Criza barbatului de 40 de ani... sau altceva?
Raspunsuri - Pagina 50
ilia_99 spune:
violeta, nu mi-a iesit nicio clipa din cap varianta amantei. o iau in calcul si... astept! pt ca n-am de gind sa caut, sa urmaresc, sa ma duc dupa el la birou sau prin oras, Fereasca Sfintul...
io nu stiu de ce va chinuiti sa ma convingeti, ca zau daca am refuzat ideea asta in vreunul din posturile mele. iar acum.. dupa postul lui Lalilu .. cu atit mai putin. si totusi ma gindesc ca ar tb sa fie alta atmosfera intre noi, o raceala ceva, o lipsa de dialog, de... nu stiu, pe cuvint daca mai stiu...
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ilia_99 nu cunosc niciun barbat sau femeie care sa-si fi inselat partenerul fiindca avea 10 kg in plus fata de momentul nuntii. toti inselam fiindca simtim ca nu ni se da atentie, fiindca nu ne simtim iubiti, apreciati, valorizati.) ... pe de alta parte, cred ca dorinta de a cauta intr-un alt partener ce spui ca nu ai acasa, vine dintr-o neimplinire mult mai profunda decit cea sexuala. aia e doar un pretext. scria un cabotin in topicul lui "cind nevasta spune ca o doare capul, cind refuza sex oral, anal, etc... cind nu-ti spune ca esti cel mai frumos, cel mai dorit, etc..." bullshit! cind tu - barbat sau femeie, nu tu, cabotinule - vrei lucrurile astea, le faci sa se intimple. |
Eu nu cred ca exista MOTIVE de adulter ... exista doar monotonie si uzura in relatia veche si atractia naturala spre NOU. De aceea NOUL de multe ori te apuca groaza cand vezi cum arata, cum gandeste, cum se poarta ... Toate motivele invocate mai sus sunt niste scuze, scuzele infidelului care stie ca nu este moral ce face ...
Si sa nu-mi citati din revistele comerciale ca mvai, trebuie sa facem totul ca relatia sa nu cada in monotonie ... alt bulshit. ORICE, dar ORICE relatie se aplatizeaza in timp, capata sentimentul de siguranta si liniste ...
Deci desi adulterul pare a fi un mecanism natural si instinctiv, ramane doar ratiunea umana sa il duca la indeplinire sau nu ... daca el ar vrea, si-ar ocupa mintea cu altceva, ar fugi de ispita ...daca el ar vrea. Si cred in cazul tau ca vrea, de aia spui ca sta acasa, nu-i mai suna telefoanele, etc, etc, etc ... tu spui ca nu exista nimeni, eu cred ca exista persoana, flirtul, gandurile si dorinta lui de evadare si poate lupta cu el sa fie fidel pentru ca altfel ar pierde prea mult. Dar daca cocheteaza cu ideea de a se muta de acasa, inseamna ca inclina spre cealalta parte, daca ramane inseamna ca tu pachetul pe care il detii (copiii, familia, stabilitatea, linistea, comoditatea) castiga.
Cred ca nu poti face decat sa astepti, sa-ti vezi de viata ta cu copiii tai, sa te faci ca nu observi nimic ...e greu, stiu, dar se va rezolva. Nu poate dura la infinit.
