Educarea copiilor in spiritul iubirii de Romānia
Raspunsuri - Pagina 24
buflea spune:
Este si nu este adevarat ce spune Andrada ... eu cred ca iubesti o tara daca te-ai simtit bine acolo per total - cu rude, cu vecini, cu mentalitate, cu sistemul romanesc in toate alea, cu sangele latin ...etc.
Eu sunt o persoana flexibila - nu ma deranjeaza spiritul romanesc, nu aveam cosmare ca nu puteam sa merg noaptea pe strada de caini vagabonzi, nu-mi placea, dar puteam sa ignor. M-a mai ajutat si familia foarte mult - in sensul ca suntem foarte uniti, nu ne jecmanim, ne invidiem in limite civilizate...etc.
Dar inteleg ca sunt oameni care se sufocau acolo - si la starea astea contribuie in general experienta, mediul si dramele personale.
ruxij spune:
Da, dar n-au nici o legatura problemele intampinate de unele familii pentru pastrarea limbii copiilor cu iubirea sau neiubirea de tara. Nu asa se pune problema si nu e vorba de nici o datorie. E vorba ca e bine sa isi stie originile, e bine sa mai stie inca o limba, care ii este la indemana fara cursuri si meditatii, ii dezvolta creierul, il face sa ii fie mai usor sa invete alte limbi straine etc. Pe mine ma deranjeaza judecarea altora fara sa fii in aceeasi situatie. Si intre romani sunt conditii diferite, unii pot face mai mult, altii mai putin. Unii dintre voi pretind ca limba sa fie o prioritate absoluta, iar alti romani nu o pun chiar pe primul loc. Mie mi se par destul de incarcati copiii cu munca, un stress in plus nu cred ca ajuta.
Acum eu recunosc ca nu's asa nationalista, ca dc. as fi probabil l-as lua si la bataie pe fi-miu dc. nu vb romaneste. Si mai recunosc ca "iubirea de tara" in general, de orice tara, pentru mine nu are prea mult sens. M-am nascut intr-un loc din intamplare, eu m-am simtit bine acolo, nu ma deranjeaza ce se descrie aici, cu coruptia, cainii sau mai stiu eu. E pur si simplul locul in care am copilarit si mi-am petrecut prima tinerete, care au fost unele fericite. Dar nu m-as duce sa imi dau viata pentru nici o tara din lume, ma intereseaza in primul rand de mine si copilul meu, tara si filozofii din astea sunt notiuni prea abstracte si care imi par mie inventate asa pt. manipularea maselor. Ca de aia si teroristii aia se arunca in aer, daca n-ar avea atata asa zisa iubire de tara sau ma rog, cauza, n-ar putea-o face. Si asa e, nu numai Romania, dar nici o "tara" nu este recunoscatoare, vezi veteranii din America ce probleme au. Deci nu de aia vreau sa imi stie copilul romaneste, nu consider ca am vreo "datorie" in acest sens si chiar nu o am. Cu ce ajuta "tara", faptul ca stie copilul meu romaneste? Cu nimic. Ajuta la orgoliul romanilor ca "ne pastram originea", sa nu li se para ca urmatoarea generatie "se leapada" de Romania, implicand in felul asta ca Romania nu ar fi demna de suficienta atentie din partea lor. Eu zic ca e o gandire gresita, nu se leapada nimeni de nimic, pur si simplu acesti copii traiesc in alta parte si au de depasit niste obstacole pt. pastrarea limbii. In schimb il ajuta pe copil sa stie de unde vine si sa stie limba.
Cu al meu, cred ca dc. l-as forta ar vb mai bine, da. Dar nu il fortez, si eu traduc asa cum zice conchita, cand e vorba de unele expresii pe care cred eu ca fi-miu nu le stie. Si le si repet de trei ori, de o crede copilul ca's cam proasta sau ca il fac surd. 
Cum spuneam, fi-miu vorbeste romaneste, poate sa marturiseasca buflea, dar a ramas cu vocabularul cam la 4 ani. Cu mine refuza complet, il aud vb romaneste doar la telefon in weekend, cu maica-mea. Eu insa tb sa ma milogesc de el "te rog mami, cere si tu apa in romaneste sa te auda si mami" si el "NOOOOOO". Dar eu recunosc ca am copil rasfatat, imi place mie asa si am de gand sa continui sa il rasfat, nu le am cu fortatul, desi nici AP nu ma pot declara. In general ii dau libertate de expresie, nu vrea aia, nu face. Doar invatatul si vorbitul frumos (nu si oportun ) sunt ne-negociabile.
columbiana spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Andrada Imaginea Romaniei poate fi pastrata si pentru ca se reflecta bine asupra noastra. Mi-aduc aminte de o valedictoriana de aici, romanca, la discursul de sfirsit de an a multumit americii ptr oportunitate bla bla bla si a inceput sa vorbeasca urit despre romania ca nu i-a dat oportunitati, ca n-a avut grija de ea...etc Toata sala a buuuuuu, a plecat cu coada intre picioare, tot discursul a parut o birfa jalnica si ea se astepta sa primeasca aplauze. Patriotismul n-are a face cu ce primesti inapoi. Nu iubesti o tara ca ti-a dat aur si argint, sau ca are grine si peisaje tulburatoare. I-ai vazut pe afgani cum isi iubesc tara? Si pe bune daca exista o gaura mai neagra in tot universul decit tara aia. Si e si uritica foc. Si mai au si GDP-ul 12 dolari pe an de cap de afgan cu media de virsta de 35 de ani. Huh? |
pai eu n-am spus altceva; imaginea mea de imigrant din Romania a lasat urme pe unde trec fara sa fi avut vreodata jena.
o critic aici, in familie, cu romanii, altfel toti localnicii sau alte nationalitati cu care m-am intersectat mai intim s-au ales cu albume artistice despre Romania suveniruri aduse din vacantele mele, diaporame cind eram prin scoala si trebuia sa prezint vreo tema specifica, etc, etc;
daaar asta n-are de-a face nimic cu datoriile de primit sau de dat nici morale nici de alta culoare.
