Citim impreuna Jonathan Safran Foer
Raspunsuri - Pagina 10
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui liadorian A, si-mi mai amintesc o faza foarte frumoasa pe care stiu ca la momentul respectiv am legat-o de titlu: felul in care Thomas ii "spune"/arata sotiei sale ce simte pentru ea, apropiindu-i degetul aratator de la fiecare mana, extrem de tare, pana ajung incredibil de aproape, fara sa se atinga totusi. Pentru ca, nu-i asa, is distante pe care nimic nu le mai poate anula, goluri imposibil de umplut, intimitati irealizabile. |
eu cred ca aici e de vina traducerea titlului. "tare" nu in sensul de "cu forta, puternic", ci "zgomotos"...
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui carminabulina Exact faza cu ADHD este o ironie, si intr-adevar cerceii care "ii atingeau din cand in cand gatul" sunt importanti in poza aceea. Si cred ca doar atat a vrut sa spuna cu asta. Fara semnificatii ascunse. |
daca ar fi fost singura poza de la spate, as fi fost de acord cu tine. dar repetitia egal semnificatie, plus ca e si faza cu facutul dragostei dintre bunicii lui oskar...dar, e doar o parere.
carminabulina spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui conchita
viata vs. moarte? oskar atat de aproape de tatal sau mort, mama lui oskar atat de zgomotoasa cu muzica data la maxim, cu rasetele si fericirea ei, cu dorinta sa "move on", sa traiasca... nimic |
Adica rupt in doua? ceva incredibil de aproape si altceva extrem de tare? Sau unul si acelasi lucru care este extram de tare si incredibil de aproape?
Intreb ca s-ar putea sa ai dreptate ca fiecare adjectiv sa fie pentru substantive diferite.
Viata extrem de tare si moartea incredibil de aproape ar fi titlul prelungit?
Mi-amintesc de scena cu pasarile din apartamentul lui Black, care fac un zgomot extrem de tare si zboara incredibil de aproape. A fost la un moment dat o interpretare a cestei scene destul de buna care se referea la snasele pe care un om le poate avea intr-o viata...dar atunci cand nu vrei sa vezi si nici sa auzi...sau sa vorbesti intr-un alt caz....
Mihnea 15 mai 2006; Irina 10 august 2008 si acum
15+ cu bb3 www.dropshots.com/carminabulina#albums/2008" target="_blank">Poze cu noi
carminabulina spune:
Ma gandeam ca atunci cand ii face foatografia tanti isi acopera fata cu mainile si atunci oskar s-a gandit sa-i faca o alta poza care "sa fie aproape de realitate, oricum" si pac apare poza cu spatele. Dca ea tot nu vrea sa-si arate chipul atunci ii face o poza unde sa nu fie nevoita sa faca acel gest.
Cred ca "spatele" aici nu este acelasi cu "spatele" preferat de bunic.
Insa eu ma refeream stric la pusul pozei in carte, ca si celelate, ca cea cu elefantul care pare ca plange, Foaer o pune in carte atat de natural pentru mine cititorul ca sa stiu si eu despre ce e vorba.
Mihnea 15 mai 2006; Irina 10 august 2008 si acum 15+ cu bb3
www.dropshots.com/carminabulina#albums/2008" target="_blank">Poze cu noi
liadorian spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita oamenii sunt de vina, la foer. toti suntem de vina. pentru ca nu mai vorbim (thomas), nu mai auzim (mr. black, reporterul de razboi), nu mai vrem sa vedem (bunica lui oskar, cand ii acopera thomas ochii, "ca un val al casniciei")... |
Foarte faina observatia... Dar ma intreb daca toate astea sunt vini sau neputinte? Sau intre vina si neputinta e semnul egal? Astea-s cauze sau simptome? Repet, ma intreb...
buflea spune:
Cred ca pana la urma farmecul cartii este ca lasa loc la atat de multe interpretari incat ai impresia ca desi ai terminat-o, sunt lucruri care ti-au scapat. Am citit comentariile Conchitei - sunt chestii care nu mi-au trecut prin cap. De ex faza cu cerceii nici nu am remarcat-o ...
Mi-a placut interpretarea titlului - mi se pare ca se poate traduce si asa ca ea si asa ca mine (au am fost cea care a talmacit mesajul cu pasarile si sansele in viata) ...