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ilia_99 lalilu, multumesc pt curaj, dar recunosc, m-ai blocat... incerc sa nu te judec, marturisesc insa ca mi-e greu, iarta-ma. si tocmai fiindca vreau sa inteleg te intreb citeva lucruri: - ce inseamna stau pt copii? daca ai divorta de sotul tau, care e un tata bun, crezi ca el ar deveni dupa aceea un tata mai putin bun decit e acum? (tu nici macar n-ai framintarile barbatului, care de obicei, nu mai sta in aceeasi casa cu copiii dupa divort, aici pot sa-l inteleg pe sotul tau ca nu se muta. implicit si pe al meu (sic!) - daca iubitul tau - ca stiu ca nu-ti place cum suna amant - va pleca miine intr-o relatie mai simpla decit cea pe care i-o poti oferi tu acum, ce-ai sa simti? ai sa-ti urasti sotul ca e un tata bun si de aceea n-ai putut sa-l parasesti; ai sa te urasti pe tine ca n-ai avut puterea de a-ti asuma cursul vietii sau ai sa-l urasti pe el ca pleaca si nu te iubeste chiar si asa...? si daca totusi n-ai sa urasti pe nimeni, nu crezi ca vei trai cu resentimente, cu frustrari ca ti-ai negat dreptul la iubire? lalilu, nu sunt reprosuri, sunt curiozitati, vreau sa inteleg ce simte un suflet impartit, pt ca n-am fost in situatia asta pina acum. poti sa-mi raspunzi pe PM, daca vrei, dar as vrea sa-mi raspunzi. iar daca o sa raspunzi aici, ii rog si eu pe toti cei care posteaza sa-ti respecte macar curajul de a vorbi despre viata ta si sa nu facem comentarii deplasate. |
Diferenta dintre Lalilu si sotul tau este ca ea jongleaza inteligent si oarecum in control cu ambele relatii (sper sa nu vorbesc prostii caci de fapt nu stiu decat ce a scris aici). La ea nu stie nimeni, nu sufera nimeni ...la tine, sotul vrea sa se mute de acasa, daca o va face copiii vor intreba ce se intampla, este debusolat, se zbate zgomotos si pe fatza intre datorie si atractie si asta imprastie in jur sentimente de vinovatie, o mie de intrebari pe care ti le pui tu, vinovatie si 50 de pagini scrise pe forum.
Este imoral ce face ea ? DA si NU. Depinde de sistemul de referinta.
Daca sistemuld e referinta este norma sociala (adica definitia din manual), atunci este imoral. Daca sistemul de referinta este viata reala, atunci eu cred ca nu, nu este imoral, este ok, atat timp cat isi consuma aventura cu discretie si nimeni nu sufera.
Un_cabotin spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ilia_99 Din motivele astea, cabotinule, eu nu am sa fac niciodata ce ai scris tu ca a facut sotia ta ca sa te "recistige". Uite, te provoc la un exercitiu de sinceritate: au trecut 3 ani, zici, de la aventura ta. De cite ori s-a intimplat sa te intrebi, in rastimpul asta, in sinea ta, cum ar fi fost daca ai fi ramas cu cealalta? De cite ori de atunci te-ai mai gindit la ea? (Are si un scop intrebarea asta, o sa ti-l spun dupa ce-mi raspunzi, daca imi raspunzi.) |
A. Chiar daca m-am intrebat 'in sinea mea' cum ar fi fost viata mea alaturi de cealalta fata, nu am facut-o ca pe un exercitiu de imaginatie, nu m-am gandit in mod serios la asta... M-a intrebat sotia mea de cateva ori daca eu cred ca as fi putut fi fericit alaturi de altcineva, parasindu-mi familia.
Si raspunsul meu a fost foarte clar si sincer:
Niciodata n-as fi fost fericit cu altcineva, in conditiile in care as fi distrus o familie.
Fiindca noi suntem o familie, in pofida a tot ce s-a intamplat...
(Imi place sa compar familia noastra cu o corabie in Ocean).
B. De cate ori m-am mai gandit la 'ea'?
De nenumarate ori. Dar repet, nu cu regretul de a nu fi ramas cu ea.
C. Am mai fost intrebat daca eu am 'plecat de acasa'.
Da, am plecat ptr. o perioada si m-am mutat cu cealalta fata. Iar justificarile mele fata de sotie erau identice: merg sa ma reculeg, sa ma refac, sa ma analizez, sa decid ce fac cu viata mea... Minciuni!
Are dreptate colega de forum care are o relatie..., nici nu banuiti cat de inventivi sunt cei ce inseala, si cat de creduli sunt cei inselati.
Revenind la topicul de aici...
Ce nu se leaga in aceasta poveste este comportamentul sotului vis-a-vis de decizia lui de a pleca totusi de acasa.
