copil bataus la gradi

AB spune:

Hmmm una zic si alta intelegi. O gradinita normala nu te ia decat daca platesti extra.
Asta nu inseamna ca stai acasa ca este copilul "neproductiv". Programe de interventie timpurie sunt si aici si sunt sponsorizate de stat, de fundatii. Baietelul meu a fost intr-un asemenea program si cand il vad imi salta inima.
Un sistem ca cel canadian ar fi de dorit, dar in US nu e si in .ro nu exista puterea economica.
Oricum ar fi... in cazul in care copilul tau are probleme ajutorul vine in primul rand din familie. Educatia, dragostea si sentimentul ca-i ocrotit si supravegherea atenta pentru a depista in familie ce-l necajeste si a corecta apoi cu un psiholog, psihopedagog.
De asemenea un mediu in care copilul e nefericit nu are sens sa fie pastrat. Chiar daca ar fi dreptul tau sa ti-l tina nu are sens. Un copil neferici nu evolueaza.

mayaione spune:

Fetita mea cand era mai micuta era cel mai pasnic copil din lume, daca veneau copiii si-i smulgeau jucariile din mana ea era fericita sa le dea. Insa daca isi dorea o jucarie de la copilasii respectivi se alegea cu imbranceli si altele. Dupa ceva timp a inceput si ea sa nu mai dea jucarii si sa raspunda la agresivitate tot cu agresivitate. Da jucarii sau cedeaza numai daca i se vorbeste frumos sau daca copilul spune te rog frumos, altfel ori isi apara jucarie ori ciupeste, ori musca, depinde de situatie. La gradinita mai toti erau asa, am vz un baietel cum intra in clasa incepea sa dea ba in unu ba in altul, in Ana nu a avut curajul pt ca s-a impus din prima zi. A fost o faza cand eram acolo, un baietel a venit si i-a luat cu forta plastilina, ea si-a gasit o oala sa se joace, baietelul a venit si i-a smult si oala, Ana a ramas cu un capac si i-a dat in cap cu el. Eu am sarit si am certat-o ca nu-i frumos. Educatoarea mi-a zis ca e total gresit sa-i zic sa lase de la ea, ca e rea, in timp o transform intr-un copil care va trai numai din compromisuri si nu se va descurca in viata etc. Copilul a raspuns instinctiv la un gest f agresiv. Mi-a zis ca uneori copilul e bine sa-l mai lasi sa-si rezolve singur conflictele dar sub supraveghere adulta, sa nu degenereze in altele. Si in unele cazuri vina ii apartine mai putin celui care da decat celui care a provocat. Mi-a placut cum rezolva educatoarea situatiile, ii ia pe amandoi, afla cauza si le face morala in egala masura, apoi ii pune sa-si ceara scuze reciproc. Ana acum mi-a zis directoarea ca se comporta f frumos, pt ca nu-i mai smulge nimeni nimic din manuta si ea reactioneaza ca atare. Daca se intampla sa aibe un conflict, ii mai scoate afara pe cate unul pana se calmeaza, apoi ii reintroduce in clasa. Bine mai sunt si cazuri in care un copil devine agresiv fara o cauza aparenta, dar eu consider ca sunt genul de copilasi frustrati din diverse cauze, nu-mi place sa asociez cuvantul frustrare unui copil, dar nu-mi vine altul in cap. Si e nevoie de un adult sa-i directioneze frustrarea nu spre agresivitate ci spre o rezolvare a ei. Copilul o canalizeaza instinctiv si el da, se apara, obtine totul prin bataie. E nevoie de rabdare, sa se lucreze mult cu el si, mai ales, de vorba buna. Ana a invatat sa zica te rog frumos la orice, si am observat ca baietelul acela care intra in clasa si dadea, a ramas asa uimit cand l-a rugat ana frumos sa-i dea o forma de plastilina si i-a dat-o, ba mai mult se tinea numai dupa ea. Eu consider ca rolul educatoarelor e sa observe personalitatea fiecaruia si sa gaseasca activitati de disciplinare si de educare in functie de aceasta. Si daca un copil are probleme cu agresivitatea sa se porneasca de la acel tip de personalitate, pt ca toti vor avea ceva de invatat. Am scris cam mult, nu stiu cine are rabdare sa citeasca atat.

AB spune:

Si daca cineva ii da cu usa in cap sa zicem din greseala... asa natural sa-i dea si ea?
Natural e dinte pentru dinte, dar noi nu traim in jungla.
Daca cine te agreseaza nu raspunzi violent din doua motive:
1. ca s-ar putea sa fie mai puternic decat mare sau in mai multi si prin escaladarea conflictului se poate ajunge prea departe.
2. pentru ca este o incoerenta sa-i spui unui copil pana la 14 ani e ok sa dai tu una, el una, dar apoi brusc te condamna legea, societatea etc. Da te condamna mai putin decat pe atacator, dar legitima aparare se aplica doar in situatii de aparare a vietii.

