Criza barbatului de 40 de ani... sau altceva?

Raspunsuri - Pagina 58

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

ilia, iubita, nu-mi revin!! m-a busit plansul cand am citit...mi-e rau fizic. stiu, nu te cunosc in realitate, dar te cunosc asa de la prietena la prietena, sufleteste. noi pe-aici stim mai multe despre tine decat stie zabaucul de barbata-tau. la ora asta i-as castra pe toti. te uiti la ei cat de ipocriti si iresponsabili sunt. daca ii asculti la inceput de drum, ai zice ca-s injeri pe pamant - vor o femeie devotata, iubitoare, pe care s-o respecte si s-o iubeasca forever. si cand o gasesc, ii apuca melodramele si le-o iau creierii si hormonii razna, femeia mult-iubita altadata nu mai e suficient de buna si acum vine momentul sa auzi alte drame inchipuite: nu ma intelege, ma simt neimplinit, iubirea ei nu-mi ajunge.

balanta are mare dreptate, citeste printre randuri si accepta situatia. nu putem schimba realitatea, dar ne putem folosi de ea. da, stiu, urmeaza fericiri efemere si satisfactii egoiste de moment. dar tu ai crezut in visul dragostei, nu e vina ta. treaba e ca n-a crezut el in tine.

cat despre copilasi, e dramatic, dar eu sunt cinica la momentul asta: oricum vor creste intr-o lume aidoma, nu vezi ca toata lumea a innebunit si divorteaza pe capete, fara mila pentru copii? epoca hedonismului, asta e.

eu nu as accepta sa vina zilnic la copii. asa a fost si la noi si a iesit mai traumatic si mai confuzant pentru o vreme. de curand am decis ca e mai fair si mai sanatos sa avem program de vizitare, plus ca nu-l mai accept in viata mea nici ca prieten - i-am da copilei sperante false. tu ai dreptul la o separare de fapt acum, nu-mi vine sa cred ca poate fi atat de egoist sa puna sare pe rana zilnic, comportandu-se ca si cum nimic nu s-a schimbat, atata vreme cat e clar ca el a schimbat totul. ramai rationala, te rog, si gandeste-te serios la binele copiiilor si la tine in mod obiectiv. iluziile dor...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns balanta spune:

stii conchita. de asta nu am nici o "mila" fata de sexul opus...pe langa expierentele mele personale, alaturi de ale celor din jurul meu, alaturi de cele aflate din diverse imprejurari si daca le pun si pe cele de aici...sa-mi fie cu iertare, dar chestia cu cinstea si loialitatea si sa fii corect...nu, nu cred ca pe mine ma poate convinge cineva de fericirea in casnicie...nu in timpurile astea...ma intreb...cat timp adunat in relatia asta a fost ilia cu adevarat multumita...faptul ca el e un tata bun...asta nu are nici o valoare pentru "ilia femeie"...iar atat timp cat ca femeie nu esti multumita...restul sunt etape pe care le parcurgi, fiica, mama, sotie...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns irinabobe spune:

ilia iti doresc multa forta sa treci si peste asta...
daca nu l-ai iubi ti-as spune ca nu e nicio pierdere si sa il trimiti rapid ...unde o vrea el (ca sa ma exprim elegant). dar stiu ca il iubesti, ca aveti 2 copii impreuna si atunci cea mai buna solutie e sa ii dai drumul. poate o pauza iti va prinde si tie bine. vei putea sa vezi cum e viata fara el si cat inseamna el exact in viata ta...poate vei fi surprinsa sa afli ca de fapt nu e atat de important sau poate din contra. acelasi lucru va fi valabil si pentru el. va avea timp sa is puna ordine in ganduri si sa realizeze ce pierde. tu trebuie sa te gandesti daca il mai vrei inapoi dupa aceea...
si sunt de acord cu ce au spus fetele. fa-i un program de vizita, nu ii lasa libertatea de a veni cand vrea el, lasa-l sa simta exact ce va insemna o despartire definitiva. poate va prinde bine pauza asta. veti avea amandoi timp sa ganditi la rece.te pup si suntem pe aici sa te sustinem macar moral daca mai mult nu se poate...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

Citat:
citat din mesajul lui conchita
da, stiu, urmeaza fericiri efemere si satisfactii egoiste de moment. dar tu ai crezut in visul dragostei, nu e vina ta. treaba e ca n-a crezut el in tine.

nimic


vezi ce bine le zice nenea Bono (U2)
it's not if I believe in love
but if love believes in me...

