sotie si mama la 16 ani.sfaturi,intrebari

Ramonika spune:

aha... ma gandeam eu de ce incerci asa tare sa ne convingi cum ca e bine ce ai facut. de fapt pe tine vrei sa te convingi...

---

Ramonika si pisicile www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/" target="_blank">Vladutz www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/" target="_blank">Maritza www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/" target="_blank">Fulgushor www.flickr.com/photos/11125714@N02/2227425419/" target="_blank">Miki

buli spune:

Ramonika, nu cred ca e vorba daca e bine sau nu. situatia oricum nu poate fi schimbata.
ci doar sa faca ce e mai bine in conditiile astea.
si deocamdata pare mai mult decit ok.

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

Ramonika spune:

stiu ca nu poate fi schimbata, insa e o discrepanta maricica intre primele posturi si "dar totusi suferinta interioara e mare"
ma rog, nu ma bag, ca nu-s experimentata in domeniu
problema e ca momentan am prea mult timp liber.

---

Ramonika si pisicile www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/" target="_blank">Vladutz www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/" target="_blank">Maritza www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/" target="_blank">Fulgushor www.flickr.com/photos/11125714@N02/2227425419/" target="_blank">Miki

Natasa spune:

Dupa parerea mea a te marita la 16 ani e o greseala nu din alte motive cit ratarea sansei de a fi liber si visator la cea mai frumoasa virsta. Nu copilul e o greseala, nu casnicia ci faptul ca virsta aia nu ti-o mai da nimeni inapoi. Studiile pot fi si ele un argument, desi am vazut mamici tinere cu studii facute cumva, pe undeva. In plus, e frumoasa viata de liceu si de facultate, daca o pierzi, dusa e! (nu vorbesc aici de diplome). La 16 ani trebuie sa te plimbi, sa iesi cu grupul de prieteni, sa incepi sa-ti descoperi feminitatea si pasiunile, sa dansezi si sa faci prostioarele specifice virstei, sa pierzi nopti vorbind cu prietena cea mai buna etc. E minunat sa fii mama, nimic nu se compara cu bucuria pe care ti-o aduce un copil, dar nu-mi inchipui cum toata adolescenta si tineretea mea as fi stat cu un copil si cu smotrul dintr-o casa in loc sa visez frumos, sa dorm mult si sa rid din orice. Chiar si Hope_deedee spune ca: "daca as avea o fata de 16 care ar vrea sa se marite as spune un NUUUUUUU hotarat si as face orice ca sa impiedic asta...cum spuneti si voi eu sunt caz rar...dar totusi suferinta interioara e mare...o maschez eu dar pana nu ajung unde vreau eu...va fi greu..." Ce ar mai fi de adaugat la asta? E trist si din pacate nevindecabil golul facut "arderea etapelor".
Hope, acum, ca ti-am raspuns la intrebare, permite-mi si un sfat. Termina-ti liceul cu ORICE pret, nu lasa nici un motiv sa te impiedice (si asa nu stiu de ce ai aminat pina la 24 de ani, dar nu mai accepta piedicile alea). Mie imi pare ca esti mai matura de 24 de ani si sper sa nu testezi reactii cu subiecte inventate (s-au mai vazut cazuri, sa nu te superi). Daca ce povestesti e adevarat, fa-ti studiile, termina liceul si eventual incepi sa frecventezi o facultate (la zi, mai ales ca ai copil mare). Nu o sa-ti para rau!

hope_deedee spune:

hahaha...esti amuzant rufus...este binevenit oricine...o parere un sfat o vb buna nu strica niciodata...nici macar o vb rea...sunt de acord cu tine oocristina..

stiu ca nu sunt singura, alexia, de asta am si deschis topicul ...pt cele ca noi...sa mai schimbam o vb ca deh...avem ceva in comun...si e bine sa vb cu cineva care te intelege...iti tin pumniii pe viitor...normal ca vei reusi...

hope_deedee spune:

ramonica...spune-mi un lucru...a fi implinit...inseamna afi perfect??? daca esti implinita pe orice plan...asta inseamna ca toate gandurile tale sunt optimiste?? eu, sunt optimista aproape mereu...dar sincer...cum am mai spus...am avut momente f rele ...pe care le-am depasit si sunt mandra de asta...stiu ca vor mai veni asa ca incerc sa ma asigur ca tot timpul voi fi cu garda pusa...un mar cu cat e mai dulce,frumos si gustos...nu tre sa aiba si un viermisor,ceva ...orice care sa lipseasca acel mar de perfectiune...nu incerc sa ma conving de anumite lucruri...le stiu pe dinafara......dar stiu cat de greu mi-a fost pana am ajuns pe prima treapta a vietii si stiu cat de greu va fi mai departe...de aceea as dori ca fiica mea sa nu traiasca toate aste...sa profite de copilarie...de scoala ,de adolscenta, de tinerete...so o explore si sa o guste cu relele si bunele ei...sa invete sa stea drept in fata incercarilor si abia dupa aia sa se marite sa fie mamica...fiecare lucru tre trait la varsta lui...lucru pe care l-am aflat tarziu pe pielea mea...sunt fericita ca am viata pe care o am...zi de zi e o noua provocare pt mine, un alt test pe care ma straduiesc sa-l trec cu bine...fara corigente...dar nu cred ca gresesc daca imi doresc ceva mai bun pt fiica mea...nu??? de asta am lansat topicul ...stiu ce greu e sa ajungi sus...eu cel putin abia am urcat o mica parte din muntele vietii...mai am pana in varf...e bine cred sa vb despre ce ne doare, sa ne descarcam...stiu prin ce trec fetele care se marita repede...de ce nu am vb toate...intre noi...???

hope_deedee spune:

multumesc natasa...chiar am nevoie de incurajarile aste...

nu vreau sa ma las...liceul vreau sa il termin neaparat...si vreau sa fac o facultate in domeniul asigurarilor...finante asigurari...sper sa reusesc...am amanat atat pt ca am vrut sa imi dedic timpul in totalitate copilului meu...primii ani sunt cei mai importanti in viata lui...apoi, inca nu ma regasisem...nu stiam ce vreau...

acum sunt hotarata...zicea cineva ca aceste casatorii nu tin...poate...ma gandeam si eu la asta o data...si vreau ca, daca doamne fereste asa va fi sa nu ma trezesc singura cu un copil ,fara nici un viitor si resurse...vreau ca, copilasul meu sa fie mandru ca ii sunt mamica...atat...si imi doresc enorm ca sa pot influenta tinerele mamici, daca totusi au luat aceste hotarari pt viata lor...sa nu se lase...sa=si dea seama ca ele conteaza si ca daca ele sunt fericite vor fi si cei din familie...starea mamei se revarsa asupra copilului si a relatiei deci...

nuu...ce am scris pana acum e viata mea...nu e poveste inventata...desi imi place sa scriu mult si am calc plin de creatiile mele...in fine...nu mi-e rusine cu asta...e viata mea...asta e...viata e asa cum o faci...

Natasa spune:

Hope, iti tin pumnii sa faci ceea ce ti-ai propus. E foarte frumos ca te-ai ocupat de copil si i-ai oferit timpul tau, acum ai grija si de tine!

nikole spune:

Da....
ce sa spun...as fi vrut ca cea care mi-a dat viata sa...gandeasca, simta ca si tine.
Mama mea biologica, a ramas insarcinata la 16 ani, s-a casatorit cand eu aveam doua luni(in timpul casatoriei/ceremoniei eu , draga de mine eram in incubator intr-un spital ca vai de el)a divortat cand eu aveam 1 ani si...si-a continuat viata singura si nestingherita , recuperand anii "pierduti" alaturi de cel pe care l-a ales ca sot, si alaturi de...mine.
Acum...chiar in aceste clipe cand te citesc, ma incearca o durere crunta, un gol, o tristete...mi-as fi dorit sa am o MAMA ca tine.

So...mergi mai departe cu fruntea sus, ptr tine, ptr copilul tau, si pentru VOI ca familie.
Greseli, frustrari, regrete, intrebari, si altea asemenea...exista in sufletul multor pamanteni, si nu tin de varsta.


Si NUUUUUUU.... in cazul mamei mele,nu a fost vb de lipsa educatiei(bunicii mei au fost si sunt oameni f respectati,sunt oameni blanzi, calzi)...
nici de lipsuri de nici un fel, nimic nu prevestea alegerea ei...dintr-o eleva eminenta, olimpica...a devenit peste noapte gravida/sotie, ulterior noul statul a speriat-o, a ingrozit-o, s-a "trezit" si ...a dat bir cu fugitii.
Putin a mai contat un copil, o familie ranita, si tot asa...
mi se pare strigator la cer egoismul de care a dat dovada,raceala, cruzimea cu care a lasat in urma un copil bolnav, prematur


Pe tine te vad hotarata, puternica, increzatoare, si plina de iubire si grija ptr puiul tau










Nikole, mami lui Albastrel
"To born, to live, to die, to reborn and to keep progressing. That is the law"
Allan Kardec

Adela P spune:

Wow, Nikole, m-a intristat postul tau. Ma gandesc totusi ca si personana care ti-a povestit detaliile respective nu trebuia s-o faca din moment ce nu-ti ajuta nici tie si nici mamei tale. Cum e relatia ta cu ea acum? Mama ta pare sa regrete greselile de atunci? Eu as incerca sa iert, altfel vei trai tot timpul cu frustrari si ura in suflet.