Burtici fericite de septembrie-octombrie (52)
Raspunsuri - Pagina 23
Iulika29 spune:
Fetelor ca tot vorbeati de frati surori m-au napadit lacrimile..EU am o sora mai mare care e acaså in Romania ca si toata famila mea de altfel si este si ea 
si mereu o sun si asa ce as vrea så fim impreuna sa ne plimbam burticile..nu stiu e o senzatie foarte emotionantå ...Am tot sprijinuul aici ,sotul meu, familia lui, prieteni sunt super..dar dar Familia ta e tot familia ta..
Si apoi imi vin gandurile alea ca ai mei pårinti asa ce mult si-au dorit nepoti acum va avea 2 deodata si de unul se va bucura mai putin pt ca vor fi decat vizite poate 1-2 ori pe an ..
Ce sa va mai spun sånåtosi så fim ..ca restul ne descurcam noi..
Iulika, cea mai fericitå 23+cu 
Bruce Nicholas
liliac1 spune:
Multumesc, Bia, voi incerca. Sper sa si reusesc! 
Liliana, 
Andra-Maria & 16+
Fii asa cum simti si se va vedea in tot ce faci!
biaz29 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui monica_dicut Ce frumos vorbiti voi acolo despre copilasii vostri. Vreau sa va spun ca si eu, fara sa-mi fi tinut primul copil in brate, tot il simt pe acesta ca fiind al doilea. Ma incearca niste sentimente foarte ciudate. In sarcina aceasta parca totul este previzibil oarecum si am un sentiment de deja-vu. Parca ma simt vinovata ca primului nu i-am putut oferi dragostea mea. Ma trezesc vorbind cu el in sinea mea si spunandu-i ca eu tot il iubesc chiar daca va veni fratiorul lui in viata noastra si ii voi oferi toata atentia, dragostea si grija mea. Andrei va ramane pentru totdeauna primul meu copil si o parte din inima mea ii va apartine pe viata si dupa. Imi cer scuze daca v-am intristat dar simt nevoia sa vorbesc despre el, pentru ca a existat. Si din pacate toti cei din jurul meu evita subiectul, inclusiv sotul. Drept pentru care se pare ca voi trebuie sa ma suportati  ACESTIA SUNTEM NOI ... SI EL E BEBE Toate se intampla in viata cu un scop. Nu trebuie sa intrebam "de ce", trebuie doar sa ridicam capul si sa mergem inainte Monica 21+ cu  Mamica de INGERAS in ceruri  Si minunea bebe 2 din burtica Doamne ajuta sa ne nastem sanatosi  O noua viata |
Monica, e foarte normal sa simti asa. Asta e adevarul. Andrei a fost primul tau copil, chiar daca nu ai reusit sa-l cresti. Si faptul ca poti sa vorbesti despre asta demonstreaza ca ai ajuns la un nivel al maturitatii emotionale care iti permite sa-ti pui ordine in ganduri si in sentimente si sa le exprimi. Faptul ca ceilalti nu vorbesc despre asta este fie un semn a incapacitatii de a asimila experienta fie o dorinta frumoasa de a te proteja dar gresit inteleasa si exprimata. Pentru mine personal, faptul ca vorbesti despre Andrei nu e ceva trist, care sa ma innoreze ci dimpotriva, e un semn de victorie si o promisiune ca o femeie poate trece printr-o asa experienta dureroasa si sa ramana frumoasa pe dinauntru. O femeie asa... ca tine!
Bia, mamica lui Busici (24 mai 2005) si
21+
Danuta1979 spune:
M-am intors de la ecograf (control lunar nu morfo 2). E clar fetita. Frumoasa foc. Mi-a dat si poza si i se vad asa bine trasaturile 
. HC 180 mm, greutate 388g. Grasunica mea dulce!
Abia asteptam sapt viitoare la Iosup sa o vedem din nou!
Dana 20+ cu 
Alexandra
http://babystrology.com/tickers/baby-ticker-glass.swf?parent=Dana&year=2009&month=9&day=21&babycount=1
biaz29 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui selen80 si inca o problema (rusinoasa) cu care ma confrunt de vreo 3 zile....hemoroizii  stiti vreun remediu incercat si sigur in sarcina?? si problema e ca sunt...interiori....deci unguentele n-au efect.... 22+ cu ursulica noastranunta 9 luni |
Si eu am ramas cu una bucata hemoroid de la prima nastere. E posesiune privata si nu-l arat la nimeni.
Din cate stiu, cel mai bun remediu impotriva hemoroizilor este sa eviti cu desavarsire constipatia si o igiena stricta. In plus, data trecuta medicul mi-a zis ca exista niste medicamente care pot fi luate si in sarcina in situatii care devin deranjanti tare, dar nu-mi mai amintesc cum se numeau. Ce sa-i faci ....
memorie made in Romania. 
Bia, mamica lui Busici (24 mai 2005) si
21+
ramsan spune:
Buna ziua, dragelor!
Aveti un ritm innebunitor ca nici nu pot tine pasul cu voi. Adevarul este ca ne-am si strans multisoare la aceasta odisee si e normal sa fie asa... subiecte nu gasim noi? Concluzia mea este ca nu pot decat sa citesc pe ici pe colo cam ce scrieti, dar de postat e mai grelutz... dar va informez ca sunt si eu pe aici in umbra si savurez tot ce spuneti voi.
Starchi, e tare buna intrebarea asta. Si pentru mine este o dilema pe moment pentru ca Rares este 90% sufletul meu, restul 10% e pentru altii. Sunt ferm convinsa insa ca sufletul asta e fara margini si va incapea inca o iubire mica si gingasa acolo, cea pentru Tudorel.