eu am decis ca o sa incerc sa nu ma mai gindesc la ce o sa fie si cum o sa fie. o sa merg inainte si o sa ia lcrurile cum vor veni, fara indirjire si fara resentimente. am resit sa-mi bag din nou in cap ca nimic din ce se intimpla NU E VINA MEA! e a lui, el are o pb cu el si pina n-o va rezolva - chiar stind separat de mine - eu n-o sa am oricum sansa unei relatii normale, asa cum imi doresc, cu el. si, asa cum i-am spus si lui, decit ce a fost intre noi in ultimul an.... mai bine lipsa!
o sa incerc sa iau partea buna din aceasta separare, adica data trecuta cind a plecat mi-am luat casa mea, sa vedem ce fac acum.
va pup pe toate cu drag!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

foarte sanatoasa atitudinea asta, draga mea ilia.
m-am gandit azi la tine, bine, pe langa dilemele mele existentiale, ca si eu sunt cu sufletul in cautare de raspunsuri si adevaruri general valabile - trebuie sa existe, altfel nu am umbla ca orbetii in lume, zic eu. si am ajuns la concluzia ca tu ai dreptate, si nu pentru ca esti femeie si ca ai postat pe forum. ar fi putut posta sotul tau si as fi ajuns la aceeasi concluzie.

pentru ca realitatea e aia povestita de Balanta, o doamna super inteleapta si perceptiva: scuza barbatului ca pica pe planul doi cand vin copiii in familie si ca femeia nu mai e atenta si la nevoile lui e apa de ploaie. si sa-ti explic logic de ce: este datoria lui ca parinte sa pice pe planul doi, ca si nevasta devenita mama tot pe planul paispe aterizeaza cand vine un pui pe lume! barbatul nu are si nu trebuie sa aiba regim special intr-o casnicie, ca el nu a semnat si jurat pe contract separat - barbatul are mereu parte de miere si ambrozie, iar femeia de fiere si muraturi. amandoi se inhama la exact aceeasi realitate! impreuna. iar daca masculii de azi se insoara si nu stiu ce-i asteapta, atunci sa fie barbati si sa recunoasca la final, cand ii lovesc lasitatile, ca n-au avut habar ce e aia casnicie, nu ca nu l-a mosmondit nevasta suficient cand ea, saraca, nu mai stia de capul ei in cate sa se imparta - mama, gospodina, angajata, sotie. astia confunda nevasta cu iubita de la saispe ani, cred, ca altfel nu-mi explic.

tu spuneai nu demult ca ti-ai asumat vina de a nu percepe semnalele lui si ca tu ai crezut ca felul tau de a-l iubi era ok, pe cand el ar fi dorit altfel, mai mult, mai roz bombon, mai cu picatele. ei bine, sa nu cazi in capcana asta a vinovatiei, e una mestejugita si falsa, desigur: daca a avut o problema cu manifestarile tale, barbateste si corect ar fi fost sa-ti fi comunicat la momentul respectiv! sa lasi coca sa dospeasca atatea luni si sa o arunci pe foc ca vai, io am avut nevoie de tine ca femeie, dar tu ai fost puternica si ocupata si deloc duioasa cu mine...whatever, este textul pe care il baga toti la inaintare cand li se face de duca. e strigatul vanatorului, ca-l cheama ursu din padure la lupta si il furnica talpile sa plece - tipic masculin.

femeile de azi sunt cu sapte mii de ani lumina inaintea barbatilor de azi la capitolele inteligenta emotionala, empatie si maturitate afectiva. de ce auzim super rar de femei care isi iau campii din casnicie pe motive de nelinisti metafizice, ca sotul tau? de ce citim povesti a la Lalilu, si ca ea sunt multe, care isi inghit lacrimile si merg mai departe cu datoria si responsabilitatile?

dov are dreptate, barbatii se despart altfel - devin mai tandri si mai comunicativi la final decat au fost vreodata. dar motivul e tot egoist si las: in felul asta le mai scad sentimentele de culpabilitate dovedindu-si ca iata, ce oameni buni sunt ei si cum le pasa de cele pe care le victimizeaza! BS. femeile taie in carne vie nu din cruzime, ci pentru ca-s mai oneste.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dov spune:

ILIA, uite, am sa-ti spun si eu o poveste, asemanatoare intru-catva cu a ta. oricum, implica un barbat de 42 de ani.


e borba de tata si mama. mama a murit la 42 de ani, de ciroza. mama: un moromete feminin, cu o vointa pe care eu nu am mai intalnit-o niciodata, de o fericire permanenta, doar cu moartea a pierdut lupta, desi si cu aia a castigat niste timp.

tata:un barbat de 42 de ani, un romantic cu curu'-n 3 luntri, niciodata cu capul pe umeri, extrem de handsom(si acum se uita femei de varsta mea la el, intorc capul dupa el)

relatia lor: mama l-a adorat. acum, nu-ti inchipui ca stergea cu ea pe jos, dar l-a adorat. la una din zilele lui onomastice, nu a venit nimeni, asa ca, pentru a-l scoate din suparare, mama a pus muzica si a dansat vreo 2 ore singura, a amenajat casa, a facut mancare, tot. pana la urma l-a scos din depresie. l-a sprijin si respectat si a stiut sa fie mai mult decat femeie/mama/amanta/etc.

