10 iunie, o zi victorioasa - varianta f f lunga

In primul rand imi cer scuze pentru postul atat de lung si detaliat, insa, l-am scris pe capitole tocmai pentru a fi mai usoara selectarea pasajelor care intereseaza.Prima minuneIn 24 mai 2002 se naste prima noastra minune, Liviu. Chiar asa spunea ca il cheama, Liviu minunea. Avea 2-3 ani si ne pregateam de venirea lui Mos Craciun, facand repetitii. El intr-un colt al camerei se prefacea ca vine la mine, eu fiind Mosul, care il intrebam: cum te cheama pe tine baietzel? Iar el imi raspundea cu ochisorii sticlind de bucuria cadourilor ce stia ca vor veni: " Liviu minunea". Ne gandeam ce minunat ar fi un fratior pentru Liviu minunea, cu care sa bata mingea pe maidan, si sa construiasca masini din lego... Eh doar ne imaginam ca ar fi frumos, si incepusem sa ii povestim si lui, pentru a-l testa, ca poate candva, mai peste o vreme, va veni un bb, fetita sau baietel, tovaras de joaca. Mi-a spus clar si raspicat inca de pe la varsta aia, ca daca va fi fetita prefera sa o trimitem inapoi. Cand am inceput sa ne gandim mai serios la punerea in aplicare a dorintei noastre, adica prin toamna lui 2004, atunci au incoltit si primele ganduri de plecare in Australia. Eram tocmai pe punctul de a ma apuca sa imi fac ceva analize, cand lucrurile au luat o alta intorsatura. Ne-am imaginat ca vom ajunge relativ repede in Australia, eram deja hotarati si ne apucasem de lucrat la dosarul de emigrare. Si gandindu-ne ca in maxim un an vom fi prin avion catre taramuri australiene, poate nu ar fi momentul pentru bb 2, poate ideal ar fi sa se nasca acolo. Asa ca ce ar fi sa mai asteptam putin? Daca am fi stiut cat de mult va dura putinul acesta.... Mai intai pentru ca am intampinat ceva dificultati cu dosarul si am lungit-o cu procesul asta de emigrare mai mult decat ne asteptam. Apoi pe la 3 ani, Liviu a fost diagnosticat cu astm si au inceput problemele si crizele de tuse, tratamentele, alergaturile prin spitale si stressul. Nu apuca sa mearga in colectivitate decat cateva zile, ca apoi se imbolnavea si ne luptam cate doua saptamani acasa, pentru a o lua de la capat. Daca ma intreba cineva atunci ce ganduri mai am legate de al doilea copil, cu siguranta ii spuneam ca niciunul. Nu-mi mai doream altceva decat sa il vad pe Liviu sanatos, rezistent, si pe de alta parte fericit si acomodat cu colectivitatea, unde intampinam de asemeni, probleme de acomodare. Am uitat de bb2...AustraliaTimpul s-a scurs, am reusit in final sa ne vedem visul implinit, am primit cel mai frumos martisor din viata mea, sosirea in Australia, pe 1 martie 2008. Ne-am acomodat toti 3 minunat, si surprinzator, cea mai mare dorinta a mea aceea de a-l vedea pe Liviu sanatos si fericit, s-a implinit. Au disparut problemele cu astmul, nu am folosit aparatul de aerosoli absolut deloc de cand am ajuns aici (in Romania nelipsit si utilizat cel putin o data la 2 luni), nu a mai fost nevoie nici de tratament de durata pentru astm pentru ca nu mai sunt probleme. E pentru prima data din 2005, cand trece un an si ceva fara nici un fel de criza de astm. Ma rog... a fost astm, nu a fost astm..., imi impun a crede ca indiferent ce a fost, nu mai este. Liviu se simte aici ca pestele in apa, sanatatos si infloritor si de asemeni fericit atat la scoala cat si acasa. Buuun si acestea fiind spuse, simtindu-ne atat de bine si vazand evolutia spectaculoasa a minunii, ne-am gandit ca nu e prea tarziu pentru a ne duce visul celalalt, la bun