat decat de vreo 2-3 ori la tel si daca ne intalneam intamplator pe strada schimbam 2 vorbe, nu a fost curios deloc cum e bebe, ce face...nimic. am incercat sa-l abordez eu dar fara rezultat, fiecare discutie se termina dezastruos. intamplator, acum cateva zile ne-am intalnit si m-a "instiintat" printre altele ca urmeaza sa plece in vacanta cu fosta (ea stiind ca sunt insarcinata si cand tre sa nasc) exact in perioada cand voi naste eu motivand ca a uitat cand tre sa nasc. parea fff dezinteresat de copil si implicit de mine si fara nici o remuscare. intrebandu-l daca vrea cumva sa faca parte din viata copilului a raspuns sec un da scurt dar ca nu stie cum ca sa fie bine pt toata lumea si ca inca nu s-a gandit la o modalitate, iar numele copilului nu-l intereseaza deloc. cu alte cuvinte...n-am decat sa ma descurc cum vreau.
toata perioada sarcinii am fost destul de stresata la gandul ca fiul meu nu va avea parte de un tata (eu fiind crescuta intr-o familie respectabila si cu principii solide despre ce inseamna familia).
iubesc acest copil cu toata fiinta mea, mi-l doresc din tot sufletul si am sa fac tot ce-mi sta in putinta sa-i ofer tot ce-i mai bun pe lumea asta, dar mi-e frica sa nu ma condamne intr-o zi pt ca el e diferit de alti copii si nu are tata. pt ca sunt convinsa ca el se va indeparta definitiv de noi.

Liliana82 spune:

si eu o sa fiu mamica singura.. o sa masc dupa 20 iunile..
Imi pare rau pentru relatia ta cu fostul si imi pare rau ca suferi inca pentru un "( te las pe tine sa-l cataloghezi)"
Eu deocamdata incerc sa am relatii bune cu toata lumea din familia mea iar atunci cand va veni bebe care e baiat sa implic pe tata si cumnatul in cresterea lui .. in asa fel incat sa nu duca lipsa unor modele masculine. Daca ma va intreba vreodata de ce nu are tata o sa i raspund ca el are bunic si ca nu toata lumea are bunici, unchi si matusa . Eu cred totusi ca copilul va dramatiza lipsa unui tata doar in cazul in care mama este foarte afectata de faptul ca nu are sot si ii induce inconstient copilului o suferinta pentru faptul ca el nu are tata ( cand de fapt este doar in mintea mamei )
Deci daca ai o familie respectabila cu principii despre ce inseamna familie cu siguranta ca bunici vor substitui lipsa tatalui.
Nu e capat de lume ca bebe sa aiba liniuta . De multe ori in functie de tati care iau conceput , e mai bine pentru ca nu te va bazai nimeni cu pretentii de drepturi de tata, no sa te santajeze nimeni cu asta si elimini din start multe neplaceri pe care le-ar crea un sot care te-a parasit.
Si mai consider ca un copil are dreptul sa si condamne paritii daca a fost abuzat sau neglijat nici decum sa te condamne pe tine pentru faptul ca tasu nu l-a vrut.
Sarcina usoara si bebe sanatos

nonalaly spune:

draga liliana, iti multumesc pt incurajari si sper ca timpul va rezolva totul. sunt ff bulversata acum si coplesita de ce ma asteapta. mama mea imi este alaturi, tata mai putin pt ca niciodata nu prea am fost apropiata de el. as vrea sa pot sa ma detasez de trecut si sa ma gandesc ca acel om nici nu mai exista insa e destul de greu pt ca l-am iubit mult si am avut o incredere oarba in el ca-mi va fi alaturi pe perioada sarcinii si dupa avand in vedere ca de la el a pornit initiativa de a avea un copil impreuna.
acum, nu-l recunosc deloc parca a devenit un monstru prin comportamentul ce il manifesta fata de noi. ma intreb mereu oarecum poate trai atat de linistit si sa fuga intentionat chiar cand se naste, cand el insusi este un copil care s-a nascut in aceleasi imprejurari (tatal sau nerecunoscandu-l nici pana in ziua de azi si nici nu l-a vazut vreodata). mirarea mea fata de reactia lui este cu atat mai mare cu cat stiu ca a suferit in copilarie enorm pt acest lucru si chiar spunea ca niciodata daca va avea un copil acel copil nu va trai fara sa il cunosca si sa-i fie aproape. dar.....iata parca intentionat repeta istoria.
sunt confuza si derutata, mi-e teama ca nu voi face fata psihic sa fiu si mama si tata. mi-e teama ca n-am sa-i pot oferi puiului meu suportul aqfectiv necesar in cresterea lui si asta ma macina enorm. financiar sunt independenta, doar ca momentan stau inca la parintiimei pana imi termin casa, care...nu stiu exact cand voi reusi s-o pun la punct.
iti multumesc inca o data, sa ai nastere usoara si imi doresc sa pastram legatura.