Totul este frumos, grija fata de copii, fata de gospodarie, fata de sotie (inclusiv viata intima), concedii etc. si totusi el pleaca.
dov spune:
eu stiu pe unul care-si insela sotia in timpul pe care in mod normal il dedica ccc cumparaturilor...cum, in majoritatea familiilor se face "lista" cu o zi inainte, asta isi suna amanta, aia facea piata in locul lui, si ...mai departe e clar.
cert e ca cel mai tare ma doare zbaterea ta, lupta ta sa intelegi....cand timpul va vindeca totul sunt convinsa ca nu va mai conta, nici macar pentru experienta copiilor.
dar, in fine, si eu sunt alaturi de tine si de copii. daca asta alegi tu, sa lupti pana el va alege sa se rupa sau nu, eu nu pot decat sa te sprijin.
daiana_raluk spune:
De ce nu pleaca?? Pentru ca e mai comod asa.
violeta69 spune:
ilia,eu nu ma chinui sa te fac sa intelegi nimic,tu stii cel mai bine,simti cel mai bine ca esti in mijlocul problemei.... si eu zic sa te iei dupa instinct...
tu simti cel mai bine,dar uneori am senzatia ca incerci sa-i gasesti explicatii ....
la fel ca si pe un _cabotin ceva nu se leaga aici...si-ti spun ce se vede din afara...
decizia de a lupta sa-ti salvezi relatia sau nu iti apartine,nimeni din afara nu te poate convinge de contrariu 
oricum,parerea mea dupa 50 de pagini e ca esti o femeie super si domnul stie ce pierde, de asta cred ca-i e si greu sa se decida 
eu una vreau sa aud numai vesti bune,sincer 
Alaturi de SONIA
si MIHAITA are nevoie de noi,BLOGUL LUI MIHAITA
si nu in ultimul rand donu'Bodo
Vio 
, mamica lui MIHNEA 
viitor "descoperitor" de infinit
Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!
balanta spune:
Ilia, acum dupa aproape trei luni de la primul post, cum ai rescrie dilema ta ca si cand ai posta prima oara ? Vrei sa o faci, dar fara sa te uiti la ce ai scris in urma?
Adela99 spune:
nu cred ca sta cu voi din simtul datoriei. nu cred ca sta in cumpana intre atractie si datorie. nush de ce, da' nu cred.
io cred ca de fapt lui ii frica cc ca te pierde. ca vrea sa-ti capteze atentia, sa te tina-n sah. poate face asta inconstient.
lalilu spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ilia_99 lalilu, multumesc pt curaj, dar recunosc, m-ai blocat... incerc sa nu te judec, marturisesc insa ca mi-e greu, iarta-ma. si tocmai fiindca vreau sa inteleg te intreb citeva lucruri: - ce inseamna stau pt copii? daca ai divorta de sotul tau, care e un tata bun, crezi ca el ar deveni dupa aceea un tata mai putin bun decit e acum? (tu nici macar n-ai framintarile barbatului, care de obicei, nu mai sta in aceeasi casa cu copiii dupa divort, aici pot sa-l inteleg pe sotul tau ca nu se muta. implicit si pe al meu (sic!) - daca iubitul tau - ca stiu ca nu-ti place cum suna amant - va pleca miine intr-o relatie mai simpla decit cea pe care i-o poti oferi tu acum, ce-ai sa simti? ai sa-ti urasti sotul ca e un tata bun si de aceea n-ai putut sa-l parasesti; ai sa te urasti pe tine ca n-ai avut puterea de a-ti asuma cursul vietii sau ai sa-l urasti pe el ca pleaca si nu te iubeste chiar si asa...? si daca totusi n-ai sa urasti pe nimeni, nu crezi ca vei trai cu resentimente, cu frustrari ca ti-ai negat dreptul la iubire? lalilu, nu sunt reprosuri, sunt curiozitati, vreau sa inteleg ce simte un suflet impartit, pt ca n-am fost in situatia asta pina acum. poti sa-mi raspunzi pe PM, daca vrei, dar as vrea sa-mi raspunzi. iar daca o sa raspunzi aici, ii rog si eu pe toti cei care posteaza sa-ti respecte macar curajul de a vorbi despre viata ta si sa nu facem comentarii deplasate. iar cu copiii, ne mintim singuri. ei simt, indiferent de virsta. ne nastem cu un bagaj de emotii, imprimate din timpul vietii intrauterine, iar apoi simtim tot. si cind mama e suparata, si cind e vesela si cind plinge si cind nu-l iubeste pe tata sau tata pe ea. tot! "e mic si nu stie" mergea acum 20 de ani, intre timp psihologia infantila ne-a explicat cit suntem de naivi...:( (recomand cartile lui Francoise Dolto, psiholog francez, specializat in psihologia infantila,o sa fiti uimiti!) PS: lalilu, acum vine reprosul.. "Eu sper din tot sufletul sa nu fie altcineva, ca va fi greu ..." spui tu despre povestea mea.... iarta-ma si tu pe mine... |
Off...