sfarsit, acela de a avea o noua minune in familie. E de fapt chiar pacat, intr-o tara asa minunata unde exista atata grija si facilitati pentru copii, unde sunt atatea parcuri frumoase, atatea locuri minunate pentru copii, sa iti mai pui intrebarea daca e sau nu bine sa ai inca un copil. De fapt nici nu mi-am mai pus intrebarea asta, pentru ca nu aveam de ce. In plus am constatat ca mamicile pe aici au cel putin 2 copii. Am fost surprinsa sa aflu despre una din vecinele noastre care e in pragul varstei de 50 de ani, are doua fetite gemene obtinute prin inseminare artificiala, acum 8 ani, si inca un baietel de 1 an si ceva tot prin inseminare artificiala si tot dintr-o sarcina gemelara. Deci femeia asta si-a dorit copii si nu unul sau doi. Alte mamici au cate 4-6 copii, si nu sunt putine la numar.In asteptarea celeilalte minuniAm eu foarte clara teoria ca niciodata nu poti fi pregatit pt venirea pe lume a unui copil. Ce motive am fi avut sa nu fim pregatiti? Pai criza economica ce bate la usa, faptul ca nu avem inca o casa a noastra... deci, oare vom putea spune vreodata ca suntem pe deplin pregatiti? In plus, Dumnezeu ne-a dat pana acum cam tot ce ne-am dorit asa ca de ce sa-l maniem. N-am mai stat pe ganduri si pentru inceput m-am dus frumos la doctor si i-am spus de planurile mele, i-am cerut analize, si dupa ce s-a uitat cam chioras la mine, a zis ok, cum vrei tu. Toate bune si frumoase deocamdata. Cu Liviu a fost tot planificare, destul de detaliata, adica am vrut sa se nasca in primavara, am vrut sa fie sanatos si sa fie baietel si sa semene cu tati, in fine o multime de idei imi treceau prin cap, idei care culmea mi s-au indeplinit. Liviu a venit dupa doar o luna de incercare. Acum, cu bb2, nu mai conta cand se va naste, eram convinsa ca va veni la fel de rapid ca Liviu, ne doream baiat, dar putea fi si fetita, noi eram oricum bucurosi, sanatos sa fie copilul. Dar dupa 2-3 luni de incercare nu s-a intamplat nimic. Hopaaaaaaaa, zic, alta belea acum, eu care imi imaginam ca bb vine din prima, se pare ca ceva s-a schimbat. Incepusem sa ma gandesc ca poate seman cu mama care l-a avut pe frate-meu, apoi pana a reusit sa ma aiba pe mine au trecut 13 ani cu pierderi de sarcini si apoi incercari esuate de a mai avea un bb, apoi tratament si in final am aparut si eu. Pai in cazul asta, ma gandeam ca daca intr-un an nu se intampla nimic, eu tratamente hormonale sau insemniari artificiale nu fac. Asa ca ce o vrea Dumnezeu! Cumparasem un set dublu de teste de sarcina, pe primul l-am facut la doar cateva zile de la prima incercare, ca deh, eram eu optimista ca ne-a si iesit. Pe al doilea l-am tinut in dulap gandindu-ma ca e bine sa il am acolo pt orice eventualitate. Si am lasat toata treaba asta in plata Domnului, cu gandul ca o sa se intample pana la urma. Ca tot trecusera 3 luni si nu se intamplase nimic, ma apuca intr-o zi pandaliile si zic "ce naiba mai stau cu testul ala prin dulap, ia sa il folosesc io ca vorba aia - ce e cumparat, e pt a fi folosit, nu pt a sta prin dulapuri, macar scap de grija lui, daca expira ?!" De parca ma incurca cu ceva testul ala ca ramasese acolo nefolosit. Ma duc, il fac si... surpriza, doua liniute. Hait ca asta-i buna! Surprinsa, dar bucuroasa si destul de calma, de parca mersesem la mare sigur cu testul ala, de parca nici nu se putea sa fi fost altfel, ma duc si ii arat sotului. Si el surprins, ca si mine dealtfel, se bucura si incepem sa punem tara la cale. In primul rand