Asa ca la violenta se raspunde educat. Incerci sa opresti violenta: ii tii mainile, picioarele atacatorului, pleci si daca violenta continua il "parasti" . Ultima n-ar trebui sa fie necesara pentru ca pana pe la 10-11 ani intr-o tara civilizata nu lasi un copil nesupravegheat.

soanso spune:

Ab,impartasesc intru totul punctul tau de vedere!

AnaStroe ,emotionanta povestea ta, nu vreau sa ma gandesc ce se putea intampla daca il lasai in continuare pe copil in acel mediu.

of topic,ieri am crezut ca ma bag in pamant de rusine,fetita mea de fata cu educatoarea si-a bagat manuta in nas si porma in gurita, ceeeeeeee sa ma fac cu ia???? cred ca iam zis de 100 de ori sa nu mai faca asta,am certat-o si ieri a plans mult si-a cerut scuze ,iertare a promis ca nu mai face ....

Laura25 spune:

Scuze, nu e de ras, dar m-a distrat cat de serios ai luat-o si cat de ingrijorata esti. Nu zic ca e ok, dar toti copii fac cel putin odata gestul asta. La varsta fetitei tale, inca nu stiu sa-si cenzureze gesturile astea pt ca e rusine. E bine si e normal sa-i explici in primul rand ca e nu e bine, pt ca in nas sunt microbi si alte 'scarbosenii'(eu nu as folosi cuvantul asta direct cu copilul, pt ca inregistreaza imediat si o sa te trezesti ca dai din una in alta), apoi ca nu e frumos gestul in sine. Eu nu as fi dramatizat atat de mult incat sa fac copilul sa planga pt asa ceva.
Crezi ca d-na educatoare nu a mai vazut copii facand gestul asta? Ahaaa... sigur nu ai fost tu prima mama in situatia asta, stai linistita. Nu inseamna ca nu iti educi copilul.

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

mayaione spune:

AB nu am precizat nicaieri ca sunt adepta violentei. Cat am putut am incercat s-o invat pe Ana sa stea departe de situatiile conflictuale. Si cum am aratat si in exemplul dat, la primul gest al baietelului, ea si-a gasit alta ocupatie, nu a raspuns agresiv, dar baietelul nu-i dadea pace si de-abia la al doilea gest a reactionat asa. Recent am mai vz o faza cand a fost data de pe scaunel cu brutalitate de o alta fetita, Ana a incercat sa se aseze iar, fetita s-a enervat a impins-o iar si a inceput s-o si bata, dadea cu palmutele haotic in ea. Reactia a fost ca a inceput sa se apere. Sub supraveghere adulta asa cum am precizat inseamna ca atunci cand ii da cu usa in cap sa nu ia si ea bata si sa-i sparga capul. Dar cand se cearta sau se apara nu e bine sa-i mai lasi sa se descurce si singuri???
Se intampla sa nu fii intotdeauna alaturi de copilul tau si sa nu aibe cine sa tina mainile si picioarele agresorului, ce se va intampla cu al tau, va lasa capul jos si isi va primi portia de bataie? Eu am caz concret baietelul vecinilor, e asa de bland si saracutul cum vede cearta intre colegi se retrage, dar colegii au observat si isi ia bataie zilnic fara motiv, nu riposteaza niciodata si le vorbeste super frumos, dar degeaba. Stii cat sufera? Sunt zile cand nu mai vrea sa mearga la scoala stiind ca va fi iar batjocura tuturor colegilor.
Repet, am facut referire la conflictele mici dintre ei, nu la situatiile cand unu da cu pumnu, celalalt da si el si ajung la bataie in toata regula. Si nu-mi plac situatiile cand cititi superficial ceva si sariti cu legea junglei, nu cred ca vreun parinte de aici e adeptul violentei intre copii, dar sunt situatii in care copilasul e pus si mai trebuie lasat si singur sa gaseasca solutii, nu sarind eu mereu in ajutorul lui. Pana la urma si noi oameni mari daca suntem atacati cum raspundem??? Nu se declanseaza instinctul de supravietuire si reactionam la fel? Daca vine unu cu un cutit sau cu o bata sa ne dea in cap cum rezolvam situatia?
Dau exemple de genul asta pentru a evidentia reactia din instinct, rolul nostru ca parinti si al educatoarelor este sa ii invatam anumite limite si cum sa iasa din conflict fara a-si pierde totusi respectul de sine.

eunice78 spune:

Si al noi cel mic face chestia asta. si ce e mai tare e ca ma si anunta: mama, mi-am mancat ..si cand il cert ca vad negru in fata ochilor ca vad ca mai si spune desi tot ii explic ca nu e voie, ce credeti ca imi spune? Ca sunt gustosi!! Sa mor si alta nu.

Baietzii mei