copil bataus la gradi

Vic spune:

soanso, nici o problema sa arati doamnelor educatoare postarea mea. Eu lucrez in domeniu, cu copii prescolari cu diverse dificultati. Aici logopedul lucreaza cu copiii si parintii + educatoarele daca merge copilul la gradi/cresa de la varste foarte mici. La bebelusi tine mai mult de hranire si eventuale malformatii ale gurii, la cei mai marisori incep sa-i invete sa se exprime, fie si numai prin gesturi initial (Makaton, e diferit de limbajul pentru cei cu deficit de auz, Auslan), gesturi asociate cu cuvinte, imagini (PECS) si tot asa. Altceva care ii ajuta pe micuti sunt poze care reprezinta "orarul", programul lor pe o anumita perioada. SUnt puse in ordinea desfasurarii, astfel incat copilul intelege ce urmeaza si nu mai are tantrumuri cand e mutat de la o activitate la alta. SUnt nenumarate metode simple care ii ajuta enorm pe cei mici sa se adapteze si sa se exprime.

Nu stiu cum o fi cu 20 de copii intr-o clasa, dar stiu cum e cu 14-15, toti cu nevoii suplimentare, si de varste diferite, de la cateva luni la 5 ani. SI va spun ca, desi nu e usor, nu sunt chiar asa de greu de urmarit si tinuti in niste limite rezonabile, plus invatati nenumarate chestii prin joc, atentie si comunicare.

columbiana spune:

Vic ,

mie mi se pare cel putin nepotrivita atitudinea si comportamentul directoarei si educatoarei; pai sa aduni parintii dintr-o clasa intreaga sa le ceri lor parerea in legatura cu un copilas strain cu probleme este egala cu condamnarea lui; ce alta solutie vede un parinte decit indepartarea copilului-problema de a lui; asta inseamna exmatricularea, iar exmatricularea inseamna izolarea si condamnarea copilului in cauza; este clar ca exista o motivatie care determina agresivitatea copilului (lipsa posibilitatii de comunicare, este neinteles, marginalizat si el reactioneaza in singurul mod care-l stie: agresind restul copiilor); In primul rind gradinita ar trebui sa contacteze parintii copilului si sa caute solutii impreuna (personal suplimentar specializat-acompanierea copilului), etc, nu sa-l supuna aprobiului public;

mama_lui_alex spune:

Din nefericire comportamentele indezirabile ale copiilor au o sursa mult mai profunda si adesea ascunsa de ochii celor din jur, foarte greu de identificat, iar la varsta aceasta astfel de "obiceiuri" sunt dobandite in sanul familie. Copii nu se nasc agresivi, ei dobandesc acest comportament, "invatand" de la cei din jur.

Parerea/parerile mele:

- in familia respectiva exista o "problema" de un anumit tip
- educatoarea/institutia raspunde pentru integritatea fizica si morala a copiilor (conform legislatiei in vigoare)atata timp cat copii se afla sub supravegherea/ingrijirea lor
- copilul si familia respectiva ar trebui sa urmeze o terapie sau sa mearga la un consilier-psiholog (gradinita are asa ceva!! - daca este de stat) de ce nu le recomanda? institutia poate solicita si evaluari!
- exmatricularea unui copil care nu are nevoi speciale "diagnosticate" nu se poate face asa usor
- solutia trebuie sa vina de la psihopedagogul gradinitei nu de la ceilalti parinti

hugs!





http://www.learn2b.ro
"Invat sa devin..." - program de dezvoltare personala a copilului cu varsta cuprinsa intre 2 si 14 ani

AB spune:

Hmmm nu se invata neaparat din familie. Daca un copil are o frustrare si nu o poate verbaliza va rabufni ca o oala clocotinda.
Stiu de la fetita mea care era de o gelozie profunda fata de fratele mai mic. Si ne-a luat vreun an si jumatate sa revenim la sentimente fratesti si de iubire fata de mami cea vinovata care nu voia sa-l duvca pe bb la spital inapoi.