hotaram sa nu ii spunem lui Liviu. Voiam ca ai mei sa afle mai tarziu prin luna a 3a sau a 4a, ca sa nu isi mai faca griji cu sarcina mea, ca si asa aveau ei altele pe cap. Pe de alta parte voiam sa am si eu un semn de la ecografie ca totul e in regula cu bb, atat cat se poate vedea. Asa ca nu i-am spus nimic lui Liviu.BaietelInteresant este insa faptul ca sarcina de acum se desfasoara exact in aceeasi perioada din an, dar cu 7 ani mai tarziu, cu sarcina cu Liviu. Evident, aceeasi data posbila a nasterii, 15 iunie. Prin noiembrie insa, am fost nevoita sa merg cu Liviu sa i se faca o radiografie dentara. Doar eu cu el. A inceput sa ma bata la cap sa intru cu el in cabinet. I-am zis ca nu intru. - De ce, ca tata a intrat? - Nu intru si gata, tata e tata, eu sunt eu si nu intru. - Da spune-mi de ceeeee? Da de ce tata poate si tu nu? - Pentru ca am un bb in burtica - Tu glumesti? - Nu, nu glumesc. - Si cat e de mare? - Pai e mic din moment ce burtica e mica. - E baietel? - Nu stiu, o sa vedem peste cateva luni. - Eu vreau sa fie baietel - O sa fie ce vrea Doamne Doamne, nu avem noi cum sa hotaram. Si uite asa a aflat si gura sparta ca o sa avem un bb. Inutil sa spun ca in aceeasi seara cand vorbeam cu ai mei la telefon, el striga pe langa mine " mamaieeeeeeeee? stii ce avem? mama are un bb in burtica" Asa ca au aflat si ai mei care s-au bucurat la fel ca toti ceilalti carora le-am impartasit vestea. Analizele au iesit bine toate, ecografiile cele doua, bine si ele, si am primit si vestea mult asteptata de toti, si anume ca bb este baietel.NumeleAcum, ca tot stim ca e baietel, hai sa ii gasim si un nume... Dar ai cu cine? Dupa ce mai intai am tot auzit "laaaaaasa ca mai e destuuuult timp, om vedea noi", sau mai tarziu "Luca nu imi place, nici Lucas", Vlad nu se potriveste chipurile, iar lui domnu Liviu ii e frica amintindu-i de Vlad Dracul, Patrick nu tzine ca e prea englezit, Sebastian e prea lung, Cezar nu se pronunta la fel in ambele limbi, Denis ... ce nume mai e si asta... si tot asa, pana la urma nu mai era mult si ajungeam si la momentul nasterii copilului fara sa fim hotarati ce nume sa ii punem. Liviu ne sarea "in ajutor" cu tot soiul de nume englezite, sau mai rau, nume foarte greu de tinut minte sau de pronuntat si inteles de pe la nationalitatile multiculturalitatii australiene.Am patit-o ca la Liviu, cand, fara sa stim ca e baietel, eram deja pregatiti cu nume de fetita, desi ne doream baiat, dar nu gaseam nume de baiat. Eu voiam Matei, sotul voia Claudiu dar niciunul nu voia numele dorit de celalalt. In final am gasit vreo 6 nume acceptabile pe care le-am tras la sorti fiecare de 3 ori si ne-a iesit Liviu de vreo 2 ori mie, si sotul o data si a fost suficient. Cu bb2, la fel, ne gandeam ca ne-ar placea sa fie tot baiat, insa gasisem un nume de fetita superb dupa parerea mea. In primul rand vrem un singur nume pentru ca aici se complica prea mult daca ai doua nume. In acte ti se trece ca prim nume, primul tau nume mic, apoi ca nume mijlociu, cel de al doila nume mic, iar ca ultim nume, numele de familie. Si cand esti pus sa completezi formulare, se mai creeaza confuzii . Asa ca am zis ca sa ne mai lase frate cu first name si middle name si sa aiba copilul un singur nume. Apoi pe de alta parte ne doream sa fie un nume care sa se scrie simplu de australieni doar la simpla lui pronuntare, fara spelling, fara sa intrebe de nspe ori si fara sa greseasca scrierea cum au facut la Liviu care a mai ajuns si Lieveu