Cu un singur lucru nu sunt de acord - asta cu vinovatii ... eu cred ca Foer nu s-a focusat pe vinovatii tragediilor universale ci doar pe dramele individuale traite de fiecare ca rezultat al interactiunii cu mediul (drama pierderii unui parinte-Oskar, unui sot- mama lui Oskar si bunica, unui copil - Thomas batranul si bunica, unei iubiri - bunica, bunicul) ...etc.
lilanda spune:
[
| Citat: |
| citat din mesajul lui Mihaelka Dar titlul? What do you make of it? Cum il interpretati? Scuzati intrebarea abrupta. Poate reusesc sa scriu si eu aciulea mai pe la drum de seara ca acu' am alta suta de lucrari de corectat. |
Am citit cartea acu' vreo doi ani, asa ca amanunte nu tin minte
. Insa cred ca titlul are legatura cu moartea, moarte cu care fiecare sintem datori. Insa exista feluri diferite de-a muri, iar Oskar vrea sa afle de cel fel de moarte a avut tatal sau parte . Una dramatica, istorica, de care toata lumea stie (vezi razboiul, atacul de la Hiroshima). Insa una e sa doar "auzi" de moartea asta rasunatoare, si alta e ca ea sa fie "atit de aproape de tine", sa te afecteze la modul cel mai intim, personal.Apoi cititnd si "Everything is Illuminated", indraznesc sa spun ca Foer nu se concentreaza pe vini sau vinovati. Cred, mai degraba, ca e adeptul ideii "contextului". Ca pina si omul bun, in conditii inumane, isi pierde conditia de om. E o scena in "Everything is Illuminated" care-ti face pielea gaina: un "arian", prieten bun cu evreii, trebuie sa-i recunoasca/numeasca pe evrei in fata nemtilor atunci cind are un pistol la timpla, stiind bine ca acestia vor fi ucisi.
carminabulina spune:
Foer...Foer...foer, pentru cultura mea generala oare "foer" o insemna "foc" in vreo limba de pe pamantul asta?
Azi am terminat cartea.
O incepusem gresit, cautam cu disperare simboluri, metafore, alegorii si toate cele pana cand m-am relaxat si m-am bucurat de citit pur si simplu. Toate mi-au fost clare ca lumina zilei, pentru ca tot ce am insirat mai sus exista dar sunt folosite ca sa le inteleaga tot omul. Este o carte care vorbeste despre viata...sau despre moarte, e tot una. Ca sa simt totul incredibil de aproape astazi m-am uitat pe youtube la filmulete cu WYT din ziua de 11 spt. si... am "simtit" cartea si inima mi s-a sfarmat in mii de bucatele.
Hm 
, aveam senzatia ca-l caut si eu pe tatal lui Oskar in acele filmulete.
Am plans de-am spart, ca sa-l parafrazez pe Oskar, cand acesta a avut intalnirea cu William Black.
Tot timpul cat am citit romanul nu m-am putut abtine sa nu traiesc sentimentul de frustrare intensa. Asta traieste si Oskar si eu ca cititor aflu care este aceasta din acel dilog cu WB, cand vorbeste despre cel de-al 6-lea mesaj de la tatal sau. Si atunci am plans.
Si da, viata este trista tocmai pentru ca este atat de pretioasa, trebuie doar sa constientizam asta. Si in momentul in care toti in masa o vom face (vom recunoaste pretiozitatea vietii) de-abia atunci toate ororile provocate de mana omului vor inceta.
Am spus ca personajele sunt simboluri si sunt convinsa de aceasta afirmatie.
Foer intr-adevar nu cauta nici vina nici vinovati. La nivelul romanului personajele sunt oameni cu dramele lor personale peste care trec cum pot, daca pot. Dar la nivel global, aceste "personaje" sunt vinovate atunci cand decid sa nu mai vorbeasca , sa nu auda si cel mai rau sa nu vada, cu alte cuvinte sa uite, sa ingroape trecutul, sau sa-l ascunda ca praful sub pres. Va amintiti de mama japoneza? Daca toti ar vedea ce a vazut ea atunci cu siguranta nu ar mai fi razboi. Ea prefara sa-si aminteasca si sa nu repete.
O alta scena discutata aici ar fi cea cu animalele de la Zoo. Ma gandesc ce ridicol e totul. Acel paznic actiona dintr-un reflex: trebuia sa omoare animalele carnivore pentru a nu omori la randul lor oameni. Care oameni oare? Cei care mureau bombardati de alti oameni? Iti vine sa razi isteric in fata unei astfel de scene.
