Criza barbatului de 40 de ani... sau altceva?

Raspunsuri - Pagina 52

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns dov spune:

balanta, eu nu inteleg, tu propui culoarea gri? adica sa luam viata asa cum e ea? sa nu mai luptam pentru nimic, pentru ca in final, oricum se va intampla chiar de e cu cel de acum, chiar de e cu altul? daca asta a fost ideea ta...atunci imi pare rau, dar nu sunt deloc de acord cu tine...la 31 de ani trebuie sa lupti/speri/visezi.

fara nicio suparare, dar asa si fefeleaga si-a ingropat toti copiii, eu de-aici ce sa inteleg? ca mai bine nu fac, ca sa nu mi se intample la fel? sau din momentul in care incep sa construiesc ceva sa plec din start cu gandul ca nu va iesi cum vreau, asa ca mai bine ma multumesc cu ce iese?

sper sa nu te superi, doar ca as vrea sa ma faci sa inteleg.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Deus spune:

ILIA_99

incerca sa te gandesti ce i-ai spune celei mai bune prietene daca s-ar afla in situatia ta? ce sa faca?
Este foarte greu pentru tine fiindca nu esti singura, ai trei responsabilitati minunate...pentru ei si pentru tine trebuie sa te lupti sa fi fericita.
Cred ca este nevoie sa luati intr-adevar o pauza de voi, sa va puteti gandi in liniste la ce anume va doriti fara sa fiti influentati.




„Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci.” Gandhi

http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

buna dimineata, dragele mele.
nu stiu cum sa va multumesc ca va luati din timpul vostru pt a-mi raspunde mie la intrebari, mi se pare extraordinar!
acuma..
exact cum spune conchita, si mie pb de identitate - chiar si intr-un cuplu - mi se par legitime si indreptatite sa primeasca raspunsuri.
balanta si sotul meu imi spune ca vrea sa afle ce e cu el, ce-l "creste" si ce nu, ce a gresit in modul de relationare pe care l-a avut pina acum si cu femeile care i-au fost partenere si cu ceilalti oameni. si daca va ajnge la concluzia ca asta e tot ce poate da... asta e!
aseara am vb. si desi eram hotarita sa-i spun ca vreau sa ne despartim, in ultimul moment, am decis sa mai dau o sansa unei discutii, in care sa-mi spuna ce gindeste si ce vrea. oarecum surprinzator pt mine... s-a deschis si am vb aproape 2 ore despre el. (pt cei care-mi vor spune ca tb sa vb despre mine.. poate, dar am facut-o gindindu-ma ca poate are nevoie sa-l intrebe cineva despre el si nu despre altii si, in plus, mi se pare ca, fiind tatal copiilor mei, de care voi fi, deci, legata pe viata, intr-un fel sau altul, le datorez copiilor mei asta. sa nu le abandonez tatal, daca el mai are nevoie de mine.)
si mi-a spus ca are nevoie de mine, ca familia lui e foarte importanta si ca se intoarce in fiecare zi de la birou cu drag acasa, ca in ultima vreme a simtit momente de legatura emotionala cu mine, pe care nu le-a mai avut de mult.. si mi-a multumit ca l-am intrebat despre el. am vb deschis - cred ca e prima oara - despre relatia noastra, despre conjunctura nefericita, impusa de altii din jur, in care a inceput si care nu ne-a lasat s-o traim firesc, ba ne-a obligat sa ardem etape, ceea ce s-a vazut mai tirziu. mi-a spus - si asta e o premiera - ca vede in mine un om puternic si frumos, capabil sa faca o multime de lucruri bune si o mama foarte buna.
ca nu are alternativa intr-o alta femeie, cum i-am reprosat eu, si ca nici nu ia in calcul asta, fiindca asa a facut pina acum, a trecut dintr-o relatie in alta, probabil, ca un mecanism de protectie si crede ca asta e un model gresit, pt ca asta inseamna o pornire gresita a unei relatii, ceea ce va duce ulterior la esec, invariabil. pt ca si acea relatie o va formata pe principiile pe care le are acum - care iata, nu au fost bune - si atunci poate e mai bine sa stea aici, unde a construit deja atit de multe lucruri bune, si sa construiasca in continuare, decit sa plece acum cu alta femeie si sa-si dea seama mai tirziu ca tot linga mine avea nevoie sa stea si sa nu se mai poata intoarce. iar la asta sa se adauge si nefericirea de a-si fi distrus o familie frumoasa si sufletul copiilor. asa ca nu va lua in calcul ideea unei alte femei pina cind nu va pleca de linga mine, convins fiind ca a facut tot ce se putea si.. n-a mai mers! deocamdata nu vrea sa plece, chiar daca acum 2 luni era convins ca asta tb sa faca, acum... nu mai e asa de sigur! ca eu m-am schimbat si a inceput sa ma priveasca altfel, ca a inceput sa-i fie dor de mine din nou, ca ar vrea sa ne facem mai mult timp pt noi doi...
m-a intrebat de ce nu mai port verigheta.. eu credeam ca nici n-a observat.. hm..
si multe altele...
tot ce am scris sunt cuvintele lui, nu ale mele, eu mai mult am pus intrebari, ca sa-l ajut sa-si gaseasca raspunsurile.
eu am mai spus ca ma simt plina de resentimente la adresa lui, de multe ori, si asta imi imprima, firesc, un anume mod de comportament. ca simt ca-mi neaga individualitatea si dreptul meu inalienabil de a lua decizii cu privire la actiunile mele si la viata mea. ca voi incerca sa nu mai pun asupra lui proiectii pe care el nu le poate duce, fiindca asta nu face decit sa ma frustreze pe mine, in timp ce el nu are nicio vina. (asta e un decalaj psihologic al meu, pe care mi-a fost greu sa-l trec si inca mai lupt cu el. "iubeste-ma asa cum vreau eu", e o cerinta pe care nu va putea nimeni s-o indeplineasca nimanui. )

