Citim impreuna Jonathan Safran Foer

liadorian spune:

Cred ca ai dreptate. Pe de alta parte, ma gadesc ca totusi problema vinei/a responsabilitatii e indisolubil legata de felul in care personajele reusesc sau nu sa traiasca mai departe, sa-si regaseasca echilibrul, sa se vindece. De ce ramane Thomas un marginal, oare nu si pentru ca eludeaza tematica asta?

(Acuma n-as vrea sa dau de inteles ca eu tin neaparat ca romanul asta sa se transforme intr-o carte plina de venin si de ura impotriva celor care au provocat tragediile. Incerc doar sa-mi dau seama cum functioneza personajele, cam care-i felul in care Foer vede o situatie asa de complexa.)

buflea spune:

Inteleg ce spui ...sunt sigura ca orice victima are in cap cel putin 2 intrebari esentiale :
" De ce mi se intampla mie toate astea"
" Cine mi-a cauzat mie durerea" ... dar in cazul baiatului (caci dupa cum stii eu vorbesc doar cu jumatate de carte citita ), oricat de matur gandea, cred ca situatia se explica prin fraza " omul potrivit (tatal lui Oskar) in locul si timpul nepotrivit"

Hai ca daca mai comentez mult, cand o sa termin cartea , ori n-o sa mai am ce spune, ori o sa imi sucesc ideile cu 180 grade

liadorian spune:

Uite, acum imi amintesc ca Oskar discuta la un moment dat cu tatal lui despre cauzalitate, si tatal vine cu teoria imprejurarilor favorabile. Totul se intampla nu dintr-un motiv anume, ci pentru ca au existat imprejurari favorabile. Apoi, e povestea aceea cu Al Saselea District, despre cum el nu poate fi retinut si trebuie lasat sa plece. Deci totul se traduce prin a face fata durerii, a sti sa te desprinzi de ceea ce nu poti retine.

Daca citesc aceste doua episoade din carte prin prisma problemei care ma framanta acum pe mine - vina/responsabilitate - imi pare ca totusi Foer trece sub tacere niste chestii grave... Nu poti explica tragedii umane precum cele descrise de el prin teoria imprejurarilor favorabile.

musetto spune:

Dupa cum ziceam, n-am citit decat cateva pagini, asa ca e posibil sa spun prostii. Ce cred deocamdata: Foer a evitat sa puna in discutie un subiect atat de putin confortabil si in acelasi timp foarte complex (cine e vinovat si de ce anume) dintr-un fel de... politically correctness. De aceea nu as cauta prea multe sensuri ascunse. Dar poate ma insel.

beshter spune:

M-am gandit si eu la problematica vinovatiei in cartea lui Foer. Primul lucru care m-a facut sa ma gandesc la asta a fost insertia marturiei japonezului supravietuitor al bombardamentului de la Hiroshima, care, la prima vedere, se potriveste ca nuca-n perete cu restul.
Imi amintesc - s-ar putea sa gresesc - ca aceasta marturie se termina cu fraza (aproximativa): 'Daca toti ar fi vazut ce am vazut eu atunci, n-ar mai fi razboi'. Legand asta de inventiile si fantazarile continue ale lui Oskar - care nu inventeaza decat mijloace de a opri razboiul sau de a scapa de absurditatea lui, daca va ganditi bine - m-am gandit ca Foer vrea cu tot dinadinsul sa evite problema 'vinovatilor', pentru ca acestia nu exista. Exista doar razboi - cea mai absurda experienta umana.
Mai am 'a piece of evidence' pentru teoria asta. Va amintiti prima vizita a lui Oskar la moshuletzul Black, vecinul, cel care nu mai iesise din apartament de la moartea sotiei, cel cu patul magnetic etc. Acest Black are nenumarate 'fise biografice' despre toti oamenii pe care i-a intalnit, fie si virtual, fise care reduc esenta persoanei respective la un singur cuvant. Acest cuvant e, in majoritatea cazurilor, 'razboi' (sau 'bani'). Cand Oskar da peste fisa lui Mohammad Atta, pe ea scrie 'razboi'. Adica Atta ca persoana nu conteaza, convingerile lui nu conteaza; conteaza doar mecanismul monstruos in care a fost angrenat.



