scolile din ziua de azi...violenta...anturaje rele

ruxij spune:

Si la noi erau abuzuri in scoala generala. Dar eu ma aparam cu vitejie si cu disperare. Care se apropia de mine si ma lovea, o incasa nasol. Asta pana intr-a 6a. Dupa a 6a mi-am luat bodyguard. Eu ii faceam lucrarile de mate, el ma apara. Si avea si de ce. Cam ca'n puscarie.

Fi-miu insa n-ar face fata la asa ceva.:( Deocamdata sutem mici si copiii si profesorii sunt mult mai OK (cel putin la scoala asta) decat erau la noi, cand eram deseori lasati singuri si trebuia sa ne aparam singuri sau sa suferim. Legea junglei.

andata spune:

lisaelisa, cred ca Ancuta are o mamica minunata, care va sti sa ii cultive increderea in ea si sa o ajute in lungul drum al devenirii.

filofteia, asa e, ai dreptate. Trebuie sa il asculti, sa vada ca esti de partea lui si sa nu razi de el. E bine sa vorbesti cu el dar nu neaparat ca ar fi gresit undeva sau "cum ar fi fost bine sa reactioneze, unde a gresit el, unde nu avea ce face, si ce ar fi de facut". M-ar fi interesat totusi cum ai rezolvat problema cu copilul bataus de la gradinita.

rufus, normal ca trebuie sa le oferi siguranta. Dar siguranta pe care o oferi e limitata la momentele in care e cu tine. In rest, trebuie sa stie singuri sa se protejeze. Nu spun ca trebuie sa raspunda cu violenta, ci sa stie sa gestioneze o situatie de criza, sa isi pastreze calmul si increderea in sine in situatii limita. Pentru ca pe masura ce cresc, nu ai cum sa fii mereu in preajma lor.

Copiii mei au 11 si respectiv 16 ani, efectiv nu mai sunt la varsta cand se refugiaza in bratele mele protectoare si asteapta sa le rezolv eu problemele. Ei stiu ca pot veni oricand la mine sa discutam si sa rezolvam problemele sau provocarile aparute, dar uneori sau de cele mai multe ori se descurca singuri. Socializeaza. Face parte din dezvoltarea lor. Invata din exemple ce e bine si ce e rau. Invata din viata mai mult decat din sfaturile mele.
Acum vreo luna, fiica mea de 11 ani a venit la mine cu o cerere neobisnuita. Si anume, sa o mut din clasa in care e, pentru ca, spunea ea, toti copiii au ceva cu ea. Asa ca am inceput sa discutam, sa vedem de unde a aparut impresia asta. Si incet, incet, a ajuns la concluzia ca de fapt e vorba doar de vreo 3 fete din clasa care nu au loc de ea, ceilalti colegi sunt ok, unii chiar prieteni buni. Am intrebat-o ce crede ea referitor la cum ar fi mai bine sa le raspunda sau daca e mai bine sa le ignore. I-am spus si ca nu te poti astepta mereu sa ai aprobarea tuturor in tot ceea ce faci, ca in viata reala nu sunt mereu toti de acord cu tine, dar trebuie sa gasesti o cale de mijloc si de comunicare. Mutarea nu ar rezolva nimic, o discutie insa cu fetele, da. A rezolvat singura situatia, increderea in sine a crescut si eu am fost multumita.
Asta e ceea ce vreau sa imi invat copiii. Sa fie in stare sa se descurce singuri in societate. Nu poti sti niciodata cat timp vei fi langa micutii tai. Mi se poate oricand intampla ceva, iar ei trebuie sa fie pregatiti sa isi conduca singuri viata. Sa ia singuri decizii, sa invete sa ii asculte si ei pe ceilalti, sa invete sa concilieze, sa invete sa devina empatici, sa devina "oameni" in sensul bun al cuvantului. Sa stie in acelasi timp sa se protejeze in situatii limita, cand securitatea le e pusa in pericol. Si atunci cand au nevoie de un sfat sau doar de o parere, sa stie ca pot veni oricand la mine sau la tatal lor sa gasim impreuna solutii.

flower-power spune:

Asta se intampla pt ca majoritatea parintilor nostri au fost educati prin aceste metode, le erau cunoscute, firesti . Tocirea eu-lui copilului, personalitatii lui, inregimentarea si potrivirea in matrita sunt metode care din pacate si astazi se practica .Invatamantul nostru pe asta este bazat, pe toceala, uniformizare si nu pe dezvoltarea creativitatii individuale, pe a-i stimula sa gandeasca sau a le dezvolta aptitudinile .Putini dintre noi, deveniti parinti astazi reusesc sa se rupa, sa se delimiteze de exemplul care le-a fost oferit, de modul cum au fost ei insisi crescuti ... Ori stim foarte bine ca puterea exemplului este covarsitoare . Parintii care se plang de copiii lor ar trebui sa se uite inapoi la relatia reala pe care au dezvoltat-o cu propriul copil .Daca ea este una bazata pe respect si pe adevar si nu una superficiala bazata pe eu iti iau cele mai scumpe gadgeturi si ma astept ca tu sa faci ce zic eu/ doar pentru tine m-am sacrificat stand 12 ore pe zi la serviciu....n-ar trebui sa existe astfel de probleme .

