Criza barbatului de 40 de ani... sau altceva?

ilia_99 spune:

va multumesc inca o data pt toate raspunsurile voastre, imi faceti bine...
Un cabotin, vezi de aia zic ca ar fi bine sa plece.. poate tie ti-a ajutat sa stai departe de sotia ta o vreme, ti-a pus lucrurile in alta perspectiva. nu stiu, imi dau cu parerea...
Lalilu... multumesc pt raspunsuri.. vezi ca nu stai DOAR pt copii si ca "nuantele" sunt altele si destul de variate?
balanta.. am vrut sa scriu un post separat ca sa raspund la intrebarea ta, dar, sincer, sunt prea obosita, imi pare rau. cred ca ce e acum diferit e ca nu-mi mai fac mie o vina atit de mare si-l acuz, in egala masura si pe el, pt felul in care s-a deteriorat relatia noastra. "it takes two to tango...(and three to fuck things up") nu mai iau lucrurile atit de personal, nu e vina mea ca sistemul lui interior functioneaza altfel decit al meu si nu mai caut modalitati sa-mi usurez asteptarea pina cind el se decide ce face. n-am recitit postul, dar imi amintesc...

ba mai mult, ma simt din ce in ce mai aproape si mai pregatita sa iau eu decizia in locul lui, chiar daca asta ii aduce lui un confort, fiindca nu-l obliga sa si-o asume. pina la urma, e viata mea, nu a lui..
asa ca amanta/neamanta, impliniri/neimpliniri, whatever... n-are decit sa si le duca singur. eu nu mai pot si deci, nu mai conteaza.

la ora asta ma simt complet epuizata... revin mai tirziu..

balanta spune:

ma asteptam la un raspuns de genul asta din partea ta...pentru ca cu cat vei cauta mai mult raspunsuri si vei expune mai mult problema ta si vei primi tot felul de pareri vei fi din ce in ce mai incurcata...nimeni...dar NIMENI nu poate simti exact ce simti tu, mai ales ca noi insine simtim altfel de la o zi la alta...esti obosita pentru ca incerci sa cauti solutii...eu am simtit asta pe pielea mea...nu am fost capabila sa iau decizii radicale, ma scald tot intr-o "dulce mediocritate" cu trairile mele, dar sunt mult mai linistita ca nu trebuie sa tai in "carne vie". Si nici nu-mi mai pasa daca sunt sau nu morala, imorala, daca am vreo valoare sau nu.Daca eu ma simt bine, e ok , daca ceilalti nu se simt bine, e problema lor...egoism sau nu, pragmatism sau nu...ASTA E.
Tot acolo ajungem toti...exact cum ai spus si tu , m-am plictisit, da, pur si simplu plictisit sa duc "poverile" familiei mele...daca stiam cat e de greu sa fii tu insuti intr-un cuplu alegeam varianta fara responsabilitati...sau imi luam un caine.

ilia_99 spune:

da, balanta, si eu m-am plictisit.. dar nu m-as fi plictisit daca n-ar fi renuntat el la "noi" inaintea mea. numai ca eu nu vreau sa traiesc asa, in soapta.. vreau sa tai in carne vie, cum spui tu si sa traiesc cum vreau eu.. asa.. simt ca ma sufoc.. fizic..
asa ca, daca tot nu mai vrea cu mine si vrea singur sau cu alta sau... aiurea, cum o vrea.. o sa-l rog sa plece! eu. in seara asta..

punct. si de la capat...

si eu aveam cu totul alt scenariu cu viata mea la 31 de ani si era mult mai frumos decit asta pe care-l traiesc...

Deus spune:

31 de ani...ai toata viata inainte...gaseste definitia vietii pt tine si sa te ghidezi dupa ea:)
Iti doresc multa putere, intelepciune, sanatate la copii si sper sa auzim doar vesti bune de la tine!



„Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci.” Gandhi

http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI

conchita spune:

dupa 50 de pagini de discutii, eu cred ca e cum zice Adela99. s-ar putea sa nu fie, desigur, dar e cea mai logica deductie din cate ai povestit tu, ilia. eu nu cred ca are pe altcineva, are dreptate balanta ca nu intotdeauna asta e motivul, desi, pe undeva, ar fi mai usor de suportat decat cel ca reprosurile lui strict legate de cuplul vostru sunt intemeiate.

violeta69 spune:

mie mi se pare exact pe dos
chiar nu "vad" logica ca un om cu 2-3 copii,famile,catel-purcel sa faca fite din astea de copil fara minte
pai ce casnicia e un sah?
nu e mai simplu sa iubesti si sa traiesti decat sa faci tot felul de scheme?!
ca eu nu cred ca ilia i-a dat motive sa se indoiasaca de ea...ba din contra

ilia,fa ceea ce simt tu si traiste-ti vata

Alaturi de SONIA
si MIHAITA are nevoie de noi,BLOGUL LUI MIHAITA
si nu in ultimul rand donu'Bodo

Vio , mamica lui MIHNEA viitor "descoperitor" de infinit


Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!

diana2004 spune:

Am sa scriu din dorinta de a va spune si parerea celuilalt,adica a celui care vrea sa plece de acasa pt ca la un moment dat am trecut si eu prin asa ceva.Nu am avut curaj sa-i spun sotului meu ce gindesc dar ma gindeam in fiecare zi ce mai caut eu in aceasta relatie?

Mi se parea ca totul e o rutina care ma dispera,nu aveam atunci copil si totul se reducea la servici,casa, si din cind in cind o iesire in oras cu prietenii.

Nu-mi lipsea nimic dpdv financiar ,sotul meu e un om deosebit si recunosc eu sint cea care l-am curtat si l-am asteptat mult timp(el a avut alta relatie inainte sa fim impreuna).Si totusi dupa aprox 6 ani de casnicie nu-mi mai placea nimic din ce facea,ne certam mereu,eu ii reprosam mereu cite ceva.

Ma gindeam ca nu am motive sa plec si chiar nu aveam,nu a existat niciodata alt barbat la care sa ma gindesc,sotul meu nu mi-a dat motive sa-l banuiesc macar si totusi eu eram mereu nemultumita.Dar eu doream sa plecam sa lucram in strainatate,sotul nu dorea,eu as fi calatorit tot timpul,sotul era obosit.In relatia noastra eu sint cea care doreste schimbarea,lucruri noi,sotul meu prefera siguranta,linistea.

Si cind tot ma framintam eu ce sa fac, sotul meu a plecat in interes de servici pt 3 saptamini.A fost groaznic fara el,il sunam de 2-3 ori pe zi si mi-am dat seama ce prostie era sa fac.Bine ca nu am zis nimic din ce imi umbla prin cap pt ca el ar fi luat lucrurile mult mai in serios si ar fi suferit enorm.

Ce am invatat din experienta asta ?
-ca rutina e cauzatoare de nemultumiri,asta nu inseamna sa fac tot timpul ceva extraordinar ,dar macar din cind in cind trebuie rupt ritmul.
-ca trebuie sa-mi fac timp pt mine,din cind in cind plec singura in strainatate,am noroc ca pot pleca in interes de servici.Sotul meu daca vrea ma insoteste daca nu eu plec oricum
-din fericire m-am trezit la timp ca sa nu-mi pierd sotul;de cite ori ma mai supara cu ceva ma gindesc ce rau e fara el si in loc sa ne certam discutam si ajungem la un numitor comun.

Nu stiu daca are vreo importanta pt tine ,Ilila, ce am scris dar cred ca trebuie sa-i mai dai o sansa sotului tau ca el sa inteleaga ce doreste si ce-l deranjaza de fapt.Stiu ca doare si ca cere timp,dar nu cred ca el vrea sa te faca sa suferi numai ca nu stie cum sa treaca peste un prag din viata lui.
Cred ca va iubeste si vrea sa stea cu voi si in acelasi timp simte nevoia sa fie singur (eu nu cred ca exista alta femeie) si sa se reculeaga.

Poate suna nefiresc pt unii dar eu cind mai duc copilul la bunici am un sentiment de eliberare,ma plimb fara grija prin oras si ma simt ca atunci cind eram studenta.Asta nu inseamna ca nu-mi iubesc copilul,as face orice pt el,dar daca-l stiu in sigutanta pot sa ma bucur de citeva clipe de libertate.