Liliana82 spune:

nonalaly Tradarea si minciuna intotdeuna lasa un gust amar asa ca e de inteles faptul ca suferi.
Si temerire tale ca viitoare mamica sunt normale.. Cred ca acestea fac parte din "odiseea sarcini" si totodata cred ca ar fi anormal sa nu ai asemea temeri in conditiile in care vei deveni mamica. Totusi temerile astea trec si le gasesti raspunsuri .
Faptul ca mama ta e pregatita si doreste sa te ajute cu copilasul este un foarte mare avantaj pentru tine si copilas. Iar tatal, cred ca si el se va implica atunci cand o sa si vada nepotul.. Deci eu cred ca copilasul tau va avea parte de "suportul afectiv necesar" de care tu te temi atat. Eu sunt ferm convinsa ca o sa ti iubesti puiul mai mult decat orice pe lume.
Chiar daca iti este greu va trebui sa-l uiti pe fostul si sa te bucuri de copilasul care va veni pe lume.. O sa vezi ca toate vor fi ok .

nicoll_mada spune:

Nonalaly in primul rand vreau sa-ti urez sarcina usoara in continuare si sa dea Dumnezeu sa fiti sanatosi si tu si BB.
Ce sa -ti spun,de aproape 1.5 ani si eu cresc singura doua fetite care luna viitoare implinesc 4 si respectiv 2 ani.A spune ca e usor as minti...Dar sa sti ca satisfactiile sunt imense!!!Cand iti vei tine prima data copilasul in brate ai sa vezi ca te vei simti stapana universului,vei realiza ca TU esti TOTUL pentru acea mica fiinta.Sa sti ca in acele momente capeti puteri pe care nu le banuiai,de care nu te credeai a fi capabila.
Pe undeva e normala starea ta de temere,este specifica graviditatii oricum,dar iti spun din suflet,capul sus,te vei descurca sa fi si mama si tata instinctiv.La inceput BB nu stie de mama si tata,cu timpul,functie de intrebarile lui si de cum se va comporta "tatal" va trebui sa-i explici in asa fel incat el sa inteleaga.
Uite,eu spre ex cu fetita cea mica nu am probleme deocamdata.Era micuta cand "al meu sot" a plecat,nu-l stia si nu intreaba.Dar cea mare il stia si a intrebat.Pentru moment,acesta fiind si adevarul, stie ca tata este in Anglia.Ma doare cand spune ca-i e dor si vrea sa vina de tot.Ii spun ca momentan nu poate,acolo lucreaza...In timp ca trebui sa dau si explicatii mai detaliate,dar incerc in asa fel incat sa nu o afecteze pe ea.
Sper ca si relatia ta cu tatal tau sa se schimbe o data cu aparitia nepotelului.MA bucur mult ca o ai pe mama ta de partea ta si iti doresc din suflet sa poti sa pui toate treburile in ordinea in care tu ti-o doresti.E foarte important sa fi tu impacata cu tine insati,apoi ai sa vezi ca toate vor veni de la sine.
Eu voi fi aici si daca vreo data vei vrea sa vorbim sau ai nevoie de vreun sfat,o voi face cu toata inima.


nicoll_mada Codruta Andreea ( 29.07.2005 ) si Alexandra Stefania ( 12.07.2007 }
http://community.webshots.com/user/nicoll_mada
MMN

boticelina spune:

Nonalaly, povestea mea este, in linii mari, la fel cu a ta, fetita mea face in curand un an... Nu stiu sa-ti zic daca-i mai greu sa fii mama singura pentru ca nu stiu cum e sa nu fii mama singura

Pot doar sa te incurajez si sa te sfatuiesc sa lasi deoparte framantarile vis-a-vis de "vine, nu vine, cum l-o lasa constiinta sa faca asa ceva..." si alte d-astea ca nu asta-i important. Important e, mai ales ca esti aproape de termen, sa aranjezi lucrurile in asa fel incat sa ai pe cineva la care sa poti apela cel putin in primele 6-8 saptamani cand e mai grea adaptarea la viata cu bebe, sa-ti faca curat, o mincare, chestii d-astea. Apoi sa te gandesti cum sa faci lucrurile astfel incat sa te descurci si singura la baita, la cumparaturi (am observat io ca e vital sa ai masina).

Cat despre liniuta, doare o singura data, cand te duci sa faci certificatul si spui sa puna liniuta, apoi trece ca nu stai cu certificatu-n ochi toata ziua Si si asta se rezolva simplu daca tatal revine la sentimente mai bune - se face declaratie la notar si gata.

Ma gandesc ca in momentul cand ai aflat ca vei avea un bebe si stiind ce aveai la usa ti-ai facut un scenariu si cu el lipsa din peisaj... Eu cel putin asa am facut si hotarata fiind sa nu renunt la copil, am renuntat la ideea de tata (un astfel de tata). Hai, capul sus, tu n-ai gresit cu nimic, si ai primit un dar minunat, un copil, poate ca e mai greu sa-l ridici doar tu singura dar cu siguranta e minunat!

Nu pot sa-ti spun cate satisfactii si cata implinire imi ofera copilul meu in fiecare zi si oricat de dificil ar fi uneori, tot ma descurc, chit ca las cumparaturile in masina si nu le aduc in casa decat dupa ce o culc, pentru ca nu pot sa urc si cu ea in brate si cu papornitele in mana...

Priveste partea buna a lucrurilor, o sa fiti doar voi, o sa va faceti programul numai cum va convine, treburile casei se reduc la nevoile tale si ale lui bebe, poti sa dormi cu bebe in pat si pin' la majorat daca asa vrei (si vrea si cupilul ), nu te certi cu nimeni in privinta educatiei, cat mananca, ce mananca, ce mai, eu vad numai avantaje

O floricica pentru tine si capul sus! Daca vrei sa mai impartasim strategii de supravietuire doar tu cu bebe, scrie aici...

Monica si gargaritza Nancy

"If you are unware of your choices, then you have none"

nonalaly spune:

va multumesc mult pt incurajari, e bine sa stii ca sunt oameni care-ti sunt alaturi mai ales cand te simti atat de ...singur uneori.
Liliana82. intradevar tradarea si minciuna lasa urme fff adanci care nu cred ca se mai sterg vreodata. e greu sa uit tot ce-a fost si ce-am trait impreuna, pt ca am trecut prin fff multe in cei 5 ani, lucruri ce credeam eu ca consolideaza relatia noastra, ca ne apropie dar...n-a fost deloc asa. acum 2 ani mama lui a murit de cancer, am aflat in ultima faza cand nu se mai putea face nimic, iar ultimele 3 luni din viata le-am petrecut prin spitale zi si noapte, eu stand langa ea pana in ultima clipa, si multe alte lucruri care el le-a uitat cu desavarsire. de multe ori ma gandesc cum poate sa nu-l intereseze de acest ingeras care creste in mine, cum poate trai cand el insusi a avut o viata destul de chinita tot din aceleasi motive. sincer ca barbat, nu mai astept abs nimic de la el, dar ca tata asteptam poate totul. intr-un fel pot spune ca m-am resemnat, intre noi, clar lucrurile sunt degradate total si cred irecuperabil, dar copilasul acesta ar merita totul, adica si afectiunea unui tata, a unui model in viata. nu stiu in ce masura tatal meu se va schimba dupa nasterea nepotului, dar sunt fff slabe sanse. el este si destul de in varsta, face peste 1 an, 70 de ani iar frati sau cumnati nu am care sa suplineasca un model masculin.
as vrea sa imi regasesc linistea si sa ma impac cu mine insami dar imi este fff greu, parca in perioada asta nici nu mai gasesc resurse.
iti doresc sa ai si tu o nastere usoara si un bebic sanatos, voinic si voios.
nicoll_mada. multumesc pt incurajarile tale, sper ca acest copilas sa imi readuca zambetul pe buze si sa-mi umple viata care in momentul de fata e atat de goala. abia astept sa nasc si sa-l tin in brate, parca nici nu mai am rabdare.
ma gandesc cu griaza la momentul in care va trebui si eu sa dau explicatii ca unde e tatal lui, de ce nu vine, etc. si asta pt ca e baiat si cred ca baietii simt mai mult lipsa tatalui.
ma gandesc ca poate in viitor o sa-mi refac viata insa nu am aceasta certitudine deoarece sunt atat de scarbita de barbati incat.....(inainte de aceasta relatie am fost casatorita cu un alcoolic notoriu care era fffff agresiv fizic de la care am si ramas cu sechele si pana in ziua de azi. iar cand a aparut acest X-tatal copilasului meu am crezut ca mi se va schimba radical viata in bine, fiind opusul lui, neconsumand deloc alcool si nici tigari, insa avea alt cusur, era pot spune un adevarat afemeiat, cu alte cuvinte am scapat de dracu si am dat de ma-sa, in fine. povestea vietii mele pana la aceasta varsta e destul "dura", am sa v-o povestesc intr-o zi daca nu voi plictisi prea tare pe cineva).
nu stiu cat de motivate sunt starile mele din aceasta perioada si sper sa nu cumva sa-l afecteze pe bebic ca as si muri, dar stiu ca am nevoie de multa sustinere morala, care o gasesc destul de greu (prietenii care ii am sunt toti cu familii, relatii frumoase etc care ma fac sa ma adancesc si mai tare in melancolie)sper insa cu ajutorul vostru sa reusesc sa ma echilibrez in final, este si motivul pt care am intrat pe acest site. parca e ca un refugiu pt mine acum.

va multumescinca o data din suflet pt tot.

nona si bebi din burtica.

nonalaly spune:

multumesc si tie, boticelina. chiar nu ma asteptam sa gasesc atatea suflete care sa sara in intampinarea mea. parca incet, incet incep si io sa ies din "pasa asta proasta"care ma tine de ceva vreme.
cat priveste o persoana care sa maajute cu ale casei, nu stiu ce sa zic. nu prea am pe nimeni. mama inca lucreaza, are servici si alearga toata ziua iar in casa nu prea le are cu bucataritul si etc, eu eram cea care pana acum se ocupa de toate astea. am cateva prietene dar nu stiu in ce masura pot apela la ele, eventual pt cumparaturi dar in rest prea putin. sincer, nici la spital nu stiu cum voi ajunge cand ma gandesc la ziua Z stau si ma intreb oare pe cine voi suna sa ma duca pt ca eu am o "bafta" de zile mari, cand io am nevoie de un sprijin fie el cat de mic toti is ocupati, dar cand ei sunt in impas si ma solicita pe mine eu sar in ajutor mereu. asta e.... deci , in concluzie la capitolul oameni de baza stau cam prost de aceea tot ce-am facut pana acum am facut singura, dar m-am descurcat. toti spun ca sunt o femeie puternica si ca ma descurc in orice situatie, dar credeti-ma ca am si eu momente cand clachez si as avea nevoie sa faca si pt mine cineva ceva.
nu stiu cum va fi, dar sper ca bunul dumnezeu sa-mi dea puterea si intelepciunea necesara sa pot trece peste tot ce ma asteapta.
va pup si vreau sa impartasim cat mai multe, vad ca pe mine cel putin, ma ajuta enorm gandurile si sfaturile voastre.

nona si bebita din burtica

Rufus spune:

Vei gasi, pe parcurs, multi oameni de omenie.
Problema este sa-i recunosti si sa oferi increderea ta celor care chiar merita. Cred ca puteai sa oferi copilul unui barbat care sa te si merite si care sa-ti fie alaturi, pentru ca ai avut semne ca cel ales nu-i chiar potrivit.
Acum responsabilitatea e mult mai mare si, ca atare, si efortul pe care o sa-l depui va fi pe masura. Iti doresc multa bafta, cap limpede (problemele cu "el" nu s-au terminat) si multa vointa.