sau Leveu sau Liveu. Si am zis ca trebuie sa se poata scrie si pronunta si in engleza aproape la fel ca in romaneste. Pentru fetita gasisem Ozana. Mi-a cazut mie cu tronc si i-am zis carcotasului de sot ca poate sa faca el ce o vrea, ca io alt nume nu vreau daca e fetita. Are doua semnificatii, pe de o parte ca vine de la Creanga, oarecum de la origini, de la Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul si pe de alta parte ajunge la prescurtarea Ozi care inseamna australian. Ei dar e baiat, si nu putem sa ii punem Ozan :))). Asa ca dupa nspe mii de discutii, mai ales ca ne-a fost greu sa gasim nume de baiat la Liviu unde aveam mai multe optiuni, acum cand cercul s-a restrans nu prea am avut de unde alege, asa ca ne-au ramas doar cateva nume, dintre care nu suntem innebuniti dupa niciunul. Adica n-avem un nume de baiat preferat care sa ne fi cazut cu tronc, nici eu, nici Adi, si care sa indeplineasca si conditiile de mai sus. Asa ca am zis ca din cele cateva nume simple: George, Dan, Victor, Christian, Alex sa ne hotaram naibii la unul si gata. Si am ales Victor ca o multumire a faptului ca destinul ne-a purtat tocmai aici in statul australian Victoria, si cand m-o intreba australianu' cum il cheama pe copil ii zic Victor de la Victoria si gata nu ma mai pune sa iti spun pe litere. In plus Victor inseamna cuceritor, si pe de alta parte e si nume de sfant pe 11 noiembrie asa ca gata frate, Victor sa fie.Impresii, povestiriPe masura ce bebelusul crestea in burtica, am inceput sa citesc tot mai des experiente ale mamicilor care au nascut aici. Pe cele din Romania le stiu prea bine, asa ca m-am gandit eu ca de mare ajutor mi-ar fi sa aflu cat mai multe detalii despre nasterea aici. Pai in primul rand am constatat ca o mare parte din mamici aleg varianta nasterii acasa, in apa, in piscina adusa special si montata in casa. Isi cheama frumos moasele si doula (o persoana fara pregatire medicala, care ajuta mamica in timpul sarcinii, nasterii si ingrijirii bebelusului, ajutand-o in travaliu cu sfaturi, incurajand-o psihic, sustinad-o emotional).Apoi m-am mirat sa aflu de existenta asanumitului plan de nastere, unde viitoarele mamici pun pe hartie preferintele legate de travaliu si nasterea propriuzisa. Am fost surprinsa de unele dintre dorintele mamicilor respective. D.p.d.v. al meu, care am nascut intr-un orasel din Ardeal unde abia de am avut cele mai elementare conditii, unele pretentii din planurile de nastere pe care le-am citit mi se par un moft, dar vorba aia, clientul nostru, stapanul nostru, asa cum aici, pacientul nostru, stapanul nostru sau cam asa ceva. Cateva din dorintele afisate in diverse planuri de nastere suna cam asa: nasterea va fi filmata (de parca asta trebuie pusa pe hartie in planul de nastere), ceasul de pe perete sa dispara caci un uter cronometrat nu se dilata, mama nu doreste o continua monitorizare a fatului, nu doreste sa i se verifice dilatarea decat la cerere si fara folosirea instrumentelor medicale, nu doreste sa aiba membranele rupte artificial, nu doreste ca nasterea sa fie indusa, mama sa aiba o oglinda in fata sa vada cand apare copilul, tatal sa prinda copilul, sa anunte sexul copilului si sa taie cordonul dar numai dupa ce acesta se opreste din pulsat, mama doreste sa vada placenta si sa i se explice partile ei componente, eventual vrea sa o ia acasa. De asemenea multe persoane nu doresc sa aiba in preajma pe altcineva decat pe moasa, pentru a nu fi deranjate in