Din fericire la gradi era ok, dar cu dadacele era groaznica. Avea mai putin de doi ani cand a aparut concurenta, nu stia sa se exprime si rabufnea cum erau atat de neatente incat sa laude pe cel mic si "cuminte". Le sfida pana la violenta. Dar asta e... cu grija a trecut si-n mod cert nu vad de ce altii copii ar fi trebuit sa-i suporte toanele. Si nici dadacele. Aveam doua randuri de dadace dupa un prim incident penibil.

Dar daca nu vine din familie in familie se poate linisti cu multa dragoste si atentie.

ciuf spune:

Mama lui Alex, comportamentul din cazul copilului depsre care se vorbeste nu e dobandit prin invatare observationala. Refuz sa cred ca parintii s-ar cafti in fata lui. Copilul la varsta asta nu are maturitatea de a-si infrana impulsul de a lovi, musca, impinge. El are niste probleme si trebuie cautata cauza.
Este frustrare? Nu e capabil sa vorbeasca (ma refer la copii pana in doi ani)? Vrea atentie? De multe ori copiii pot fi ignorati si atunci ei nu stiu cum sa fie "pe scena" apeland la diverse metode de a atrage atentia. Sau poate se cearta pentru o jucarie? Si atunci trebuie invatati sa imparta. Treaba asta am experimentat-o si eu.
Copiii prietenilor nostri buni merg la aceeasi gradinita unde se duc ai mei. Cu o zi in urma fata mi-a fost muscata de baietelul cel mic, care venise in vizita impreuna cu parintii si fratii lui, de 4 ori la aceeasi mana. Mama lui l-a luat in masina dupa primul accident ca sa stea in time out. Intre timp copilul a mai facut de trei ori, iar cand s-a intamplat pentru a patra oara parintii si-au luat copiii si au plecat.
A doua zi, luni, cand sa imi iau fata de la gradinita mi se baga sub nas o hartie ce trebuia sa o semnez, si anume incident report, in care scria ca fata fusese muscata de un copil de bratul drept. Manuta ei avea 5 semne (cu cele dinainte): ceasuri, bratari , cum vreti voi sa le descriu ... etc. Din confidentialitate nu i se spune parintelui cine a fost vinovatul. Insa fata, printre cateva cuvinte care le spunea la varsta ei, a spus numele copilului. Am fost foc si para. Parintii acestui copil incearca sa dea o educatie cat mai "la carte". Nu tipa la copii, nu ii lovesc, li se explica tot timpul de ce se face asa si nu altfel ... si cu toate astea toti cei trei copii au avut probleme la gradinita pentru ca au muscat, lovit si aruncat jucarii.
Dupa ce am dezbatut problema cu una din educatoare, am aflat ca ele incurajeaza copiii prin a-si apara jucariile spunand "this is mine", lucru cu care nu am fost absolut deloc de acord. Si chiar i-am explicat ca noi agrream ideea de generozitate, copilul sa stie sa isi imparta jucariile cu altii ... dar cica ele asa previn accidentele de agresivitate cauzate de dorinta de a avea o jucarie ce "apartine" altui copil.
Recunosc ca de atunci nu s-a mai intamplat. Educatoarele au stat cu ochii pe amandoi copiii ca sa previna eventualele incidente.
Copilul trebuie invatat ca lovitul nu e ceva bun. Ei nu gandesc la fel ca noi, adultii. dar e suficient sa le spui ca nu e bine, ca doare, ca plange si atunci in mintea lor se va aprinde un beculet. Parintele trebuie sa stie sa isi citeasca copilul si automat sa se canalizeze pe problema respectiva, ajutandu-l pe copil sa isi exprime sentimentele prin cai mai normale, prin cuvinte daca se poate.
Tot parintele poate sa previna genul asta de incidente. Copilul va avea un comportament asemanator si cu fratii sau alti copii in parc. Deci daca el stie ca acest copil are o toleranta scazuta in fata frustrarii sau ca a batut un alt copil, el va trebuie sa fie foarte atent si sa petreaca mai mult timp cu copilul corectandul-l cand este necesar.
Vad ca metoda eficienta de a corecta comportamentul violent al copilului sa reactionezi atunci cand se intampla incidentul print-un categoric NU, dupa care se dau explicatiile de ce trebuie sa fie nu.
Consider ca indreptarea copiilor trebuie sa fie facuta in primul rand de parinti si apoi sa te bazezi pe educatoare.