You cannot both dance and not pay the piper.

buflea spune:

Inteleg ce spui Mihaelka dar mie imi pare ca aducerea pe tapet, prin diverse metode, in diverse situatii, a notiunii de "razboi" reprezinta cauza si nu vinovatul tragediilor umane.
Cauza este intr-adevar razboiul, despre vinovati ? ...eh, tema este atat de ampla, sensibila si vasta incat ne-ar trebui un roman separat. Spun ampla si sensibila pentru ca fiecare are teoria lui, adevarul este intotdeauna la mijloc, vinovatii nu sunt neaparat cei care declanseaza drama, motivatiile fiecarei dintre pari par indreptatite, apoi in a stabili vinovatii intra multi factori umani subiectivi care te fac sa fii partinitor ...etc.
Dar, Foer isi permite sa sara peste "cine" so sa-l insinueze "de ce" si atunci ajungem exclusiv la notiunea de "rszaboi" ... daca nu ar mai fi razboaie, macar o parte din suferinta umana ar disparea.

liadorian spune:

musetto, si mie mi-a mirosit optiunea lui Foer a corectitudine politica. Si parca n-are ce cauta, in literatura, corectitudinea politica. As fi vrut de la autor o opinie curajoasa in legatura cu evenimentul asta in ansamblul lui. am in schimb o carte fascinanta despre ce intampla dupa. Mai toate personajele lui is tipuri de victime care dezvolta (sau nu) diverse strategii de coping: pana si domunl Balck, cel care bate cate-un cui in pat pentru fiecare zi de singuratate, apoi tipa din turn, nu mai spun de personajele principale.

Mihaelka, din conversatia lui Oskar cu Black vecinul am retinut mai ales partea aceea cu ultimul razboi la care a participat: cel impotriva copacului din parc. Cine-a castigat? Toporul, intotdeauna castiga toporul, spune domnul Black. Mie una mi-e greu sa gandesc in termenii astia, simt ca a invinovati toporul si a relativiza problmea vinovatiei sub umbrela corectitudinii politice e, pe termen lung, o strategie inoperanta.

buflea spune:

Acesta a fost ultimul paragraf pe care l-am citit azi in tren ... mie ideea mi se pare brilianta si foarte potrivita cu atmosfera cartii. Pe masura ce citesc ma conving ca este o carte neobisnuita, totul este neobisnuit, personajele sunt neobisnuite, vietile lor sunt parca iesite din cotidian, sentimentele lor sunt diferite, modul in care interpreteaza lumea exterioara este diferita, perspectiva evenimentelor ... de aici ideea ca toporul/razboiul face victime, si de o parte si de alta ... nu conteaza cine tine toporul, ideea este ca odata toporul ridicat, si cei care il manuiesc si cei pe care ii loveste, vor avea de suferit ... si familiile lor.

Daca ar fi dezvoltat problema tehnic (vinovatul e cel care ridica toporul)ar fi iesit din atmosfera cartii si din sfera sentimentelor ... caci dupa mine este o carte care vorbeste de sentimentele tuturor, al celor care lovec, a celor care mor, a celor care raman in urma disparutilor ...etc, etc, etc.

Laura25 spune:

Exact asa mi se pare si mie. Adica in mod firesc, cand ti se intampla o tragedie, prima reactie e sa cauti cineva pe care sa dai vina, cineva pe care sa blestemi, cineva pe care sa-ti versi ura... Eu cred ca Foer intentionat nu a vrut sa 'cada' in latura asta si a vrut sa puna in fatza doar sentimentele persoanjelor, procesul lor de vindecare sau de 'ducere a crucii', sa scoata la suprafata sufletele ranite si durerea. Daca Oskar in loc sa caute o incuietoarea care il facea sa se simta in continuare aproape de tatal sau, ar fi inceput o vantoare de arabi, Al-qaida si federali vinovati de tragedie, ar fi fost inca o carte banala despre cine a stat in spatele evenimenelor din 9/11.

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

liadorian spune:

Da, cred ca e timpul sa ma intorc la ce e in carte, si nu la ce ar fi putut sa fie.

Da' parca tot as mai decola nitel: mai tineti minte casele pe care Oskar le imagina petru Anna? Mie mi s-au parut tare faine, un fel asa de tandru si de senin de a vorbi despre iubire. Acum stiu ce mi-ar placea sa citesc plecand de la Foer: Orasele invizibile ale lui Calvino.