Acum ma simt mult mai emotionata parca, ma bucur mai mult de clipele astea, sunt mai sensibila la subiecte/imagini cu tema copiilor (imi apar lacrimi in ochi daca de ex. am vazut o mamica cu caruciorul intr-o mana si bebe de 1 an ce abia mergea in cealalta mana si pe care il ajuta si ea cum putea sa urce o treapta) si cred ca astea sunt manifestari firesti ale iubirii pe care o am deja pentru acest al doilea copilash al meu.
Vorbeati de paranoia ca de ce nu il simtiti zilnic pe bebe... Nu am nicio jena sa recunosc ca desi sunt la al doilea, tot ma preocupa acest lucru. Ieri seara am incercat sa il fac sa-mi dea macar un ghiont si am apasat usor de trei ori ritmic pe burtik (am vazut cum facea dr. mea la echo cand bb statea cu capul in extensie si nu putea masura pliul nucal decat daca isi schimba cumva pozitia)... si stiti ce? Mi-a raspuns instant un shut de piciorus. CRed ca si asta este un inceput de comunicare, nu?
Incerc pe cat posibil sa pregatesc cumva terenul pentru aparitia lui Tudor in viata noastra care pentru Rares va fi cea mai grozava noutate. Noroc ca a mai vazut de aproape bebelushi (v-am spus ca am botezat doi baietei in aprilie?) si acestia nu mai prezinta o noutate pentru el... ba chiar a vazut si el care e diferenta intre el si ei in sensul ca acum a concluzionat si el ca e baiat mare (drept urmare a cerut sa faca pishu la wc) 
Cam atat deocamdata.
Va pup.... si da.....azi e vineri! ce bine!
Ramona Tudor Gruia 18+
Rares - puiutul mamei (8 nov. 2006)
starchi spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui biaz29
Monica, e foarte normal sa simti asa. Asta e adevarul. Andrei a fost primul tau copil, chiar daca nu ai reusit sa-l cresti. Si faptul ca poti sa vorbesti despre asta demonstreaza ca ai ajuns la un nivel al maturitatii emotionale care iti permite sa-ti pui ordine in ganduri si in sentimente si sa le exprimi. Faptul ca ceilalti nu vorbesc despre asta este fie un semn a incapacitatii de a asimila experienta fie o dorinta frumoasa de a te proteja dar gresit inteleasa si exprimata. Pentru mine personal, faptul ca vorbesti despre Andrei nu e ceva trist, care sa ma innoreze ci dimpotriva, e un semn de victorie si o promisiune ca o femeie poate trece printr-o asa experienta dureroasa si sa ramana frumoasa pe dinauntru. O femeie asa... ca tine! Bia, mamica lui Busici (24 mai 2005) si 21+ |
GOOD POINT!
pt femei adevarate!
monica_dicut spune:
Stati cumintele sa fac capitol nou?
ACESTIA SUNTEM NOI
... SI EL E BEBE
Toate se intampla in viata cu un scop. Nu trebuie sa intrebam "de ce", trebuie doar sa ridicam capul si sa mergem inainte
Monica 21+ cu
Mamica de INGERAS in ceruri
Si minunea bebe 2 din burtica
Doamne ajuta sa ne nastem sanatosi O noua viata
MariaG spune:
Am luat o pauza din munca si ma bag si eu repede in vorba ca vorbiti despre un subiect asa de frumos ca imi dau lacrimile.
Inainte sa raman insarcinata am avut o "revelatie"
Am constatat ca in preajma bebelusilor si a copilasilor mici mi se inmoaie picioarele, aveam o stare de duiosie instantanee. Acum nu va spun ca sunt de-a dreptul topita si cand il vad pe al meu, care e ditamai baiatul. A nu se intelege ca nu-l mai iubeam, doar ca era o altfel de relatie, el e foarte independent si trebuie intotdeauna sa-i las spatiu sa se desfasoare. Acum cand ajung acasa il tin bine si-l albesc din pupaturi pana se zbate si scapa si nu-l mai prind toata seara - e vigilent. Desi ma primeste dupa ce-i fac baie sa-l alint.
Cand vad un bebelus aproape ma opresc si din mers, oricum uit ce povesteam si incep sa zambesc.
Eu cred ca bebelusii sunt foarte puternici si capteaza toata atentia celor din jur. Si cu cat cresc, zi dupa zi, invata lucruri care ii ajuta sa se descurce. Cand Alex era bebelus nu puteam sa respir daca nu eram in preajma lui, si incet incet, mi-a dat drumul.
Poate ca par un parinte sufocant pentru copilul lui, dar sa stiti ca nu e asa. Cateodata chiar imi fac reprosuri ca il las sa se descurce singur in prea multe situatii.
Eu sunt convinsa ca bebelusul pe care il vom avea in brate va avea forta sa ne faca sa-l iubim mai mult decat ne asteptam sau decat ne putem imagina. Mie mi se pare intotdeauna uimitor cum un gemotoc de carne si sange iti schimba viata pentru totdeauna si intr-un mod atat de radical. De aceea teama mea se indreapta mai degraba inspre Alex sa nu cumva sa se simta neglijat. Si atentia pe care i-o voi acorda in plus lui Alex fata de cum ma port acum va fi una constienta, pentru ca nu vreau sa se simta dat la o parte prin comparatie cu atentia pe care o primeste bebelusul. Mai ales ca el este obisnuit sa fie printul casei.
Daca am batut campii sau nu se intelege ce vreau sa spun, am scuza ca sunt insarcinata. 
Maria
Alex (5 mai 2004) si BB nou 15+
http://cealalta-realitate.blogspot.com/
http://www.copaculdehartie.ro/