Thomas omoara, si omoara tot, terorizat fiind si sperand in mod inconstient ca doar ala sa fie adevratul pericol ce ameninta Dresda si implicit pe cei pe care ii iubea. A vazut oroarea in jurul lui si a preferat sa taca, sa nu mai vorbeasca despre ea, sa taca si sa-si distruga viata. Sa taca si sa fie un freak of nature, dar sa taca. Pentru el viata oricum nu mai avea sens asa ca de ce sa-si mai bata capul. (Se spune ca ti se da cat poti duce. Oare? Eu nu pot sa duc nici macar 5% din ce au trait oamenii astia si cei ca ei).
Japoneza a vazut cum viermii o mancu pe fiica ei de vie si vorbeste despre asta, te trage de maneca, te avertizeaza.
Personajul "Mama" mie mi s-a parut ca e o prezenta totala in carte. Este absenta in cautarile lui Oskar dar nu este absenta in roman, din contra. Si mai cred ca este si mai indurerata decat fiul ei:
o data pentru ca si-a pierdut sotul apoi pentru ca-si vede propriul copil chinuit de dor, de remuscari, care o respinge ba chiar ii spune ca daca ar fi putut alege ar fi preferat sa moara ea.
Insa tocmai din acest motiv, ca-l are pe fiul ei are si un raison d'etre si trebuie cu orice pret sa mearga mai departe sanatoasa la cap.
Mihnea 15 mai 2006; Irina 10 august 2008 si acum 16+ cu bb3
www.dropshots.com/carminabulina#albums/2008" target="_blank">Poze cu noi
carminabulina spune:
Dar Ron?
Mi s-a parut cumva...stiti acele filme de groaza in care monstrul e omorat, toata lumea fericita, insa camera se fixeaza pe o mana/gheara/laba de-a monstrului si aceasta se misca putin? brrr. Asa mi s-a parut scena de la final cu Ron. Am putea sa scriem noi urmatorul roman: cati ani avea fetita lui, cum arata, ce-i placea sa fac si ce nu, cum a fost ultima zi petrecuta cu ea, sau ultima seara? dar cu sotia? Ce simte de cate ori intra in casa? de cate ori vede pe strada o figura care-i aminteste de cele dragi, un miros...? Cum doarme noaptea? are cosmaruri? care au fost ultimele cuvinte pe care si le-au spus cand s-au despartit in fata usii? si tot asa...
dar Foer se opreste aici. Deja ne-a facut constienti de cat de pretioasa este viata, deja ne-a intristat cu atatea morti.
Pe mine una cel putin a reusit
Mihnea 15 mai 2006; Irina 10 august 2008 si acum 16+ cu bb3
www.dropshots.com/carminabulina#albums/2008" target="_blank">Poze cu noi
lilanda spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui carminabulina Foer intr-adevar nu cauta nici vina nici vinovati. La nivelul romanului personajele sunt oameni cu dramele lor personale peste care trec cum pot, daca pot. Dar la nivel global, aceste "personaje" sunt vinovate atunci cand decid sa nu mai vorbeasca , sa nu auda si cel mai rau sa nu vada, cu alte cuvinte sa uite, sa ingroape trecutul, sau sa-l ascunda ca praful sub pres. |
Exact. A nu tacea e o datorie morala pentru Foer care, simtind prezentul "atit de aproape" si "iluminat" de trecut, vorbeste. Vorbeste insa nu pentru a acuza, ci pentru a proteja. Vorbeste si colecteaza totul (amintiri, scrisori, fotografii) in incercarea de a crea un fel de "buzunar" in care sa incapa intreg Universul! (Va amintiti, ca eu mi-am scormonit notele ?
)"Avem nevoie de buzunare enorme, buzunare suficient de mari pentru familiile noastre si prietenii nostri si chiar pentru oameni care nu sint pe lista noastra, oameni pe care nu i-am intilnit niciodata, dar pe care am vrea, totusi, sa-i protejam. Avem nevoie de buzunare pentru cartiere si orase intregi, de un buzunar in care sa incapa tot Universul.
Opt minute si treizeci si doua de secunde...
Dar stiam ca nu pot exista buzunare asa de mari. Pina la urma, toata lumea pierde pe toata lumea.." (pag. 100, in editia mea de la Humanitas)