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

danielatt spune:

Daraga mea, ceea ce-ti pot spune este ca nu va fi usor, chiar deloc. Insa va fi frumos, este ca o poveste. A avea un copil, sunt convinsa ca stii deja, inseamna o mare responsabilitate. Ai sa poti face fata, daca nu vei lasa ca gandurile negre fata de tatal bb-ului sa-ti macine linistea. Tu va trebui sa le faci mai pe toate iar bb-ul sa simta ca se poata baza pe tine pentru ca el te are doar pe tine. In rest, sa tii minte ca tot ceea ce traiesti aacum - temeri, frici, ganduri- sunt chestii normale. Tot ce vei trai, iarasi, vor fi normale.Nimic din ceea ce se va intampla cu tine cu este anormal.
Eu sunt in aceeasi situatie cu a ta si de aceea imi permit sa dau din experienta mea. Cea mai mare bucurie a fost cand am aflat ca sunt insarcinata..el..cea mai mare tristete, insa am avut norocul sa am langa mine oameni foarte pozitivi si puternici care mi-au fost si imi sunt alaturi, care m-au incurajat sa merg mai departe (pentru ca asa cum spunea mai sus o membra a DC - barbatii vin si pleaca ins aun copil iti ramane pe vecie) si carora le multumesc.
Sa nu te gandesti ca nu vei reusi ci din contra, in tine sta toata puterea de a construi o viata linistita pentru tine si puiul tau.
Restul..le vei rezolva pe parcurs, deocamdata trebuie sa fii linistita si lucida pentru marea intalnire.
Iti doresc multa liniste si nastere usoara.
ps. daca ai orice intrebare, le astept cu drag.

nicoll_mada spune:

Nonalaly pentru tine si burtica!Draga mea,nici sa nu te indoiesti de faptul ca micutul iti va schimba starea,ca nu-ti va readuce zambetul pe buze.Asa cum am mai scris,inctinctiv vei fi alta in momentul in care-l vei vedea.Desi il simti in burtica,probabil ca vorbesti deja cu el,vei vedea ca a-l avea efectiv langa tine,a-l tine in brate este cu totul si cu totul altfel.Te umple de un sentiment de iubire cum cu siguranta nu ai mai simtit.
Lasa pt moment grijile de ce ai sa-i explici,nu se stie viata cum va evolua.Cred ca cel mai important este sa iei lucrurile pas cu pas.Cat mai ai pana nasti?Poate ar trebui sa incerci sa vorbesti cu cineva cunoscut daca exista posibilitatea sa te duca la spital,daca nu poate ar trebui sa vorbesti cu doctorul si functie de cum va evolua sarcina te poate interna mai devreme cu cateva ore.Unde vei naste?
Apoi cred ca ar trebui sa ai ceva lucrusoare pentru cel mic sa nu fi nevoita sa pleci la cumparaturi imediat dupa externare.Daca vei vrea cred ca se poate sa-ti spunem in mare cam de ce ai nevoie imediat dupa ce vi cu BB acasa.asta pentru o perioada de max o saptamana.Sa nu te sperii,un copil in primele 2 luni doarme destul de mult,timp in care tu poti sa bagi lucrusoare la spalat,poti sa faci ceva de papa.Este drept ca va fi destul de greu cu cumparaturile,ar fi incomod sa iesi la piata cu carutul,dar daca nu va fi o alta solutie,vei lua minimul necesar care eventual sa-l pui in cosul carutului.
Nu stiu,cred ca am scris destul de amestecat,asta in ideea de a-ti arata ca se poate,important este ca tu sa ai o atitudine pozitiva.Sa fi convinsa ca pt copilasul tau este musai sa reusesti.
Va ,sa ai o zi buna!
Si indiferent despre ce ar fi vorba,intreaba,suntem aici!

nicoll_mada Codruta Andreea ( 29.07.2005 ) si Alexandra Stefania ( 12.07.2007 }
http://community.webshots.com/user/nicoll_mada
MMN