timpul travaliului de rezidenti sau alt tip de personal medical.Iar dintre lucrurile mai serioase, zic eu, o mare parte dintre femei nu doresc niciun fel de calmant (gaz, solutii injectate sau epidurala), doresc ca sotul sa fie in permanenta langa ele in travaliu, iar ca si calmant impotriva durerilor folosesc dusuri calde sau stat in cada cu apa mai fierbinte cat mai mult, comprese calde pe spate, masaj cu aparat de masaj, aromaterapie, muzica, folosirea mingii de fitness, si destul de important as zice, utilizarea oricarei pozitii in timpul nasterii adica atata timp cat te simti mai bine in picioare poti sa ramai asa, sau in genunchi sau pe vine sau mai stiu io cum, nu te obliga nimeni sa stai intinsa in pat pozitie care este oricum una dintre cele mai inconfortabile in timpul travaliului.Alte preferinte, sunt legate de copil si anume, acesta sa fie pus imediat dupa nastere pe pieptul mamei, sa fie alaptat si sa nu i se faca vaccinuri imediat ci mult mai tarziu, la cererea mamei, pentru a se intampina traumatizarea venirii pe lume a copilului cu niste intepaturi.Una peste alta, citind o gramada de povesti despre nasterea de aici din Australia, am observat o mare diferenta privind optiunile de nastere. Daca in Romania, o mare parte din femei aleg nasterea prin cezariana, aici sunt multe femei care desi pot avea usor indicatie de cezariana, ele aleg sa nasca natural. Am citit despre destule cazuri care aveau una sau chiar doua cezariene la activ, dar si-au dorit mult, s-au pregatit in diverse moduri si in final au nascut natural.Si surprinzator, destul de multe prefera nasterea fara calmante care pot da stare de somnolenta, si pot avea si efecte secundare asupra fatului dar si asupra desfasurarii travaliului. Astfel, s-au intamplat cazuri cand mama, dupa un travaliu lung, in care a folosit cel putin un tip de calmant, a ajuns la cezariana de urgenta pentru ca in final nu a mai reusit controla travaliul.Nasterea lui Victor minuneaAsadar culegand tot felul de informatii, mi-am pregatit si eu planul de nastere cu urmatoarele rugaminti catre cadrele medicale: sa nu imi ofere niciun calmant decat la solicitarea mea, sa pot avea acces la dus sau baie in cada pentru calmarea durerilor, sa pot sta mult in apa calda, sa tina cont de faptul ca testul pentru streptococul B a fost pozitiv si doresc administrarea cat mai repede a antibioticului si de asemenea daca este nevoie sunt de acord cu inducerea nasterii, as dori sa fiu ghidata in timpul travaliului de catre moasa, cu sugestii legate de pozitii si de asemenea sa ma ghideze in timpul expulziei pentru evitarea complicatiilor. Apoi am vrut sa fie taiat cordonul dupa ce inceteaza din pulsat iar bb sa fie asezat la mine pe piept sa il pot alapta in primele minute de la nastere.Povestea a inceput miercuri, 10 iunie cand, dupa ce l-am luat pe Liviu de la scoala l-am dus la cursul de tenis. Am mers pe jos un km, apoi am luat trenul si am mai mers pe jos f putin pana la terenul de tenis. In timpul asta tati era la serviciu. Incepusem sa simt niste dureri f slabe si la intervale f lungi de timp, dar nu le-am luat in seama, mi-am imaginat ca sunt semne ca nasterea se apropie, poate maine sau poate poimaine. Pierdusem dopul gelatinos dimineata, dar eram convinsa ca nu o sa nasc prea repede facand mereu comparatie cu nasterea Lui Liviu cu travaliu f f lung. In timp ce il priveam pe Liviu cum joaca, constat ca se mai scurtase intervalul intre contractii ceea ce m-a facut sa ma