Ciuf, Luca (11.11.2003) si Eva Maria (21.04.2006)
Camera lui Luca/Finding Nemo si Camera Evei-Gradina cu flori vesele
www.onetruemedia.com/my_shared?z=15dde712e107702b2ad340&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">Binecuvantarea

Vic spune:

Adica in Romania, cand un copil are un diagnostic, e exmatriculat???? Pus la cosul de gunoi ca un mar stricat???? Nu e ajutat sa se integreze, sa inteleaga si invete regulile acceptate de societate????

Aici se merge pe integrarea copiilor cu nevoi suplimentare in gradinitele si scolile obisnuite. E drept, in cazuri speciale, gradinitele pot aplica pentru o persoana suplimentara la grupa respectiva pe baza dificultatilor copilului respectiv, dar acea persoana ajuta in general la grupa, nu sta numai dupa copilul cu pricina. Practic, in loc sa fie 2 educatoare, sunt 3 la acelasi numar de copii, doar pentru ca e mai multa munca si atentie necesara.

AB spune:

Si-n US te trimit acasa de la gradinitele normale. Persoana aceea costa bani care nu pica din cer, deci nu-i da nimeni decat poate interesatul. La scoala publica e alta mancare de peste, dar gradinitele sunt private. De la kindergarten incolo nu pot trimite un copil cu nevoi speciale acasa.

soanso spune:

Vic,multumesc mult ca ne impartasesti din experienta ta ,eu una recunosc nu sunt deloc informata in ceea ce priveste astfel de cazuri ,comportamente,poate pt ca inca nu am fost nevoita.
eu am invatat-o pe fetita mea sa spuna edicatoarelor daca o "supara" cineva si nicidecum nu ias spune vreodata sa loveasca un copilas, eu discut mult cu fetita mea si incerc sa-i explic ce e bine si ce nu dar copil fiind nu stii intotdeauna ce e in mintea lor.

mama _lui -alex,sugerezi ca e posibil sa fie copilul batut acasa si de aceea reactioneaza astfel???

ciuf,perfect de acord cu 'generozitatea" intre copii ,si noi am avut pb asta ca nu-si impartea cu nimeni jucariile si a tb sa la "lupt" mult cu ia pana a inteles .

Vic spune:

Nu ma mir de americani, la ei daca nu iese profit, nu-i bun. Aici guvernul a ajuns la concluzia ca mai bine cheltuie ceva sa-i ajute pe cei cu probleme sa le depaseasca cat de mult pot, si interventia la varste mici da rezultatele cele mai bune pe termen lung, astfel incat guvernul investeste cativa ani, cat sunt mici, pentru ca apoi, adulti fiind, acesti indivizi sa fie in stare sa munceasca si sa se descurce independent, asa incat sa nu fie o povara pentru guvern, sa nu traiasca din ajutoare sociale etc, ba dimpotriva, sa fie in stare sa produca ceva si sa plateasca taxe ca orice om normal. Ca afacere pe termen lung, mi se pare foarte buna. Aici exista ceva numit Early Childhood Intervention, adica un numar de agentii primesc fonduri de la guvern pentru a oferi servicii terapeutice la un anumit numar de copii. Candva, serviciile erau oferite in cadrul agentiilor respective, dar s-a constatat ca rezultatele sunt mult mai bune daca acesti copii merg la gradinite obisnuite si primesc acolo ajutorul respectiv, combinat cu ajutorul primit in cadrul familiei. Pe langa asta, gradinita poate cere ajutor suplimentar la grupa in care are copii cu nevoi speciale daca e gradinita publica. Si mai sunt si alte ajutoare, dar si asa sunt off topic, deci nu mai intru in detalii.