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759
Andrada spune:
erata.
Astazi am fost mai atenta si vorbim cam...amestecat. Discutiile despre scoala toate in engleza, mincarea in romaneste, cind ma suna de la scoala vorbeste numai romaneste sa nu-l inteleaga nimeni, (la magazine la fel), discutii libere despre chestii-amestecat ro cu engleza.
ups
Ramona J spune:
Andrada. Exact asta ma intrebam si eu, cum spune copilul glume si intimplari de la scoala, traducindu-le in romana. Eu am incercat in trecut sa-l pun sa faca treaba asta si n-a iesit bine.
Fiecare situatie e diferita. E mai greu in casatoriile mixte, alta e daca esti emigrat de douazeci de ani - fata de 2-3 ani, apoi un copil nascut si crescut cit de cit in Romania probabil ca nu va uita suta la suta si daca nu mai vorbeste romaneste niste ani aici!
Mie-mi place sa vorbeasca romaneste copiii, ii admir pe cei care ii invata pe copii sa vorbeasca romaneste, mai ales daca sint emigrati de multa vreme sau nu mai sint emigranti de prima generatie. Pentru mine nu-i chiar in topul listelor de prioritati, mai uit si-i dau prea mult cu engleza. Apoi citesc cite un subiect de genul asta (apar din cind in cind) si o vreme imi dau silinta sa vorbim cit mai mult romaneste.
Cel mai tare e sotul meu, care ne cearta citeodata ca vorbim prea mult in engleza si in minutul urmator zice ceva de genul "pass the salt please".
blackpanterro spune:
Pana la urma nici nu conteaza ce limba vorbesc copiii atata timp cat sunt integrati si se descurca bine in societatea in care traiesc. Eu una prefer si ma zbat sa imi iasa copilul destept , daca limba lui va fi engleza asa sa fie.
Eu vorbesc 3 limbi si stau acasa la copii , la ce imi servesc aceste 3 limbi atunci? Vecina mea la fel, vorbeste rusa, germana si engleza, toate fluent si sta acasa la copii, la ce ii servesc limbile stiute?
Copiii nostri nu vor fi definiti prin limba sau limbile pe care le vorbesc, cu siguranta! Daca stiu mai multe limbi nu inseamana ca vor reusi mai multe in viata decat cei care vb o singura limba, garantat!
Adriana 
si Aidan Alexander - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier
"May the fleas of a thousand camels infest the crotch of the person who screws up your day and may their arms be too short to scratch...AMEN"
Amonar spune:
Daca e s-o luam asa, nimic nu ne garanteaza succesul in societate. Nici macar desteptaciunea. Am vazut si oameni destepti (barbati) care stau acasa in ciuda pregatirii lor. Succesul ni-l mai facem si cu mana noastra.
Offtopic: in plus, am observat ca in Germania multe femei stau acasa sau nu-si exerseaza profesia dupa studii. Ceea ce nu e cazul in Olanda.Din contra, femeile cu studii in Olanda, in general, au si cariera si copii. Iar faptul ca cunosti mai multe limbi in Olanda, sigur e un atu pt o carierea frumoasa. Cele doua tari se deosebesc ca mentalitate cum focul si apa, cu toate ca sunt vecine. Dar asta e o alta discutie. Scuze pt offtopic 
buflea spune:
Am avut candva o discutie de genul asta exact cu Germania ...se pare ca acolo nu sunt crese, sau sunt foarte putine si atunci femeile sunt nevoite sa stea acasa cel putin 3 ani. Dupa aia gradinita are iar un program imposibil, de mai mult te impiedica sa muncesti ...
Pentru mine ar fi dezastruos - stiu ca asta e un subiect cotroversat, dar eu sunt de partea mamicilor cu profesie. M-am pregatit ani de zile pentru profesia asta, imi place ce fac, imi place sa ma simt activa lanivel de adult si nu NUMAI la nivel de baby talking si imi place efectiv ideea de a pleca dimineata - fiecare in treaba lui - noi la serviciu si copiii la scoala - si apoi sa ne vedem dupa amiaza.
De aia mi se pare arhaic ca societatea sa te oblige (neoferind conditii) sa stai acasa cu copilul .
Dedicatia asta superma pentru copii mie personal mi se pare periculoasa - copiii cresc frumos si sanatos dar pana la urma pleaca de acasa, isi vad de viata lor si mamicile risca sa se trezeasca dupa 18 ani de dedicatie ca nu mai au obiectul muncii ... cine te mai angajeaza atunci, ce mai stii atunci din profesia in care te-ai pregatit. In fine, ma scuzati, nu vreau sa judec pe nimeni, este pur si simplu modul in care judec eu viata.
blackpanterro spune:
Dar ce treaba are statul acasa cu limbile stiute de prunci? Am spus numai ca mie nu imi serveste la nimic (deocamdata daca vreti) ca stiu 3 limbi. Sa nu alunecam din nou in panta acasa vs la lucru ca, dupa istorie, e o discutie cel putin la fel de dezastruoasa ca si cea "ai mei stiu 5 limbi vs ai mei stiu una" sau "ai mei citesc la 8 luni vs torturati copiii cu scoala" :))))
Adriana si Aidan Alexander - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier
"May the fleas of a thousand camels infest the crotch of the person who screws up your day and may their arms be too short to scratch...AMEN"