dupa moartea mamei: singura chestie pe care a zis-o tata la inmormantarea mamei a fost: ai fost o doamna toata viata. atat. si a treia zi ma anunta ca deja isi gasise pe cineva(de altfel, sotia lui actuala). a strigat in gura mare ca nimeni nu stie ce inseamna sa traiasca cineva cu un om bolnav o viata in casa(mama a avut hepatita B cronica), asta in conditiile in care mama facea mancare si pentru ea si pentru noi, ea facea curatenie, mergea la toate petrecerile, era vesela, etc. dar deh, omul simtea ca e la varsta la care poate rennaste. asa ca s-a recasatorit, intr-o tara straina, culmea ironiei, cu o femeie bolnava de cancer la san. acum, si ea trage sa moara, numai ca ea nu are ambitia, orgoliul, taria si puterea mamei, plus ca acolo nu se au decat pe ei doi, nimeni, dar nimeni nu-i ajuta. asa ca toate pica acum pe el. mi-a zis, si nu o data, cat o regreta pe mama, ce om deosebit a fost...acum???? acum e prea tarziu, acum plateste pentru ce a zis si ce a facut. normal ca nu vede...nici eu nu-i zic, dar stiu: D-zeu nu bate cu parul. imi pare rau de femeia aia, care chiar nu are nicio vina pentru magaria lui.

asa ca ILIA, la intrebarea ta daca te va regreta: CU SIGURANTA este raspunsul meu. problema e ca nu mai trebuie sa conteze pentru tine, atata tot.

drumul spre vindecare este cumplit, iar tu te afli abia la inceput. scrie aici cat poti tu de mult, chiar daca prin starile tale pare ca oscilezi, nimeni nu e aici sa te judece, ci sa te sprijine.

a, si mi-am mai amintit ceva: RELAXETIN, de la plafar, e total natural, si te ajuta sa dormi. cand simti ca e cumplit, ia si doua.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns adelyna spune:

Dov, citind povestea ta m-am gandidt la mama mea.A fost o femeie la fel de exceptionala...
Ilia,draga de tine,esti o femeie puternica,de asta m-am dat seama.
Decat cu un barbat care nu-ti ofera stabilitate emotionala,mai bine singura,linistita, alaturi de copilasii tai.Lasa-l sa plece cat o vedea cu ochii si cand se va intoarce(caci sigur o va face)sa fii deja refacuta si sa-i inchizi usa.

adelina si piticii
Noemi 2 ani

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buflea spune:

Eu cred ca greseala femeilor este ca viseaza la tinerete fara batranete si dragoste fara de moarte.

Barbatii nu sunt capabili sa gandesca atat de departe - ei traiesc clipa pana li se consuma monogamia ... daca se intampla sa "se impiedice" de o alta duduie, au asa o perioada scurta de ezitari in care ii apuca "criza existentiala", "sentimentul de leguma", " senzatia de parasit al casei" ... etc dupa care traiesc iar clipa - se muta separat sa vada cum este "noul", dar nu trantesc usa dupa ei ca sa se poata intoarce. Si ce daca se umilesc pe presul nevestei dupa aia ? Scopul si clipa conteaza ... nu este nimic premeditat in asta, este doar instinct.

Concluzia este ca noi femeile trebuie sa ne bazam numai pe noi - cariera, stabilitate financiara si cumva sa nu mai visam la "printzii" verzi pe pereti ... si exact cum spunea Balantza, sacrificii numai copiii merita - nu se merita sa sacrificam femeia din noi pentru barbatul de alaturi.

Ilia, mai bine l-ai ura de moarte decat asa cum te perpeleste acum - se joaca cu sufletul tau, nu cred ca o face special, o face instinctiv pentru ca lui sa-i fie mai usor, sa-si managie el constiinta si vina. O sa te tina in sah, o sa va fie un tata de 10 ori mai bun ca pana acum si un prieten ideal, o sa faca orice ca tu sa tii usa deschisa si sufletul tau sa fie ocupat cu durerea si regretul ca nu-l mai ai. Dar de iubit, el iubeste acum pe alta ...
Mai bine nu-l mai vezi, ca sa te cureti de el, sa-ti treaca raul si dezamagirea ... primindu-l iti amagesti tie sufletul si ii alini lui sentimentul de vinovatie ...fii egoista, gandeste-te la tine !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns hellene_n spune:

draga ilia 99,
nu pot crede ce ti se intampla. m-am bucurat enorm de mult pentru tine, dupa ce v-ati impacat. parea ca totul a reintrat pe fagasul cel bun. de ce te chinuie omul asta atat? care sunt problemele voastre? l-ai intrebat daca te mai iubeste si care sunt motivele pentru care vrea sa plece?
trebuie sa fii tare puternica de te incearca D-zeu atat! curaj si nu te pripi cu decizii radicale. of!!!!!!!!!! pot sa-ti spun ca-mi pare rau, ca regret, dar nu am cuvinte de incurajare suficiente. sper doar sa se termine cu bine.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

ilia scumpa, cum esti? da un semn, te rog...

Mergi la inceput