Cam asa cred ca se simte si sotul tau si cred ca in curind o sa-si dea seama ca locul lui e alaturi de tine.

balanta spune:

ilia, poti sa tai in carne vie...daca adaug la varsta ta inca 17 ani de viata...mie mi-a pierit cheful de "cutite"...iau varianta mai simpla a vietii...toate teoriile gen la "batranete de mana", exista, nu pentru ca cei doi s-au iubit de nu s-a mai putut ci pentru ca nu au mai avut incotro...
Mi-am data seama ca traiesc intr-o lume in care "imoralitatea" mea e prea morala in comparatie cu "moralitatea" altora. Nu am judecat niciodata oamenii,sunt apropiata si confidenta multor femei si barbati...toate de aici sunteti mai tinere decat mine...dar pana acum,la un anumit nivel social,barbat sau femeie,au avut macar cate o singura relatie in afara cuplului, casatorit sau nu. Indiferent de varsta, religie sau context. Ba cred ca mama, ea cred ca face exceptie...si pacat ca tata o merita din plin.
Deci...trebuie, vrem sau nu vrem, sa acceptam ca oamnii sunt duali, nu contest exceptiile,dar este imposibil sa traim toata viata doar cu un singur om langa noi.
A, ca la unii contextul e altul,situatia nu poate crea un astfel de cadru, dar a existat macar intentia. Aici intra si cei recasatoriti, pt ca nici ei nu au putut duce pana la capat juramintele indiferent din ce motive, pt ca motive vor exista.
Stii, ilia, eu nu sunt de prea mult timp pe forum ( uneori nici nu-mi dau seama ce caut aici),am cautat raspunsuri la intrebarile mele de ce ,daca am facut tot ce putea o femeie sa faca am ajuns in impas cu casnicia mea.Pentru asta am inceput si psihoterapie de cateva luni.
Nu cred ca am aflat raspunsul, nu cred ca sotul tau il va afla. Sau mai bine zis, poate ca am aflat , ca,da, imi convine sau nu sunt alcatuita altfel,ca trebuie sa port tara asta si sa-mi asum consecintele ca fiecare "mariaj" al meu ar ajunge in acelasi punct pt ca caut ceea ce un barbat nu poate oferi, dragostea pt mine insumi sau sa-mi asum o viata singura, poate chiar boema, pana cand varsta biologica macar isi va spune cuvantul.

tu ai atuul varstei...momentan...lasa balta gandurile, solutiile,intrebarile,forumul...ia o pauza mentala...si fa abstractie o perioada de el...daca vrei scrie-mi mie, altora... ai nevoie de feedback pozitiv...

conchita spune:

gandim diferit, atata tot. nu trebuie sa iubesti neaparat alta femeie ca sa ai scuze ca nu mai iubesti ce ai acasa. se intampla tot timpul. dar e mai simplu sa dai vina pe alta/altul care ti-au destramat casnicia, decat sa-ti asumi responsabilitatea propriilor erori sau sentimente. nu mai iubesti si gata, nu e nimeni vinovat de asta. dar nu cred ca e cazul aici. din ce povesteste ilia, nu dragostea lipseste, ci neimplinirea.

da, casnicia e ca un sah, orice mutare gresita te poate costa capul reginei.

problemele de identitate intr-o casnicie nu-s "fite" din punctul meu de vedere si sunt cat se poate de legitime si merita respectul cuvenit.

violeta69 spune:

conchita,exact cum ai spus "gandim diferit,atata tot"

pentru mine casnicia,familia,copii inseamna mult mai mult decat "problemele de identitate" ...
eu mi le-am rezolvat mai devreme,ca sa fac?
si evident ca pt mine casnicia nu e un sah....viata poate fi(sau este) dar casnicia nu...
repet, pentru mine

Alaturi de SONIA
si MIHAITA are nevoie de noi,BLOGUL LUI MIHAITA
si nu in ultimul rand donu'Bodo

Vio , mamica lui MIHNEA viitor "descoperitor" de infinit


Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!