in concluzie... dupa toata discutia asta mi se pare stupid din partea mea sa spun "plec". pt ca el nu stie ce vrea, ce simte, pt ca el incearca sa se cunoasca pe el mai bine, pt ca...ce?
de asemenea, nu mai cred varianta cu amanta, chiar daca unii dintre voi o cred. cred ca aceasta discutie n-ar fi existat daca el era indragostit de altcineva. cred ca eu n-as mai existat- pur si simplu - pt el, daca simtea ceva pt o alta femeie. si atunci n-ar mai fi stat pina la 1 noaptea sa-mi spuna toate lucrurile astea si n-ar fi adormit tinindu-ma in brate.
cred ca, asa cum spuneati, ar tb sa iau o pauza mentala, sa ma gindesc la altceva, sa nu mai caut raspunsuri, pt ca toate sunt la el, nu la mine, le caut degeaba.
saptamina viitoare vom pleca, doar noi doi, 4 zile... intr-un oras frumos ca un vis, pe care abia astept sa-l revad si de care ne leaga amintiri...
azi sunt mai optimista, poate ca toata lupta asta va merita efortul. poate ca la sfirsitul ei vom putea spune amindoi: ce familie frumoasa ne-am facut, chit ca drumul a fost chinuitor, uneori!
va pup cu drag...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns violeta69 spune:

Ilia,ma bucur sa aud vesti bune...exact cum am si spus

ceea ce au spus unii sau altii sunt pareri...in fond nimeni nu detine adevarul absolut!

va doresc sa va bucurati de voi,de copii...de familia voastra ...si sa uiti repede stresul din ultima vreme

Alaturi de SONIA
si MIHAITA are nevoie de noi,BLOGUL LUI MIHAITA
si nu in ultimul rand donu'Bodo

Vio , mamica lui MIHNEA viitor "descoperitor" de infinit


Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Deus spune:

Doamne ajuta si sa va simtiti bine in mini vacanta



„Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci.” Gandhi

http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anyella spune:

Ilia, sa ai parte de o vacanta minunata.Pe toate planurile .Incearca sa te regasesti cu omul iubit.Sa vorbiti mult si bine,despre orice,dar cel mai important despre cit a fost de frumos atunci cind v-ati cunoscut.

Asa cum ti-ai dovedit inteligenta ,puterea de a rabda multe,dovedeste-i ca esti inca femeia cu sex-appeal de care s-a indragostit.Femeia care ii intelege temerile dar nu i le dezvolta.Pentru ca e pur si simplu femeie.O persoana delicata,devotata,cu simtul raspunderii,spirituala...un nestemat pentru un barbat : ).Un magnet pentru barbati (nu uita sa ii arati finut asta,nu ocheade sau mai stiu eu ce...decit o privire discreta in zona respectiva.Atit! ).

Asta e partea frumoasa.Partea de "hotarire " se bazeaza pe : eu numai accept plecarile.Punct.O sa aiba parte de un pic de shoc...dar se invata omul cu greul :).Hm...pune multe in balanta .

Sper sa iei o pauza de forum.

----------------------------------------------
Tashi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns delphin spune:

Ma bucur pt. voi doi! Imi place cand mesajele tale au o incarcatura pozitiva...din cuvintele tale radiaza multumirea de sine.
Iti doresc plimbareala placuta si sa fie asa cum ti-ai dorit tu!
Mai lasa de la tine si obisnuiestete sa-i arati ce ti-ar place, cum ti-ar place sa se poarte cu tine!
Personal asa am procedat mereu si primesc ce astept...pupicei, imbratisari,atingeri "hot", telefoane sa-mi spuna ca ii este dor, etc.Dar si eu fac la fel ca si el...





Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns balanta spune:

nu ma supar dov,cred ca s-a inteles gresit, tocmai pt ca are 31 de ani poate taia in carne vie pt ca asa am facut si eu, si am taiat de mai multe ori pana am costatat ca degeaba tai...reperele mele nu s-au potrivit cu cele ale barbatilor cunoscuti...deci resemnarea e la mine... la 31 de ani, sincer, eu nu faceam nici un compromis...culoarea gri exista in viata, chiar din tinerete, dar stii cum e, mai asortam ceva rosu, ceva galben...hai dov, zau, mai citeste o data...ce-am postat se referea la concluziile de acum si nicidecum la cele de acum 17 ani

ilia,eu mereu spun...niciodata nu e cazul de luat solutii radicale, niciodata nu e bine sa spui ceva ce nu mai poti retracta...limpezeste-te ca mai ai macar 20 de ani de luat hotarari radicale.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dov spune:

ILIA, ma bucur sincer pentru voi. Poate am gresit noi si l-am judecat gresit, de altfel, din afara, fara sa cunosti viata cuiva de zi cu zi, se poate gresi cu usurinta(ai zis la un moment dat ca ati sarit peste niste etape, ca multi au fost impotriva...pey uite, amanunte de-astea schimba cu mult situatia). POate in sufletul lui nu-i decat o mare oboseala. sunt convinsa ca si tie ti-e greu, cumplit de greu, dar cum de data asta, in relatia ta, tu inca mai gasesti resurse de rabdare, dorinta, si putere de lupta, atunci go for it.

va doresc sa veniti din calatoria voastra mai indragostiti ca la inceput.

BALANTA, ba asta am inteles, numai ca m-a "durut" putin sfatul tau de a o/ne face sa gandim acum, ca peste cativa ani. e destul de greau sa arzi niste etape. uite de ex., pe mine, loviturile vietii m-au linistit sufleteste. in loc sa-mi mai pun un trilion de intrebari, brusc am inteles ca orice as face, la un moment dat, nu mai depinde de mine, si atunci de ce m-as mai complica? cand e sa se intample, se intampla. sunt mai senina ca oricand. dar sunt convinsa ca nu e normala gandirea mea, la varsta mea. daca baiatul meu ar fi atat de resemnat la 30 de ani...tare, tare m-ar mai durea. inca o data, sper sa nu te superi, este doar o discutie.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

anyella, noi n-avem povesti frumoase despre cum ne-am cunoscut... la noi a inceput acum si a doua zi au venit si pb, n-am avut perioada aia de tatonari, de flirt, de joc, de .... well, you know.. la o luna dupa ce ne-am cunoscut, eu am fost nevoita sa ma mut cu fetita, fostul sot si-a adus aminte, la un an de la divort, ca are un copil pe undeva, m-a dat in judecata, mi-a trimis politia la usa, a venit sa-mi ia copilul, etc.... noul meu iubit a fost alaturi de mine in toata perioada, cu declaratii la politie, discutii cu avocati, etc... cam asta e inceputul nostru! respectiv cam primul an de relatie.. unii dintre voi n-au inteles de ce i-am acordat timp si l-am lasat sa plece.. era exact dupa ce s-a terminat tot cosmarul asta, cum sa nu inteleg ca ar fi vrut o relatie linistita cu femeia de linga el, nu ce-i oferisem eu si nici macar din vina mea... asa ca.. as prefera sa nu-i aduc aminte de inceputuri! si, de acolo, am inceput sa construim impreuna, fiecare cu un gust amar, ca, na... nu asa trebuia sa fie viata noastra... tin minte ca mi-a spus atunci: "pot sa-mi asum o relatie cu pb, dar macar sa fie ale noastre, create de noi, ca noi nu ne intelegem sau eu stiu ce, dar nu vreau sa duc pb pe care le avem din cauza ca altii nu ne lasa in pace!"
am plecat in primul meu concediu dupa 5 ani de munca continua, cu we si sarbatori inclusiv, impreuna cu actalul meu sot, lasind procura notariala ca las fetita in grija cuiva anume, pe perioada plecarii mele, si tot a venit fostul sot la usa cu politia, acuzindu-ma de abandon si vrind sa ia copilul. sigur ca nu se lasa procura pt un copil, dar am zis sa fie totusi o hirtie care sa ma apere. de asta v-am spus ca nu pot povesti 8 ani pe forum, s-au intimplat ff multe in viata noastra, chiar de la inceput...relatiile cu fostul sot s-au calmat definitiv abia cind eu am ramas gravida cu baiatul mijlociu. atunci a inteles ca nu e mai nicio sansa sa ne impacam, pt ca asta asteptase tot timpul.. si pt asta mi-a facut viata un calvar..
intre timp mi-am luat casa, am facut-o impreuna, apoi ne-am apucat de cealalta casa, a lui, intre timp el a avut un accident ff nasol, operatii, spital, etc.. dupa care, cind credeam ca ne-am linistit, ne-am hotarit sa avem un copil, altele la rind.. copil de 800 de grame!!! trei ani mai tirziu, al doilea copil, respectiv al treilea pe care-l cresteam impreuna...
dupa toate astea.. cum sa nu vina momentul in care amindoi am obosit si am uitat unul de celalalt?

o sa iau, probabil, o pauza de forum, asa cum m-ati sfatuit, e probabil cel mai bine, ca sa ma linistesc !
va multumesc tuturor din suflet pt sustinere, va doresc vieti linistite si pline de iubire si sper sa ma intorc cu vesti bune!
va imbratisez cu drag!

Mergi la inceput