gandesc ca poate nasterea e mai aproape decat cred, ma gandeam ca poate in noaptea respectiva sau dimineata urmatoare se va intampla. Il sun pe tati sa vina acasa in ideea ca poate totusi se vor rupe membranele si in cazul asta era pericol de infectie pentru bb, si trebuia de urgenta sa ajung la spital. Apoi se termina tenisul, si ma intorc cu Liviu acasa si ma apuc sa cronometrez contractiile pe un site special: http://www.contractionmaster.com/.7 minute intre ele, destul de regulate, dar nu dureroase, si uneori durau mai mult sau mai putin. Ma gandeam ca deja e f clar ca in noaptea asta voi naste dar nu eram inca f aproape de momentul nasterii, credeam eu, pentru ca nu ma durea prea tare si era totusi o oscilatie a intervalului dintre contractii, ba 7, ba 8, ba 6 min. Intre timp o sun pe mama care se alarmeaza, crezand ca voi naste acasa. I-am explicat ca aici daca nu ai dilatatia corespunzatoare si nu esti destul de aproape de nastere, te trimit acasa, singura situatie in care esti admisa in spital este ruperea membranelor. Asa ca eu, ziceam ca daca nu ma doare tare, mai dureaza... Apoi o sun pe matusa noastra care locuieste aproape, sa o intreb daca putem sa il ducem pe Liviu la ea. Mare noroc am avut ca am gasit-o acasa. Peste doua zile urma sa plece din oras, iar eu stiam asta, deci cred ca m-am grabit ca sa putem avea unde sa il lasam pe Liviu. De fapt asta era varianta cea mai convenabila, pentru ca matusa locuieste f aproape, dar am fi avut si multe alte variante, pentru ca f multe mamici de la scoala de la Liviu si prieteni ne-au oferit ajutor in caz de nevoie, chiar si pe timp de noapte. Vecina Shirley chiar ne spusese ca daca se intampla noaptea putem sa o chemam sa vina sa stea cu Liviu, nu conteaza ora. Insa matusa era solutia cea mai buna. Asa ca tati l-a dus pe Liviu cu tot cu uniforma, ghiozdan, jucarii si alte catrafuse, la matusa, sa doarma acolo noaptea aceea.Intre timp durerea era mai intensa, si am sunat pe studenta moasa sa ii povestesc, am pus-o in garda, apoi am sunat pe nasa lui Victor care m-a avertizat ca nu ma apuca ora 12 noaptea, si voi naste. Nu prea am luat-o in seama. Mie tot nu imi venea a crede ca totul se deruleaza atat de repede. Doar la Liviu am nascut indusa abia la 24 de ore dupa ruperea membranelor.Era ora 8 seara. Dar dupa ce am vorbit cu ea am avut impresia ca s-au rupt membranele si l-am sunat pe tati sa se intoarca rapid sa fugim la spital. Am sunat si la spital si le-am povestit, le-am dat toate detaliile mele si au spus ca ma asteapta. Am ajuns la maternitate in jur de 9 seara, a venit studenta moasa si a venit si nasica. M-am bucurat mult ca a putut veni pentru ca nu stiam prea sigur in ce stare de spirit e sotul, daca va rezista sa stea cu mine in travaliu si la nastere si asa mai departe. Am fost imediat cazata intr-o sala de nastere. Spital public, unde sala de travaliu arata ca o camera de hotel, utilata cu de toate, inclusiv canapea in care sa se odihneasca insotitorul la nastere. Dupa nastere, in general trebuiau sa ma mute in salon cu 3 paturi, utilat de asemeni cu toate facilitatile dar disconfortul de a imparti spatiul cu inca 2 mamici si bebelusii, discomfort incomparabil mai mic cu cel de la nasterea din Ro.Dar sa revin la contractii, care se tot inteteau, deja ma gandeam la povestile citite, cu mamici care spuneau ca se simteau mult mai bine in picioare iar eu abia mai puteam sa ma introc de pe stanga pe dreapta. La un moment dat ma intreaba nasa