Acum, revenind la topic, daca educatoarele stiu ca au o problema in grupa, trebuie sa gaseasca o metoda de a tine ochii constant pe acel copil si sa-l opreasca din timp cand are tendinta de a lovi un alt copil, explicandu-i ca nu se accepta asa ceva acolo si redirectionandu-l. Quiet time-ul nu da rezultate daca nu se afla si cauza agresivitatii. Fiecare comportament are o cauza. Stiind cauza, poti rezolva problema.

columbiana spune:

Fiul meu a inceput aici gradinita la trei ani si jumatate; inca nu vorbea, si asta-i creea tantrumuri si frustrari; am nimerit la o grainita cu directoarea si majoritatea educatoarelor romance; zilnic aveam reclamatii: ca nu se adapteaza, ca urla, ca trinteste jucariile (n-a agresat niciodata un alt copil), ca nu sta aliniat sa-si astepte rindul; apoi directoarea mi-a spus sa fac ceva sa caut ajutor profesional pentru ca copilul are probleme (eu stiam-mergea spre patru ani si nu vorbea, dare eram noi-veniti aici, nu vorbeam nici engleza nici franceza decit la nivel de strada, nu stiam incotro s-o iau, etc); intr-o zi m-am dus la gradinita, copii erau toti in curte; un alt copil a trecut pe linga al meu (ignorat de ceilalti) si a spus you are stupid; Tudor a inceput sa plinga; a venit educatoarea tinta, si mi-a spus: uite, v-am spus ca are probleme, trebuie sa gasiti o solutie; binenteles ca nu a auzit ce-a spus celalalt copil; nu a vazut si nu a auzit niciodata rautatile, provocarile celorlalti copii; apoi a fost diagnosticat, iar directoarea a solicitat fondurile suplimentare de la buget, le-a incasat pentru urmatorul an, dar copilul tot abandonat si neglijat era, n-a luat nici o masura sa-l ajute, sa-l integreze si plingerile lor curgeau; il lasam acolo plingind, il gaseam intr-un colt abandonat;a fost o perioada de cosmar; ma gindesc ca daca ar fi fost agresiv cu copii, la cite provocari primea ar fi inceput sa bata, sa muste; norocul nostru a fost ca am gasit loc la alta gradinita; aici directorul, dupa intilnirea cu copilul si mi-a spus ca nu are nevoie de fonduri speciale, nici de altceva, si-l va incadra pe fiu"meu; a stat acolo doi ani si a fost super, s-a simtit bine, a inceput sa vorbeasca, sa citeasca, sa se joace, sa interactioneze cu copii; au disparut si crizele si reclamatiile, si plingerile educatoarelor;
acum regret ca eram la inceput aici si n-am reclamat-o pe romanca si pe gradinita ei (unde mai tirziu alte mama mi-au spus ca tot educatoarele romance mai dadeau copii cu capul de gardul curtii uneori); acum a terminat clasa a treia, e in prima jumatate a clasei, este ok la scoala, are prieteni, este istetz si fericit, dar uneori imi amintesc si mi se stringe sufletul ca l-am lasat acolo vreo trei luni; ambele gradinite erau in stil mixt:privat/public (aici statul subventioneaza fiecare gradinita cu 7$/zi de copil, restul devine privat-majoritatea au tarifele la 15-25$/zi, si cele doua unde a fost fiu"meu erau la 20/$/zi.)