Sa stau pentru copii este o scuza...Hm...partial adevarat, partial nu. E vorba de nuanta, de perspectiva. Nu as sta pt copii daca ar fi un barbat efectiv rau, care ar bea, m-ar bate, pe mine sau copiii, genul asta. Intre noi, pur si simplu nu mai merge, desi chiar si acum, eu fac eforturi sa ma adun si sa fiu acasa cat mai prezenta, cu mintea si mai ales cu sufletul.
Da ,ar putea ramane acelasi tata bun dupa despartire sau...nu. Are 34 ani, isi va reface viata, nu? Vor aparea poate alti copii, alta familie, se va imparti...Sunt absolut sigura ca pentru copii nu e acelasi lucru daca el ramane sau pleaca. Pana la un moment dat, copiii sunt o scuza. Din motivele enumerate mai sus, e real.
Si un alt aspect...stiu sigur ca toate relatiile se transforma. Si asta ...clandestina pe care o traiesc se va transforma. Si nu stiu acum, inca in ce fel se va transforma. Pe de alta parte, acest tip nou...este liber, nu a fost niciodata insurat si n-are copii. Tot ce povesteste el despre viata minunata pe care ar trai-o cu mine, cu noi, este mai mult poezie. Pentru ca in practica, lucrurile stau altfel. El nu are experienta traiului...marital, nici macar fara obligatii. Nu stie ce vorbeste.
Si nu as vrea niciodata sa-mi reproseze, nici macar in gand, ca fara mine, fara o familie deja formata, fara responsabilitatile pe care(inca nu si le asuma), viata lui ar fi putut fi alta.
Si un alt aspect...meschin, e adevarat, dpdv financiar, singura, nu cred ca mi-as putea creste copiii in acelasi confort ca si pana acum. Ar fi prea multe schimbari pentru ei, toate odata.
Daca iubitul meu ar pleca intr-o relatie mai simpla...Posibil, la un moment dat. Pai...el ar pierde, nu?
Glumesc...intr-un fel. E clar ca la un moment dat se va alege. Si voi suferi oricum asta e clar. Orice as alege in momentul asta, imi va parea rau. cineva de-aici mi-a spus, ca atunci cand nu stii ce sa faci, nu face nimic. Acum las timpul sa treaca.E, clar si un soi de lasitate si un pic egoism...Iti spun clar un lucru. Daca cineva mi-ar fi spus acum ceva vreme ca voi ajunge in situatia asta, i-as fi ras in nas. Cine, eu???
E trist, in ciuda situatiei nu sunt fericita, fiindca de nimic nu ma bucur pe deplin, sunt impartita sufleteste, ma "deranjeaza" si constiinta, cateodata. Am doar momente bune...In afara casei...din pacate..
Zicea cineva de-aici de...imaturitate emotionala...Iarasi, partial adevarat, partial nu. Oricum, nu cred ca este vreo dovada de maturitate, infranarea oricaror simtaminte, negarea adevarurilor care ni se intampla, pentru ca norma sociala spune altceva. Crede oare cineva ca eu mi-am dorit sa ajung in situatia asta? Nu, pur si simplu s-a intamplat. E adevarat ca exista liberul arbitru, dar exista si circumstante, conjuncturi si/sau terenuri favorabile. Nimeni nu patrunde in ceva foarte bine sudat, nu?!
Ah, si nu raspund la rautati, da?
Raspund in continuare la intrebarile/curiozitatile ILIEI.