daca vreau epidurala. Nici gand, doar am mai trecut prin asta tot fara epidurala si de data asta simt ca e mai bine, si ma pot descurca. Nu a mai durat prea mult, adica la ora 11.08 Victorasul a aparut victorios pe lume cu o greutate de 3.300 kg, si 49.5 cm. Sotul care la un moment dat mi s-a parut ca nu ii era prea bine si ii spusesem ca poate iesi, sau mai bine zis ragnisem la el "go away if you wish!", era inca acolo, tinandu-mi punga cu apa calda pe spate. Asa ca a rezistat pana in final, taman bine pentru a taia cordonul ombilical. Minunea a fost asezata la pieptul meu, avea niste ochi mari, deschisi, iscoditori, un par atat de lung ca trebui sa vina si cu programare la frizer facuta si era atat de linistit simtind vocea si mirosul binecunoscut. Apoi a avut parte de prima sa masa de laptic, luuuunga si odihnitoare. Am scapat si de epiziotomie insa tot a exisat o f mica ruptura de gradul 1 care a necesitat o mica cusatura aplicata de data asta de un medic asiatic.Moasele mi-au spus ca au fost impresionate de cat de bine m-am descurcat, in special ca nu am avut niciun calmant. Mi-au zis ca au vazut multe femei in travaliu insa eu chiar am controlat f bine travaliul si m-am descurcat de minune, eh trebuie sa ma laud daca tot am inceput.Dimineata m-au mutat in salonul cu 3 paturi in care am mai ramas doar 2 zile. Sambata, 13 iunie, eram deja acasa.Dupa nastere m-au intrebat de cateva ori daca vreau calmant pentru dureri. Le-am zis ca nu ma mai doare nimic, si totusi insistau "dar chiar nu vrei nimic, nici panadol nici altceva?" Pai daca nu ma durea nimic...Au continuat sa ma intrebe si in zilele urmatoare daca vreau calmante si daca ma doare ceva dar din fericire nimic nu ma mai durea si nu a fost nevoie de niciun calmant.Lui Victor i-au facut injectia cu vitamina K, testul de sange pentru depistarea streptococului, vaccin pt hepatita B, si testul de sange din calcai pentru depistarea fibrozei chistice.Vedeta la prima baitaLiviu a fost foarte incantat cand si-a vazut fratiorul pentru prima data. L-a tinut de manuta, i-a vorbit, l-a admirat. Moasa imi spusese ca nu se obisnuieste spalatul bebelusului imediat dupa nastere si ca daca doresc, cand vine sotul in vizita pot sa rog o moasa sa imi arate, sa ma ajute cu baita lui bb, ca sa fie prezent si sotul si Liviu.Asa am si facut, insa moasa si-a cerut scuze ca are cateva minute ceva de rezolvat si va reveni sa ne ajute la baita, dar a venit altcineva, o doamna care se pare ca tinea un curs pentru cupluri ce asteptau primul lor bebelus. Lectia era despre imbaierea nou nascutului. Asa ca am fost intrebati daca ne-ar deranja sa participam si noi cu materialul de studiu, Victor, la lectia respectiva. Bineinteles ca nu ne-a deranjat deloc, si ne-am prezentat in formatie completa in sala de curs unde asteptau vreo 8 cupluri, iar in mijloc cadita cu apa pregatita pt domnul Victor. Doamna l-a dezbracat in timp ce urla ca din gura de sarpe, iar Liviu privea incordat si incruntat. Apoi l-a bagat in cadita si l-a chemat pe Liviu sa ajute sa ii dea pe cap fratiorului cu o carpita cu apa. Moment in care tati a strigat "Fii atent Liviu! Ai grija!" facandu-i pe spectatori sa rada. Si uite asa, a avut parte minunea si de prima baita din viata lui, si inca una speciala.Despre conditiile din spital, nu pot sa spun mai mult decat jos palaria! Totul a contribuit la refacerea psihica si fizica rapida.Iar de acum incolo ramane sa ne acomodam cu noua viata mai bogata, mai frumoasa!