Cea mai mare parte a copiilor agreseaza pt ca la randul lor au fost agresati . Chiar daca unora dintre noi ni se poate parea ca "o palma nu a omorat pe nimeni" si "unde da mama creste ", nu e deloc asa .Adevarul e ca atunci cand ajungi sa lovesti sau sa agresezi verbal, te recunosti de fapt, depasit de situatie, iti lipsesc argumentele, solutiile .

Copiii victima, cei care atrag abuzatorii sunt cei carora le e frica, care eventual au mai suferit abuzuri . Sybille, tare rau imi pare sa aud ca tocmai cei care ar fi trebuit sa te protejeze te-au transformat intr-o tinta . Daca nu ai citit Desteptarea Evei, ti-o pot trimite

Scoala, este cum bine spunea cineva, precum societatea . Face parte din sistem ... Un sistem in care legile nu sunt respectate. Ori asta duce la abuzuri ...
Copiii de regula fac ceea ce vad, si nu ceea ce li se spune sau ceea ce ne-am dori noi. De aceea nu putem avea asteptari de la copiii nostri, inainte de a le avea de la noi insine .Circula la un momentdat o scrisoare-manifest a lui Tudor Chirila catre generatia tanara .El se recunostea invins...Ma intreb cum ar fi sunat aceasta scrisoare daca ar fi avut proprii copii ?

Un copil care este supus unui abuz invata ori frica ori sa abuzeze la randul lui .Iar frustrarea pe care o acumuleaza nu dispare nicaieri, se transforma in frica sau in ura, se poate indrepta mai tarziu asupra altora sau chiar a lui insusi.

Copiii au nevoie sa auda atunci cand au fost intr-un mod sau altul agresati( de catre colegi, profesori ) in primul rand ca nu ei sunt de vina, ca cel care a facut asta se afla in greseala . Asta ii ajuta f mult, altfel ei devin confuzi, nu mai inteleg nimic .Daca nu facem asta, oricat am citit pe aici ca trebuie sa-i invatam, sa le spunem ca pot veni la noi cu problemele lor, ei nu vor mai veni .Se vor indrepta catre altii care vor fi dispusi sa-i asculte (sau care doar le vor da impresia)...Ceea ce intreprindem dincolo de asta, un popor abuzat de exponentii propriului sistem care ar trebui sa-i protejeze (50ani de comunism si nici in urmatorii 20 nu ne simtim prea bine) ...e deja alta discutie .

---

The most beautiful thing in life is LIFE itself

andata spune:

Mara, imi place cum pui problema si cum gandesti. Si ai dreptate si referitor la ceea ce spui despre parinti.
E bine sa ne invatam copii si cum sa faca fata unei agresiuni fizice, dar si a uneia verbale, nu numai din partea altor copii ci si din partea adultilor.
Din pacate insa mai sunt profesori care practica si agresiunea psihica, emotionala, asupra copilului, desconsiderarea acestuia si facutul de rusine, care duce la inabusirea personalitatii.
Copiii trebuie sa stie ca la scoala nu au numai obligatii, ci au si drepturi, ca "nici o activitate organizata in unitatea de invatamant nu poate leza demnitatea sau personalitatea elevilor". Din pacate, atunci cand se intampla, copilul e redus la tacere, uneori chiar de catre parinti, care sunt de parere ca la scoala datoria copilului e doar sa fie prezent la ore, sa invete si sa asculte de profesor, fara sa aiba dreptul de a riposta cand dreptul la demnitate ii este lezat. Si atunci, cum sa mai vina copilul la tine sa iti spuna cu ce se confrunta? Cum sa isi dezvolte increderea in sine si increderea in tine, ca poti sa ii asiguri securitatea fizica si psihica?

bird70 spune:

Scoala este o institutie, una care are de-a face cu minori. In aceasta pozitie scoala trebuie sa primeasca copii din diverse paturi sociale si copiii cu diverse experiente, traumatisme si stiluri de educatie. Rolul scolii nu este doar de a invata copiii sa scrie si sa citeasca, ci si de-a ajuta si coordona socializarea lor, dezvoltarea personalitatii, felului cum copiii interactioneaza intre ei si mai ales de-a le implementa valori sanatoase pentru viitor. Hai sa fim seriosi, nu ne putem astepta de la copii sa vina cu toate astea invatate de acasa. Si asta pentru ca nu toti copiii provin din medii 'ideale'. Si daca exista interes pentru generatia care astazi este in scoala, atunci ar trebui sa existe interes in a educa acesti copii dincolo de romana si matematica. Din pacate in Romania este imposibila acesta misiune pentru ca profesorii au fost educati intr-un sistem stramb si nici macar ei nu poseda nici macar teoretic cunostintele unei socializari sanatoase.