---

my deviantArt Gallery

devoska spune:

Lucia La multi ani fericiti de ziua ta! Frumos cadou in zi aniversara
Bine ai/ati revenit. De data asta in formatie completa si extinsa. Gata cu 2 in 1.
Eu iti doresc sa fii sanatoasa si fericita! Sa te bucuri de minunile tale. Iar Victor sa fie... vesnic victorios, sanatos si norocos! Si cu siguranta deja s-a aratat norocos venind intr-o familie frumoasa ca a voastra. Multi pupici fratiorului mai mare, Liviu, care are acum o multime de responsabilitati.
Ma bucur pentru tine ca nasterea a decurs bine si mai rapid decat credeai. Am vazut si pozele. Clar ca lui Victor ii trebuia si programare din timp la frizer. E asa micut si scump... mai ca imi face pofta de bebe2. Liviu e tare delicat si grijuliu cu Victor.
Inca o data va doresc sa fiti sanatosi si fericiti!

Teledon pt Mihaitza

0 900 900 320-pt 10 euro
0 900 900 325-pt 5 euro

MsBB spune:

LA MULTI ANI VICTOR - iosului!
Vad ca DD a hotarat sa va indeplineasca cele 2 dorinte ale voastre - sa-l vedeti pe Liviu sanatos si inca o minune sa va implineasca viata. Ma bucur tare mult ca ai avut parte de o nastere de vis, usoara, frumoasa , ca totul a decurs bine!
Ai povestit ffff frumos, lin - un frumos cadou in ceas aniversar!
Sa fiti sanatosi si sa va bucurati de cele 2 minuni ale voastre!

Cum a intrat Andra in viata mea...
Mandra bea laptic si iata... a mai crescut un pic...

light spune:

Devoska multumesc pentru urari.Si sper ca pofta ta de bb2 sa nu ramana doar la stadiul asta. Liviu este intradevar tare afectuos si grijuliu cu fratiorul sau. Nu vrea sa piarda niciun moment gen baita, schimbat scutecel, si altele, vrea sa fie mereu prezent langa el.MsBB multumim pentru urare. Intr-adevar a mers totul ca pe roate si am avut parte de nasterea pe care mi-am imaginat-o de multe ori. Multumesc lui Dumnezeu!

---

my deviantArt Gallery

katty spune:

Foarte frumos ai povestit, Lucia!
Nu a fost lunga deloc povestea, putea fi inca de doua ori pe-atat si tot nu ar fi fost lunga!
Sa fie sanatos bb Victor, am vazut si pozicile, e un scump, iar Liviu si-a luat in serios numele de Big Brother si e foarte atent si iubitor cu el!!! ambii cavaleri asi tai si pe tine, mamica curajoasa!!

Edit: iar tie La multi ani ptr. azi, sa fii sanatoasa si fericita, si mereu cu zambetul pe chip si in suflet!!!



_
Catalina & Robert-Andrei (27.07.2002)
varsta lui Andrei

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=8c0a486b860588d396dc22&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Andrei


"Se zice ca timpul trece.Timpul nu trece niciodata. Noi trecem prin timp..."
"Invata sa pretuiesti ceea ce ai, ca altfel vei pretui ceea ce ai avut..."

light spune:

Multumesc pentru cuvintele frumoase!

---

my deviantArt Gallery

Roxie spune:

Felicitari pentru voinicul cel mic, partenerul de joaca al lui Liviu!
Ce interesant e sa citesti cum decurg nasterile prin alte parti, ce optiuni ai si ce mentalitati sunt. Chiar foarte interesant.

Anina_n spune:

Multumim pentru poveste, Lucia !
Ma bucur mult pentru voi, pentru ca v-ati implinit visele !
Va doresc multa sanatate sa va puteti bucura de minunile din viata voastra !
Va imbratisez si va pup cu mult drag !

---

Nina, mami de www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina" target="_blank"> Nina-Cristina (10.01.2002)

Copilasi din 2002
Scorpiutze

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Fie-ti ingerii aproape, Emma, licurici scump !