Dar ce se poate face in Romania si ce este vital sa se intample este sa se faca scolile locuri in care TOTI copiii sa se simta in siguranta. Asta nu ar trebui sa fie negociabil. Da, si copilul ala ciudat, si ala imbracat la second-hand si fara mobil si fetita lipsita de aparare si baiatul cu ochelari. Toti copiii AU DREPTUL sa mearga la scoala si sa se simta in siguranta. Nu e vina lor ca alti copii, proveniti din medii disfunctionale sunt violenti si sadici si nu copiii-victima ar trebui sa schimbe ceva sau sa faca ceva ca abuzul sa inceteze sau sa se amelioreze. Scoala este responsabila sa faca ceva in directia asta. Scoala este responsabila sa supravegheze si in pauza si la WC-uri (daca este nevoie) si pe terenul de sport. Pentru ca in momentul in care minorii pasesc pe poarta scolii, devin responsabilitatea institutiei si a FIECARUI adult care lucreaza in aceasta institutie.

flower-power spune:

"Din pacate in Romania este imposibila acesta misiune pentru ca profesorii au fost educati intr-un sistem stramb si nici macar ei nu poseda nici macar teoretic cunostintele unei socializari sanatoase."
Subscriu, fara a generaliza insa, mai sunt si exceptii dar de regula acestia sunt ori priviti ca aliens, ori de lehamite parasesc sistemul .

Nu copiii victima ar trebui sa faca ceva, fie si pt faptul ca nu se afla in pozitia de a o face, ceea ce am scris in legatura cu ei, este pt a intelege unii dintre cei care-si mai altoiesc copiii, sau ii abuzeaza emotional de ce acestia nu au suficienta incredere in ei si de ce se lasa atat de usor atrasi de modele (nu intotdeauna profitabile pt ei ).Cand un copil e obisnuit ca altcineva sa decida pt el (pt ca parintele stie mai bine, nu ?)sa nu ne mai mire ca el pus intr-o atare situatie, pe cont propriu de data asta , asa cum este el la scoala, va alege o varianta care sa nu-l avantajeze sau va deveni victima celor care stiu sa dea mai bine din gura. Iar daca parintele nu este acolo, in peajma, atent, situatie poate degenera . Cu consecinte uneori grave .

"vad la tot pasul parinti care sufera din cauza acestor lucruri.parinti dezamagiti de caderile copiilor lor...parinti care se intreba daca e vina lor...unde au gresit sau ce nu au facut...e trist dar se intampla asta...si cred ca e spaima fiecarui parinte,pt ca oricat de bine te straduiesti sa-l educi cat mai bine,ca la carte...e destul ca doar cateva persoane cu influenta proasta sa schimbe totul treptat intr-un mod discret si f siret..."

N-as vrea sa supar pe nimeni, dar daca in loc sa educi copilul ca la carte, ai incerca sa-l respecti si sa ai o relatie adevarata cu el, sa-ti pese mai mult de nevoile lui si mai putin de ce zice lumea(cartea), poate c-ai avea mai putine spaime si mai multa incredere in el .

filofteia spune:

La mine a fost simplu, caci am un copil pacifist si cu atitudine, asa ca a inceput sa-l ocoleasca, iar cand ii ataca pe ceilalti sa le ia apararea incat copilul respectiv a inceput sa-l respecte.
La scoala a fost un pic mai complicat, mai ales cu o fetita, dar pana la urma m-am dus la scoala si am avut o discutie cu fetita la inceputul orelor, care s-a terminat cu promisiunea din partea fetitei ca nu-l mai bate pe fiimiu si din partea lui fiimiu ca nu mai necajeste fetele (le alerga prin clasa sa le pupe). Apoi am aflat ca fetita respectiva este batuta acasa de parinti...prin urmare si ea la scoala isi rezolva problemele tot cu bataie, iar mie mi s-a parut un copil cat se poate de normal cu care se poate discuta foarte frumos, pacat ca parintii nu reusesc sa aiba alta modalitate de educare.
Tot fiimiu imi povestea de copii care sunt pedepsiti acasa pentru B...si cum copii aceia plang de fiecare data la note de astea...va dati seama ca astfel de copii trebuie sa refuleze undeva.

lisaelisa spune:

Andata,

Multumesc pt aprecieri.

flower-power spune:

andata,citeste aici
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=136334&whichpage=14
si daca-ti place, te asteptam